Home Cultură generală Jazzul – un stil de muzică al improvizației și libertății artistului

Jazzul – un stil de muzică al improvizației și libertății artistului

0

Jazzul a apărut la începutul secolului al XX-lea, în SUA. Mai exact, în jurul anului 1900 se interpreta același stil în New Orleans, Kansas City, St Louis și Memphis. Acest stil de muzică are influențe din blues, ragtime și elemente din muzica europeană.

Originea cuvântului „jazz” se presupune a veni de la o mișcare de dans din Louisiana: „chasse-beau”, din jargonul local, jasm sau gism însemnând rapiditate și energie, sau de la numele unei prostituate din New Orleans, Jezabel, în engleza americană scris Jazz-Bell.

Prin ce se caracterizează jazzul?

Jazz

Caracteristicile jazzului sunt, pe de o parte: improvizația (diversificarea interpretării, niciodată o compoziție în același mod), sincopa (întrerupere sau modificarea ritmului firesc), sentimentul de legănare, numit swing (în anii ’40 acesta devenind un stil de sine stătător), ritmicitatea, iar pe de cealaltă parte sunt elementele preluate din muzica europeană, muzica populară americană și cele din muzica africană, precum notele de blues.

Improvizația și libertatea artistului de a interpreta compoziția din proprie perspectivă sunt caracteristici ale stilului care l-au schimbat de-a lungul timpului, dar totodată au determinat înclinaţia artiștilor spre acest stil.

Printre instrumentele pentru redarea jazzului se numără: clarinetul, saxofonul, trompeta, basul, tobele, orga, chitara, pianul.

Cum s-a născut jazzul?

Rezultat în urma amestecului de culturi, originile jazzului se găsesc în muzica tradițională a sclavilor africani, (stilul de interpretare fiind întrebare și răspuns), în repertoriul culegătorilor de bumbac (în stil blues), cântece de leagăn, religioase (de genul gospelului).

Libertatea artistului în interpretare cât și improvizația au dat naștere unor stiluri variate de-a lungul timpului, trecerea fiind greu de perceput pe perioadă scurtă.

Stilul New Orleans

În New Orleans locuiau mai multe populații, precum cea spaniolă, franceză, engleză, afro-americană, reprezentând locul de legătură între culturile afro-caraibeene și afro-americane. Coabitarea acestor populații a creat un stil aparte, redat de instrumente ritmice precum basul, bateria, banjo-ul sau cele melodice precum trompeta, trombonul, clarinetul.

Primul cântăreț de muzică jazz este considerat a fi Buddy Bolden, care a creat „marele 4”, prima sincopă, care a derivat ritmul marșului. Prima compoziție de jazz editată a fost piesa Jelly Roll Blues. Jelly Roll Morton a fost un inovator în tranziția de la ragtime la jazzul cântat la pian. Louis Armstrong a transpus tehnica swingului în jazz.

Stilul Dixieland

Stilul Dixieland vine de la numele formației de muzicieni albi „The Original Dixieland Jass Band”, care au lansat prima compoziție jazz „Livery Stable Blues”, în 1917.

Stilul Chicago

Din cauza condițiilor din primul război mondial, mulți cântăreți din New Orleans se vor muta in Chicago. Perioada anilor 20-30 este perioada de glorie a jazzului, perioadă în care se fac colaborări mari precum cea a lui Louis Armstrong cu formația lui Fletcher Henderson (1924) sau a lui Jelly Roll Morton cu New Orleans Rhythm Kings.

Stilul de jazz armai, mult apreciat, este jazzul din jurul anului 1920, cântat de cântăreții din New Orleans. În stilul Chicago, saxofonul are un rol important. Tot în această perioadă, se va dezvolta blues-ul, având-o ca reprezentantă pe Bessie Smith.

Stilul Swing

Se remarcă în anii ‘30, prin orchestrele conduse de Benny Goodman și Fletcher Henderson, Duke Ellington. Abia în anii ‘40 va deveni un stil aparte. Cântărețe de jazz în această perioadă au fost Ella Fitzgerald, Ivie Anderson, Billie Holiday. Formații importante cu artiști faimoși sunt: Cab Calloway, Count Basie, Duke Ellington, Fletcher Henderson, Benny Goodman etc.

Bebop

Stilul bebop renunță la partea dansabilă a jazzului, apropiindu-se mai mult de partea tehnică, de artă.
Are tempo-ul mai rapid, tobele mai explozive, fapt care a dus la o sincopă mai lineară. Un exemplu de bebop este piesa „Cherokee” interpretată de Charlie Parker.
Alți artiști ai acestei perioade sunt: Bud Powell și Thelonious Monk (pian), Dizzy Gillespie și Clifford Brown (trompetă).

Stilul Cool Jazz

Către sfârșitul anilor ‘40, jazzul se îndreaptă spre clasic, devenind mai liniștit. A început în New York și va domina până în anii ‘50. Un exemplu de cool jazz este colecția de solo, sub numele de Birth of the Cool, dirijată de Miles Davis.

Alți muzicieni ai acestui stil sunt: Chet Baker, Bill Evans, Dave Brubeck etc..

Hard bop

A apărut la mijlocul anilor 50 și are influențe de ritm și blues, din stilul gospel, redate în special prin saxofon și pian. „Walkin” interpretată de Miles Davis în 1954 este piesa de debut a stilului.  Albumul „Kind of Blue” este specific stilului „modal jazz” compus de Miles Davis, John Coltrane și Bill Evans.

Reprezentanți ai stilului „Free Jazz” sunt Ornette Coleman, Archie Shepp, Cecil Taylor etc..

Spre sfârșitul secolului al XX-lea, jazzul va fi influențat de rock-and-roll. Va face o fuziune cu stilul rock, punk, funk, stilul derivând mereu, în funcție de stilul dominant al perioadei. Interpretând jazz, afro-americanii au schimbat statutul și perspectiva asupra culturii și istoriei negrilor în societatea americană.

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Exit mobile version