Gânditor şi filosof extrem de influent, Karl Marx nu a apucat să îşi vadă ideile puse în aplicare. Scrierile sale, însă, au stat la baza teoretică a comunismului.
Karl Heinrich Marx, născut în 1818, făcea parte dintr-o familie înstărită din Trier, Prusia. Tatăl său era un avocat de succes şi un activist pasionat al reformei prusace.
Marx a fost un student mediocru. El a fost educat acasă până la vârsta de 12 ani, iar următorii 5 ani şi i-a petrecut la gimnaziul Friedrich-Wilhelm. În 1835, începe să studieze la Universitatea din Bonn, care era cunoscută pentru cultura plină de viaţă şi rebelă. În cele două semestre petrecute acolo, Marx a fost ȋnchis pentru beţie, participarea la un duel şi tulburarea liniştii publice, printre altele. În situaţia dată, tatăl său insistă ca el să se transfere la Universitatea din Berlin.
Acolo, Karl Marx a studiat dreptul şi filosofia, acesta fiind locul unde învaţă despre filosofia lui G.W.F. Hegel. Chiar dacă iniţial nu se arătase interesat de ea, devine implicat în grupul radical „Tinerii hegelieni” care critica instituţiile politice şi religioase ale vremii.
În 1836 se logodeşte în secret cu Jenny von Westphalen, o femeie dintr-o familie foarte influentă din Trier. Pe parcursul timpului ideile sale devin din ce în ce mai radicale, stârnind grija tatălui său.
În 1841 îşi ia doctoratul la Universitatea din Jena, dar din cauza politicilor sale radicale nu primeşte un post de profesor. Începe să lucreze ca jurnalist, iar în 1842 devine editorul ziarului liberal „Rheinische Zeitung” din Koln. După doar un an, guvernul ordonă suprimarea ziarului. Karl Marx îşi dă demisia; câteva luni mai târziu, se căsătoreşte cu Jenny, cei doi plecând la Paris.
În acea perioadă, Parisul era inima politică a Europei. Aici Marx fondează împreună cu Arnold Ruge un jurnal politic; doar un singur număr este însă publicat înainte ca diferenţele filosofice dintre cei doi să-i pună capăt. Cu toate acestea, jurnalul îi aduce împreună pe Marx şi Friedrich Engels, care aveau să publice prima datǎ în 1845 lucrarea „The Holy Family”.
În acelaşi an, Marx este dat afară din Franţa şi se mută în Belgia, unde lucrează la alt ziar radical, „Vorwarts!”. Acesta era în legături strânse cu organizaţia ce avea să devină „Liga Comunistă”. La Bruxelles face cunoştinţă cu socialismul. Aici scrie „Ideologia Germană”, în care dezvoltă pentru prima dată teoria materialismului istoric. Dar nu reuşeşte să îşi găsească un editor dispus să publice nici „Ideologia Germană” şi nici „Teze asupra lui Feuerbach”, lucrări ce aveau să fie publicate abia după moartea sa.
La începutul anului 1846, Marx fondează „Comitetul de Corespondenţă Comunist” în încercarea de a crea o legătură între toţi socialiştii din Europa. Inspiraţi de ideile sale, socialiştii din Anglia ţin o conferinţă şi formează „Liga Comunistă”.
La reuniunea comitetului central în Londra din 1847, organizaţia le cere lui Marx şi Engels să scrie „Manifestul Partidului Comunist”. Manifestul afirma că toată istoria umană s-a bazat pe lupta dintre clase. Această luptă ar putea dispărea în cele din urmă odată cu victoria proletariatului; manifestul este publicat în 1848. În 1849, Marx e dat afară din Belgia. Când ajunge în Franţa, este deportat. Prusia refuză să-l accepte, aşa că acesta se mută la Londra.
Ajuns la Londra, ajută la fondarea „Societăţii pentru Educaţie a Muncitorilor Germani” şi a noului sediu al Ligii Comuniste. Pe toată această perioadă, el continuă să lucreze ca jurnalist. Timp de 10 ani, între 1852 şi 1862, acesta a fost corespondent pentru ziarul New York Daily Tribune, dar nu reuşea să câştige cât să se poată întreţine; în mare parte era susţinut de către prietenul său, Engels.
Pe parcurs ce anii treceau, Marx devenea din ce în ce mai axat pe teoria economică, astfel că în 1867 el publică primul volum din „Das Kapital”, ce avea să devină biblia clasei muncitoare. Tot restul vieţii l-a petrecut scriind şi revizuind manuscrisele pentru celelalte volume, pe care nu le-a finalizat. Cele două volume rămase au fost adunate şi publicate postum de către Engels.
În ultimii ani de viaţă, Marx s-a aflat într-un declin atât din punct de vedere creativ, cât şi fizic. El şi-a petrecut mare parte din timp în centre de sănătate şi a fost profund tulburat de moartea soţiei şi a uneia dintre fiicele sale în 1881.
Karl Marx moare pe 14 martie 1883 de pleurezie şi este înmormântat la cimitirul Highgate din Londra. Chiar dacă mormântul său a avut iniţial doar o piatră simplă, în 1954 Partidul Comunist din Marea Britanie i-a ridicat o piatră funerară mare, ce includea şi bustul său. Piatra este gravată cu ultima propoziţie din Manifestul Comunist – Proletari din toate ţările, uniţi-vă – şi cu un citat din „Teze asupra lui Feuerbach”.
Revoluţia rusă din 1917 îşi avea rădăcinile în ideile marxiste, Lenin construindu-şi noul guvern proletar pe baza interpretărilor teoriilor lui Marx şi transformându-l pe acesta într-o figură faimoasă la nivel mondial, la mai mult de 30 de ani de la moartea lui.
