Reptila Kuehneosaurus este un fascinant exemplu de adaptare preistorică la viața în copaci, putând să planeze folosindu-se de structuri speciale formate din coaste. Descoperită în Anglia în anul 1962 de paleontologul John Talbot Robinson, Kuehneosaurus a trăit în Triasicul superior, acum aproximativ 220 de milioane de ani. Această reptilă mică, asemănătoare unei șopârle, se remarcă prin adaptarea unică de a plana între copaci, o abilitate rar întâlnită în lumea preistorică și care o transformă într-un precursor al zborului.
Descoperirea și habitatul Kuehneosaurus
Animalele preistorice sunt creaturi care ne fascineaza, chiar daca au trecut zeci de milioane de ani de la disparitia lor. Una dintre creaturile care au vietuit pe Pamant si ale carei fosile au fost descoperite in anul 1962 este reptila Kuehneosaurus. Fosilele acesteia au fost descoperite de catre paleontologul John Talbot Robinson in Anglia.
In urma analizarii acestor fosile, oamenii de stiinta au descoperit ca a trait in Triasicul superior, in perioada cuprinsa intre anii 230 – 220 de milioane in urma. Era o creatura mica, masura 72 de centimetri si cantarea 120 de grame. Traia in zone impadurite, in padurile subtropicale ale Europei.
Reptila Kuehneosaurus apartinea categoriei soparlelor, avea o coada lunga si semana cu o soparla din zilele noastre. Este considerata prima pasare din lume, aceasta opinie bazandu-se pe teoria conform careia pasarile se trag din aceste reptile.
Structura unică a aripilor și adaptarea pentru planare
O trasatura unica a acestor reptile consta in aripile formate din coaste. Astfel, pe fiecare parte laterala avea coaste, care erau acoperite cu piele. Cu aceste aripi nu zbura, insa putea sa parasuteze din copac in copac. Atunci cand se catara, isi tinea aripile lipite de corp.
Pe parcursul planarii, reptila Kuehneosaurus se folosea de membrele anterioare si posterioare, pentru a-si fixa pozitia de zbor, iar coada lunga o folosea drept carma. Orbitele mari ii oferea o acuitate vizuala foarte buna, asigurandu-i posibilitatea sa vada bine insectele cu care se hranea. In timp ce plana, putea sa prinda insecte, daca se ivea vreo una prin preajma. Anvergura aripilor masura 30 de centimetri si putea sa parcurga, prin planare, distante de pana la 10 metri.
De asemenea, aceasta creatura mica si inofensiva putea sa planeze cu o viteza de pana la 10-12 metri pe secunda.
Importanța descoperirii Kuehneosaurus pentru paleontologie
Descoperirea fosilelor de Kuehneosaurus în Anglia a adus o contribuție majoră în înțelegerea evoluției zborului la reptile. Aceste adaptări unice, observate rar la alte reptile din Triasic, sugerează că tendința de a plana, chiar dacă primitivă, era prezentă mult mai devreme decât se credea.
Kuehneosaurus demonstrează că adaptarea la zborul planat ar fi putut apărea ca o soluție evolutivă la problemele întâlnite în mediul său natural, cum ar fi necesitatea de a scăpa rapid din fața prădătorilor sau de a accesa resurse de hrană în copaci îndepărtați. Totodată, această adaptare unică a ridicat întrebări importante despre cum au evoluat zborul și planarea la diverse specii de-a lungul erelor geologice, Kuehneosaurus fiind unul dintre cele mai timpurii exemple de „zbor” la reptile.
