Lamantinul, cunoscut și sub numele de vaca de mare, este un mamifer marin pașnic, care trăiește în apele calde din apropierea coastelor și fluviilor tropicale. Cu o greutate care poate ajunge până la o tonă, lamantinul se hrănește aproape exclusiv cu plante marine, având un stil de viață calm și solitar.
Cu toate acestea, acest uriaș blând este tot mai amenințat de activitatea umană, în special din cauza poluării, accidentelor cu bărci și a modificărilor habitatului. Află mai multe despre acest mamifer fascinant și eforturile depuse pentru conservarea sa.
Conform unor teorii moderne, legendele despre fermecatoarele sirene care atrageau marinarii intr-o capcana letala s-ar pute sa fi bazate pe ceva cat se poate de real vazut de marinari in apele oceanelor.
Insa nu este vorba de niste tinere atragatoare pe jumatate peste, ci despre lamantin, un mamifer ierbivor linistit, care insa a ajuns sa sufere destul de mult din cauza activitatii umane. Spatele sau ar putea fi de la distanta confundat cu unul uman, terminat insa cu o coada cu inotatoare.
Ce este lamantinul și unde trăiește?
Grupul sirenidelor, dupa cum este numit, include mai multe specii, avand caracteristici destul de asemanatoare. In mod interesant, blandele mamifere au ca ruda apropiata elefantul, desi nu au prea multe similitudini, priviti de aproape. Insa in trecut, mai exact acum 60 de milioane de ani, stramosii lamantinului alergau prin padurile de atunci, fiind animale terestre. Evolutia i-a intors insa in mare, unde s-au dezvoltat pana la a deveni foarte bine adaptati noului mediu de viata.
Astazi, mamiferul poate fi intalnit atat in apele sarate, cat si in cele dulci, in functie de specie. Specia amazoniana de exemplu, traieste exclusiv in apele marelui fluviu, evitand complet contactul cu oceanul. In schimb, exemplarele din ocean rezistat foarte bine la schimbarile de salinitate, adaptandu-se bine si la apele mai maloase.
Problemele sunt legate insa mai ales de metabolismul lor, extrem de lent, care mai ales in ultima vreme i-a facut sa cada prada diverselor accidente. In plus, trebuie sa ramana la temperaturi de minimum 15 grade Celsius, alfel riscand hipotermia.
Dieta și comportamentul lamantinului
Lamantinul se hraneste aproape in exclusivitate cu vegetale, petrecandu-si foarte mare parte a zilei mancand. Cum ajunge la peste 550 de kilograme, cele mai mari exemplare ajungand si la o tona, este nevoie de o cantitate mare de nutrienti. Si cum plantele nu ofera foarte mult din acest punct de vedere, un exemplar adult ajunge sa consume pana la 50 de kilograme de hrana in fiecare zi.
Plantele sunt zdrobite cu ajutorul dintilor lati, oarecum asemanatori cu molarii nostri. Nu au canini sau altfel de dinti, dovada clara a evolutiei. Restul zilei si-l petrec dormind in apa, avand una dintre cele mai linistite vieti.
Au un corp indesat, rotunjit, terminat cu o inotatoare. Acesteia i se alatura doua “brate” cu degetele unite de o membrana, la randul lor folosite la inot. Pielea este asemanatoare la atingere cu cea a elefantului, numai ca mult mai zbarcita. Cum lamantinii isi petrec mare parte din viata in apele putin adanci, unele alge cresc pe ei, dandu-le o nuanta verzuie.
Numite si vaci de mare, aceste animale inoata lent, cu o viteza de 5 pana la 10 kilometri pe ora, in caz de pericol putand sa ajunga la 30 de kilometri pe ora pe distante scurte. Insa pericolele din partea animalelor sunt putine, in afara de caimani si rechini, niciun alt pradator neavantandu-se sa ii atace, multumita dimensiunilor impresionante.
Amenințările cu care se confruntă lamantinul
Adevaratul pericol pentru lamantini insa vine din parte omului. Desi animalul in sine este vanat extrem de rar, doar unele triburi din Africa apreciindu-i carnea, activitatile adiacente pescuitului au redus numarul exemplarelor intr-un mod ingrijorator, asa ca in prezent este pe cale de disparitie.
O problema extreme de mare este legata de barcile cu motor; chiar daca animalele apuca sa le auda, nu au cand sa se fereasca, ajungand sa fie mutilate sau ucise de elice. Animalele care supravietuiesc pe termen scurt risca sa se imbolnaveasca mai tarziu, ranile infectandu-se destul de rapid. In plus, uneori mamiferele raman prinse in panzele de pescuit, mai ales cele pentru crabi, sufocandu-se lent. In alte cazuri nefericite inghit carlige de pescuit sau guta, care le pot afecta grav sistemul digestiv.
In mod clar, un semnal de alarma trebuia tras, altfel riscandu-se pierderea unor creaturi altfel foarte bine adaptate mediului. S-a mers de la masuri aspre, cum ar fi interzicerea totala a pescuitului in anumite perioade, precum cea in care femelele au de obicei pui, si pana la metode revolutionare; astfel, s-au amplasat pe unele vase surse de frecvente, menite sa inlature animalele din timp. In plus, in unele zone s-a ales folosirea altor tipuri de motoare, care nu ar putea sa le faca rau.
Eforturi de conservare și protejare a lamantinului
Intre timp, oamenii de stiinta au inceput sa le ofere tot mai multa atentie, lamantinii fiind niste animale destul de inteligente, cu o viata activa in cadrul grupului. Comunica prin diverse tipuri de sunete, dar si prin miros si gust, le place sa se joace, iar mamele isi ingrijesc puiul cu multa atentie, pe care il hranesc cu un lapte extrem de nutritiv, care il ajuta sa creasca repede; oricum nu trebuie uitat nici faptul ca la nastere un pui are in jur de 30 de kilograme, fiind destul de impresionant.
Exista si destul de multe exemplare tinute in captivitate, unde par sa se adapteze destul de bine multumita stilului calm de viata, ajungand pana la varsta de 60 de ani, sau chiar mai mult. Astfel, cu cat sunt cunoscuti mai mult, cu atat se doreste mai mult conservarea lor, lamantinii fiind cu adevarat niste fiinte extraordinare.
Reproducerea și longevitatea lamantinului
Lamantinul are o rată scăzută de reproducere, ceea ce face ca specia să fie și mai vulnerabilă în fața amenințărilor externe. Femela dă naștere la un singur pui la fiecare doi-trei ani, iar puiul este alăptat până la doi ani, timp în care învață să se hrănească și să supraviețuiască în mediul marin. Deși lamantinii pot trăi până la 60 de ani în captivitate, în sălbăticie, speranța lor de viață este adesea redusă din cauza pericolelor aduse de activitatea umană.
Rolul lamantinului în ecosistem
Lamantinul joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecologic al apelor în care trăiește. Ca ierbivor, acest mamifer contribuie la controlul creșterii excesive a vegetației subacvatice, prevenind astfel înmulțirea necontrolată a algelor și a altor plante acvatice.
Aceasta are un impact pozitiv asupra calității apei și a biodiversității locale. Conservarea lamantinului nu înseamnă doar protejarea unei specii emblematice, ci și menținerea sănătății ecosistemelor marine și de apă dulce.
