Luăm suplimente alimentare pentru a ne menţine sănătatea – cunoaştem însă posibilele efecte negative?

Industria suplimentelor alimentare este în creștere, fapt datorat și dorinței oamenilor de a-și asigura sănătatea. Cu toate acestea, este important de menționat că unele dintre vitamine, așa cum vom arăta în cele ce urmează, pot avea și efecte negative.

Vitamina a fost identificată în 1911 de chimistul polonez Casimir Funk, care a observat un grup de persoane supuse unei diete cu orez alb și un altul de persoane supuse unei diete cu orez brun. O substanță din orezul brun, numită azi B1, era responsabilă de prevenția unei boli musculare, numită beri-beri. B1 este tipul de vitamină care necesită a fi asimilată din mâncare, deoarece corpul nu o poate produce în cantitățile necesare.

Inițial a fost numită de Casimir Funk „vitamine”, însă în 1920 termenul se va transforma în „vitamin”, fără litera „e”, ca urmare a intervenției chimistului britanic Jack Cecil Drummond.

Rolul jucat de către vitamine în tratarea şi/sau prevenirea unor boli a dus la crearea suplimentelor alimentare, indicate și cumpărate de către majoritatea persoanelor care vor să își țină sănătatatea sub control.

Care este diferența dintre vitamine și minerale?

Vitaminele sunt substanțe organice, care îndeplinesc anumite funcții în organism și sunt procurate din alimentație. Mineralele sunt substanțe anorganice, reprezentând 4 % din greutatea corpului uman, fiind identificabile în dinți, o parte din scheletul uman, dar și dizolvate în fluidele din corp.

Care sunt efectele vitaminelor?

Oamenii de știință recunosc ca fiind esențiale aproximativ 12 vitamine și 20 minerale. De exemplu, pentru prevenirea inflamării tiroidei, a fost adăugat în sarea de masă iodul încă din anul 1924. Pentru a preveni rahitismul s-a adăugat în lapte vitamina D în anul 1933, sau diverse minerale în pâine în anul 1941.

Deși știm că ajută organismul să funcționeze mai bine, atât vitaminele, cât și mineralele luate în exces au și efecte negative.

De exemplu, excesul de vitamine creează poftă de mâncare, ceea ce poate duce și la obezitate. Pot fi de două feluri: solubile în apă (B1, B2, B3, B5, B6, B7, B9, B12, C) și solubile în grăsimi (precum A, D, E, K); ultimele, în cazul în care sunt în exces, nu vor fi eliminate din corp, ci reținute.

Vitamina „A” a fost „identificată” în ficat/ ficăței de către egipteni încă din anii 1500 Î. H., ca vindecând orbirea nocturnă. Vitamina „A” este benefică creșterii, vederii și dezvoltării, fiind alcătuită din compuși precum retinol și acidul retinoic. Astfel, jumătate de morcov ar asigura cele 0.6 – 0.7 mg, necesarul zilnic de vitamina „A”. Dar există vreun efect negativ al depășirii dozei zilnice recomandate? Da. Surplusul de vitamină se depozitează în grăsimi şi poate duce la probleme cu vederea, migrene şi stări de ameţeală. În plus, în contact cu vitamina D, o doză de vitamina A peste 0.7 – 1.5 mg poate duce la slăbirea oaselor.

Complexul de vitamine B e responsabil pentru transformarea mâncării în energie. Efecte adverse în caz de supradoză nu există, deoarece surplusul de vitamine B este eliminat în procesul de urinare. Persoanelor vegane sau vegetariene li se recomandă suplimente alimentare, deoarece acest complex este prezent în special în carne, ouă, lactate.

Dacă se știa faptul că vitamina C previne răceala, datorită chimistului Linus Pauling, s-a observat recent că o poate reduce, însă nu și preveni. O supradoză (de 2000 mg) poate duce la dizenterie sau indigestie.

Vitamina E nu este recomandată doar pentru piele, ci previne și coagularea sângelui și întărește și menține sistemul imunitar. Vitamina E este totodată și un antioxidant. Un surplus de vitamina E poate duce însă la hipertensiune sau la cancer de prostată.

Calciul întărește oasele, însă în exces duce la formarea de pietre la rinichi.

Vitamina D poate combate multe boli și poate fi acumulată prin expunerea la soare timp de 5 – 10 minute sau prin consumul de ulei de pește. Supradoza poate conduce la stări de oboseală, pierdere a poftei de mâncare şi chiar pietre la rinichi.

Magneziul face echipă bună cu enzimele implicate în funcțiile musculare și de reglare a presiunii sângelui din corp. Un aport de 300 mg de magneziu, luat din nuci și spanac cu precădere, este suficient.

Un suplus de fier (găsit în carne, pește, fructe uscate) poate duce la crearea unor radicali liberi care la rândul lor vor deteriora celulele. Carența, cât și surplusul sunt identificabile prin starea de oboseală.

Potasiumul ca supliment alimentar poate fi în mod ușor și convenabil suplinit cu o banană. Este responsabil de reglarea volumului sângelui în corp și ajută la eliminarea sării prin urină. Este recomandat un aport de 3.5 mg pe zi, prin consumul de fructe și legume.

Zincul este util în diviziunea celulară, în caz necesar de vindecarea ADN-ului. În caz de carență de zinc, sistemul imunitar este slăbit, iar un supliment echilibrat de zinc se presupune că ar reduce durata unei răceli.

Deși se dorește menținerea sănătății, este important ca luarea suplimentelor alimentare să se facă doar în cazul în care există un deficit. Deși luate cu bune intenții, ele pot avea efecte negative, de nedorit.