Macaleandrul (Erithacus rubecula), cunoscut și sub denumirea de pasărea gușă-roșie, este o specie comună în pădurile și grădinile din România. Această pasăre de mici dimensiuni se distinge prin penajul său roșiatic din zona gâtului și pieptului, iar cântecul său plăcut o face ușor de recunoscut.
Macaleandrul este o pasăre insectivoră, care își petrece majoritatea timpului în căutarea insectelor și viermilor, iar toamna își completează dieta cu fructe și boabe. Cuibăritul se desfășoară de obicei aproape de sol, în locuri ascunse, unde își protejează puii de prădători.
Caracteristici și descrierea macaleandrului
Macaleandru (Erithacus rubecula) este un locuitor incantator al padurilor si gradinilor de la ses din tara noastra, precum si de la munte. Aria sa de raspandire depaseste cu putin granitele Europei.
Este o pasare insectivora, vioaie, vesela, una dintre cele mai obisnuite pasari cantatoare. Ciripitul ei se aseamana cu al privighetorii, dar este executat tare si accentuat. In zonele unde isi face cuib rasuna mereu cantecul ei de dimineata pana seara.
Penajul pe partea dorsala este de culoare cenusie-maslinie, iar pe partea ventrala alb-gri. Partile laterale ale capului, fruntea, gatul si partea superioara a pieptului au un colorit rosu-galben. De aceea este numit si gusa rosie.
La pasarile tinere acest colorit rosu-galben este inlocuit cu maro. Pasarea adulta are o lungime de 14 cm, deschiderea aripilor de 6-7 cm, iar greutatea variaza intre 11-22 g.
Habitatul și comportamentul macaleandrului
Cuibul ei este instalat de cele mai multe ori, aproape de sol, in vizuini, in trunchiuri de copaci si galerii parasite de mici mamifere. Are o forma rotunda si este realizat din frunze, muschi, fire de iarba, captusit cu par si pene.
Deasupra este inchis si lateral este prevazut cu o intrare. De obicei, macaleandrul cloceste doua ponte pe an. In luna martie femela depune cinci sau sase oua de culoare crem cu pete ruginii, pe care le cloceste timp de 14 zile. Apoi ies puii care sunt hraniti de ambii parinti cu insecte si viermi. La aproximativ doua saptamani puii incep sa zboare.
Dieta și hrănirea macaleandrului
Bogatia de insecte si viermi din padurile noastre formeaza o hrana excelenta pentru aceasta pasare. Toamna insa consuma si boabe si fructe. Obisnuieste sa stea in asteptare pe o creanga aproape de sol, iar cand zareste prada, zboara iute asupra ei si o prinde, apoi revine si se ghemuieste din nou.
In padure, ea profita de faptul ca alte animale si pasari, ca de exemplu caprioare, mistreti, fazani, perturba insectele sau animalele de la sol. Uneori poate fi observata sapand in pamant dupa viermi.
La inceputul toamnei, isi schimba culoare penajului, chiar in regiunea de cuibarit, astfel ca la sfarsitul lui septembrie sau octombrie, cand haina noua este completa, pasarile isi incep calatoria spre adaposturile de iarna, in regiunile de campie. Calatoreste noaptea la mare inaltime, strigand tare si se odihneste ziua in paduri si tufisuri.
Macaleandrul face parte din familia Muscicapidae, ordinul Passeriformes.
Curiozități despre macaleandru
Macaleandrul este o pasăre extrem de apreciată în Europa, fiind considerată simbolul Crăciunului în unele țări din vestul continentului. Culoarea sa distinctivă și comportamentul său prietenos față de oameni au transformat macaleandrul într-o pasăre ușor de recunoscut și îndrăgită.
În plus, macaleandrul are capacitatea de a-și regenera penele de două ori pe an, în primăvară și toamnă, pentru a face față condițiilor de migrație și schimbărilor de temperatură.
Va prezentam un video cu macaleandru:
