In padurile din Madagascar exista 15 specii de lemurieni-soareci sau asa numitele semimaimutele maki – primate de dimensiuni mici, ca niste ghemuri de blana care pot fi observate noaptea datorita ochilor mari, ce stralucesc ca niste felinare. Astfel de animale salbatice nu traiesc solitar, duc o viata sociala, formeaza grupuri mari, adevarate clanuri ce contin o multitudine de exemplare si care isi cauta hrana separat, dar dorm impreuna, stau inghesuite unele in altele pe crengile groase ale copacilor, in coronamentul de nepatruns al acestora.
In lunile prea calde sau in cele prea reci intra intr-o stare de toropeala sau de hibernare, in frunzisul des al copacilor si in scorburile acestora. Fiind animale nocturne, active pe timp de noapte, localnicii spun despre ele ca bantuie padurile tropicale, probabil din cauza faptului ca in vremuri de demult romanii aveau credinta ca lemurienii infatisau sufletele mortilor care rataceau prin zone impadurite, noaptea.
Makiul-soarece este o specie nocturna si arboricola, care prefera padurile tropicale, dar si padurile de foioase, uscate sau umede, padurile secundare, degradate, cele din zona de coasta, ajungand la atitudinile de pana la 800 m. Este un animal omnivor, de aceea consuma in special fructe si insecte. Ii place si nectarul florilor, de aceea poate fi numit un polenizator al multor specii de plante.
Se spune ca are si instincte canibale, au fost observati masculi care de foame, atacau si mancau femelele. Cele mai multe insecte sunt capturate pe sol si nu in copaci. Manifesta o preferinta pentru gandaci, molii, paianjeni, greieri, pe care ii vaneaza pe teren. Prinderea lor se face usor, avand in vedere acuitatea vizuala dezvoltata care il ajuta in detectarea prazii, dar si celelalte simturi sunt ascutite si au o mare importanta in gasirea hranei.
Are obiceiul sa manance si animale vertebrate de dimensiuni reduse, broaste, soparle gecko si mici cameleoni, in concluzie, dieta este foarte variata, mai ales in padurile tropicale.
Aceasta primata este cea mai mica din lume, are lungimea corpului de 12-14 cm si cea a cozii de 13-14 cm. Greutatea medie corporala a unui exemplar adult poate fi de aproximativ 60-70 g. Desi pare destul de zvelt in sezonul uscat si cald, acest animal este predispus la ingrasare in sezonul umed, cand hrana se gaseste din abundenta si astfel el ajunge sa depuna un strat gros de grasime la coada, incat aceasta sa mareste in volum de trei sau patru ori, iar greutatea corpului creste si ea cu 30%.
Are corpul acoperit cu blana deasa si moale, de culoare maro-gri in partea dorsala, maro-deschisa pe laterale si albicioasa pe partea ventrala. Capul este rotund, urechile mari fata de cele ale altor specii de lemurieni, iar ochii sunt rotunzi si par enormi in comparatie cu botul mic si scurt.
Urechile sunt paroase, botul este prevazut cu numeroase mustati, iar nasul este mic si umed. Dentitia se remarca prin caninii ascutiti si mai scurti decat incisivii, caracteristica a multor specii de lemurieni. Corpul este micut dar indesat, iar mobilitatea este mare a degetelor de la membrele anterioare si posterioare, prevazute in plus si cu gheare.
In perioada de reproducere masculul si femela dorm in aceeasi scorbura de copac. In rest cuiburile sunt destul de mari si alcatuite din mai multe femele si puii lor, iar masculii pot dormi singuri sau cate unul alaturi de cate un grup de femele. Comunica intre ei prin miros si vocalize ce sunt variate, complexe, stridente si ascutite. Uneori sunetele sunt scurte ca un fluierat, alteori intense si subtiri, ca niste tipete de alarma.
Ei se anunta in caz de pericol spre a fugi de pradatori si a se ascunde cat mai bine in frunzisul des al copacilor. Au numerosi dusmani naturali, incepand de la pasarile de prada (bufnitele de Madagascar) si pana la reptile si animale de prada. Sunt vanati de manguste, serpi veninosi, Boa de copac si alte specii de serpi din familia Colubridae.
Femela intra in calduri in lunile septembrie-octombrie si este receptiva sexual doar o perioada scurta de timp, de 2-5 zile. Dupa imperechere are o perioada de gestatie de cel mult 67 de zile apoi face 2-3 pui, care la inceput sunt golasi si neajutorati.
Puii sunt ocrotiti de femela, tinuti intr-un cuib amenajat intr-o scorbura de copac, captusit cu frunze si alte materii vegetale, si alaptati de ea o perioada de timp de aproximativ 25 de zile. Puii stau agatati de blana mamei si astfel, in caz de pericol, sunt carati de ea si mutati in alte locuri mai sigure. Ajung la maturitatea sexuala dupa cel putin 7-10 luni (dar in majoritatea cazurilor mult mai tarziu) si pot trai in conditii de captivitate pana la 15 ani.
Makiul-soarece are denumirea stiintifica de Microcebus murinus, face parte din ordinul Primates, familia Cheirogaleidae. Desi numarul de exemplare este amenintat de braconaj, de capturarea lor pentru a fi vandute ca animale de companie, de degradarea habitatului natural si defrisarile intensive din ultimii ani, aceasta specie nu este in pericol de disparitie, numarul de exemplare este destul de mare in Insula Madagascar. Astfel de animale sunt pasnice si pot fi imblanzite destul de usor in captivitate.
Video – Makiul-soarece din Madagascar:
