Lenesul este un mamifer de talie medie, care traieste in padurile tropicale din America Centrala si de Sud. Acest animal se numeste lenes, nu fiindca este lenes, ci datorita faptului ca se misca foarte incet, acesta fiind cel mai incet mamifer de pe pamant. Lenesul se imparte in 6 specii.
Leneșul este un mamifer unic care trăiește în pădurile tropicale din America Centrală și de Sud. Deși numele său sugerează o anumită lentoare, aceasta este o strategie evolutivă care îl ajută să conserve energie și să se adapteze la mediul în care trăiește.
Adaptările fizice ale leneșului pentru viața în copaci
Acest mamifer se deplasează extrem de încet și își petrece cea mai mare parte a vieții agățat de crengile copacilor. Leneșii sunt recunoscuți pentru blana lor distinctivă și stilul de viață nocturn, precum și pentru adaptările fizice care îi ajută să supraviețuiască în sălbăticie.
Acest animal apartine familiilor Megalonychidae si Bradypodidae. Din familia Megalonychidae fac parte speciile de lenes: Linnaeus si Hoffmann, care au doua degete la fiecare laba. Iar din familia Bradypodidae fac parte urmatoarele 4 specii: cel pigmeu, cel cu coama, cel cu gatul palid si cel cu gatul maroniu, care au 3 degete la fiecare laba.
Lenesii au blana groasa, de culoare maronie cu tente verzui, si sunt de marimea unei pisici, avand cam 61 de centimetri lungime. Acestia au capul mic si turtit, ochii mari, urechile mici si botul scurt. Coada lor este fie mica, fie inexistenta, picioarele sunt lungi, iar ghearele lor sunt puternice si curbate. Ei isi folosesc ghearele pentru a se urca in copaci si pentru a se apara de pradatori.
Desi singura lor aparare sunt ghearele, lenesii nu sunt foarte amenintati de pradatori, deoarece in copaci sunt foarte bine camuflati si miscandu-se foarte incet, trec neobservati. Doar cand se afla pe pamant, aceste animale sunt mai vulnerabile in fata pradatorilor. Unii lenesi au colonii de alge agatate de blana, care le maresc efectul de camuflaj si, de asemenea, le aduc un supliment de nutrienti atunci cand isi ling blana.
Blana lenesului este diferita de a celorlalte mamifere. Parul de la suprafata creste in sens invers, nu catre extremitati ca la majoritatea mamiferelor, deoarece acestia isi petrec mare parte din timp atarnati cu capul in jos si au nevoie de protectie impotriva elementelor naturii.
Lenesul se deplaseaza in marea majoritate a timpului, din creanga in creanga, cu capul in jos, folosindu-si cele 4 membre. Acesta foarte rar se da jos din copaci, iar cand o face se deplaseaza pe pamant in pozitie verticala. Lenesii sunt si foarte buni inotatori.
Aceste animale sunt omnivore
Dieta sa consta in principal din muguri, lastari si frunze, desi uneori pot manca si insecte, soparle mici si lesuri. Inainte se credea despre lenesi ca mananca in special frunze de Cecropia, intrucat erau vazuti adesea in acesti copaci, insa acestia traiesc si se hranesc si in alti copaci, numai ca in copacii Cecropia pot fi vazuti cel mai usor. Lenesii isi mesteca mancarea cu ajutor molarilor mici.
Dieta leneșului: ce mănâncă cel mai lent mamifer
Lenesul are un stomac specializat, impartit in compartimente in care se gasesc microorganisme simbiotice, care il ajuta la digestie. Metabolismul lenesului este foarte incet, iar temperatura corpului sau este de 32 de grade Celsius. Aceste 2 detalii reduc necesitatile de hrana si apa la minim.
Doua treimi din greutatea unui lenes care este bine hranit consta in continutul stomacului sau, digestia acestuia fiind atat de inceata, incat dureaza cel putin o luna sa se incheie. Din cauza faptului ca hrana le ofera foarte putina energie, pentru a-si conserva aceasta energie, lenesii se misca cat mai putin.
Lenesul isi petrece cea mai mare parte din viata in copaci, cu capul in jos. Acesta mananca, doarme, se imperecheaza si naste pui in copaci. Acest animal este solitar si timid, dar femelele uneori se strang in grupuri. Lenesii sunt nocturni, ziua petrecand-o dormind. Acestia dorm intre 15 si 18 ore pe zi, atarnati de crengi cu capul in jos. Ei se misca doar daca este absolut necesar, iar atunci extrem de incet.
Acestia au jumatate din masa musculara a unor animale de talie si greutate similara. Daca sunt in pericol, acestia se pot deplasa putin mai rapid, cu 4,5 metri pe minut, dar in acest caz lenesii consuma foarte multa energie. Pe pamant, viteza maxima a unui lenes este de 1,5 m/min. De obicei, lenesul se deplaseaza cu 15-30 cm/min.
Reproducerea și creșterea puilor de leneș
Femela face un singur pui pe an, dar uneori datorita faptului ca se misca atat de incet, unei femele ii poate lua mai mult de un an sa-si gaseasca un partener. Acestea dau nastere puiului stand cu capul in jos, agatate de o creanga. Puii de obicei se agata de mamele lor, insa uneori se intampla sa cada din copac.
Din cauza ca sunt foarte robusti, acestia nu mor atunci cand cad, insa un pui care a cazut din copac poate muri, deoarece mama lui nu va dori sa paraseasca siguranta copacului pentru a-si recupera puiul de jos.
Principalii pradatori ai lenesului sunt jaguarii, oamenii si vulturii harpie. In Costa Rica, majoritatea lenesilor mor datorita curentarii la contactul cu liniile de inalta tensiune si din cauza braconierilor. Atunci cand un lenes este agatat cu ghearele de o creanga, acesta nu cade jos nici daca este impuscat, de fapt mai ramane atarnat o perioada si dupa ce a murit. Din toate cele 6 specii de lenes, numai una este in pericol de disparitie, si anume lenesul cu coama.
Adaptările uimitoare ale leneșului pentru viața lentă
Leneșii au dezvoltat o serie de adaptări remarcabile care îi ajută să trăiască o viață atât de lentă în pădurile tropicale. Una dintre cele mai interesante trăsături este blana lor, care nu doar că îi camuflează foarte bine în copaci, dar poate găzdui colonii de alge, oferindu-le un supliment nutritiv neobișnuit.
În plus, ghearele lor lungi și puternice le permit să rămână agățați de crengi, chiar și atunci când dorm sau sunt amenințați. Aceste adaptări fizice și comportamentale, împreună cu un metabolism foarte lent, ajută leneșii să conserve energie, fiind o strategie evolutivă esențială pentru supraviețuirea în mediul lor natural.
