Mănăstirea Feleacu este situată în localitatea cu acelaşi nume, la aproximativ zece kilometri de Cluj-Napoca. Este cunoscută şi sub numele de Mănăstirea Sfânta Troiţă, după hramul pe care îl poartă. În ansamblul mănăstiresc de la Feleacu, este cuprinsă şi biserica vechii mănăstiri, care a fost distrusă în secolul al XVIII-lea.
Prima atestare documentară a Mănăstirii Feleacu datează din 1581, însă nu se cunosc cu exactititate începuturile acesteia. Se spune că ar fi fost ctitorită de un ierarh din Feleacu, însă astfel de afirmaţii nu sunt susţinute de documente oficiale.
Un alt document, din anul 1597, menţionează faptul că monahii din Feleacu au cumpărat şindrile, bârne şi scânduri, cel mai probabil pentru a ridica o biserică sau chiar un întreg complex. Mai târziu, în anul 1643, într-un document apare scris faptul că o călugăriţă a poposit la mănăstire.
În perioada 1988-1990, la Mănăstirea Feleacu au avut loc o serie de săpături arheologice, care i-au ajutat pe specialişti să înţeleagă mai bine istoria acestui loc. Arheologii au descoperit fundaţia unei biserici de lemn, temelia unei presupuse clopotniţe şi câteva chilii, ateliere meşteşugăreşti şi anexe gospodăreşti.
Biserica de lemn a avut un plan în formă de treflă, lucru des întâlnit în lăcaşurile religioase din acele vremuri. A avut dimensiuni relativ mici, iar arheologii au putut stabili faptul că era compusă din pronaos, naos şi altar. De altfel, în altar a fost descoperită o inscripţie în limba slavonă, însă nu a putut fi tradusă, deoarece nu este completă. De asemenea, săpăturile arheologice au scos la suprafaţă şi 18 morminte.
Mănăstirea Feleacu cea veche a rezistat până în anul 1872, când Iosif al II-lea a hotărât ca mănăstirile din Imperiul Habsburgic să fie desfiinţate. Însă localnicii din Feleac nu au uitat niciodată vechea mănăstire, aşa că, după căderea regimului comunist, aceştia au cerut reînfiinţarea lăcaşului religios.
Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului a ascultat dorinţa lor, iar noua mănăstire a fost amplasată în centrul parhohiei, pentru a fi inclusă şi biserica episcopală cea veche.
Astfel, în câţiva ani, Mănăstirea Feleacu a reînviat, iar astăzi este alcătuită din biserica mare, paraclisul „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei”, chiliile cu turnul de incintă, turnul-clopotniță, casa parohială şi stăreţia, altarul de vară, Casa Muzeu şi zidul de incintă. În curtea mănăstirii, se află busturile primilor trei ierarhi din Arhiepiscopie, iar de toate acestea au grijă doar doi ieromonahi.
Vechea biserică a Mănăstirii Feleacu, care poartă hramul Sfintei Parascheva, a fost construită secolul al XVI-lea, fiind terminată în anul 1516. Se spune că ar fi fost ridicată chiar de Ştefan cel Mare, însă anumiţi istorici contrazic această afirmaţie. Biserica a fost declarată monument istoric în anul 2010, datorită arhitecturii sale gotice deosebite.
Planul ei este de tipul biserică-sală şi, pe lângă arhitectura propriu-zisă, iese în evidenţă şi prin icoanele şi picturile murale realizate în secolul al XVIII-lea. În anul 1925, impresionat de frumuseţea sa, regele Ferdinand a restaurat-o, înălţându-i şi un turn.
Foarte interesantă e şi Casa Muzeu, care este, de fapt, o reconstituire a unei case tradiţionale din Feleacu. Modelul care a inspirat construcţia a fost o casă ridicată în anul 1870, a locuitoarei Rozalia Cioplea.
Casa Muzeu a fost ridicată între 2008 şi 2010, din două mari motive: pe de-o parte, s-a dorit păstrarea tezaurului etnografic din Feleacu, iar pe de altă parte casa a fost ridicată în amintirea lui Ştefan Micle.
Acesta a fost un important profesor, însă casa în care s-a născut şi a copilărit nu a rezistat timpului. Casa Muzeu are două camere modeste, dar care sunt pline de elemente etnografice de seamă, precum icoane, porturi populare, ţesături, piese de mobilier şi ceramică.
Mănăstirea Feleacu este deschisă în fiecare zi, de obicei între orele 7 şi 22. Cei doi ieromonahi aşteaptă cu inima deschisă credincioşii care pot participa la slujbe şi pot vizita acest ansamblu mănăstiresc plin de istorie.
Această mănăstire îmbină frumusețea naturală a locației cu bogăția istorică și spirituală. Biserica originală a mănăstirii, distrusă în secolul al XVIII-lea, a fost înlocuită de structura actuală, care continuă să servească drept loc de rugăciune și meditație. Complexul mănăstiresc este nu doar un loc de cult, ci și un centru cultural, unde tradiția se împletește armonios cu credința.
Înconjurată de peisaje rurale liniștite, Mănăstirea Feleacu este o mărturie vie a istoriei religioase și a rezilienței comunității locale. Povestea locului, marcata de distrugeri și reconstrucții, oferă o lecție de perseverență și devotament. Vizita la Mănăstirea Feleacu nu este doar o călătorie spirituală, ci și o oportunitate de a reconecta cu istoria și valorile autentice ale Transilvaniei.
