Mănăstirea Logreşti se află în localitatea Târgu Logreşti din judeţul Gorj, la aproximativ 30 de kilometri de oraşul Târgu Jiu. Biserica poartă hramul “Sfinţii Ioachim şi Ana”, iar în prezent, aici, vieţuiesc în jur de 20 de măicuţe care împletesc activităţile religioase cu cele gospodăreşti.
O primă biserică de lemn există încă din anul 1718, fiind închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. A fost menţionată prima dată în acest an, într-un document de vânzare a unei moşii. Schitul se afla deja pe malul stâng al râului Amaradia Pietroasă, însă nu se cunosc detalii cu privire la data ridicării acestuia.
Biserica de lemn a fost înlocuită cu una din cărămidă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Lucrările au început în anul 1769, ctitorii săi fiind familiile Pandia, Obedeanu şi Tândălescu. Nu se ştie când a fost finalizată construcţia, însă era gata în anul 1796, când numele i-a apărut într-un document.
Mănăstirea Logreşti a avut şi ea parte de o istorie zbuciumată, viaţa monahală fiind întreruptă de multe ori. Până să intervină legea secularizării averilor mănăstireşti, a fost transformată în biserică de mir, iar după ce s-a dat legea a fost părăsită.
Deşi între anii 1911 şi 1914 mănăstirea a fost restaurată şi i-a fost construit un paraclis, izbucnirea Primului Război Mondial a împiedicat redeschiderea aşezării religioase. În perioada interbelică, a avut loc o lucrare de restaurare completă a mănăstirii, în urma căreia a luat înfăţişarea pe care o are şi astăzi.
În urma decretului din anul 1959, Mănăstirea Logreşti a fost transformată în biserică parohială, iar viaţa monahală a fost întreruptă până după Revoluţie. Imediat după acest eveniment, câteva măicuţe sosesc de la o altă mănăstire din ţară şi încep să pună bazele ansamblului mănăstiresc pe care toată lumea îl poate vedea în momentul actual.
Biserica mănăstirii are un plan în formă de cruce şi a fost construită în stilul brâncovenesc – cu toate acestea, nu se cunosc numele meşterilor care s-au ocupat de ea. Pridvorul este unul deschis şi se sprijină pe şase coloane. Piesele de mobilier din biserică sunt sculptate în lemn şi au fost efectuate de elevii de la “Şcoala de Meserii din Vădeni”.
Naosul şi pronaosul sunt despărţite de un zid din cărămidă şi există o singură turlă, care are formă octogonală. Clopotniţa a fost realizată din lemn şi se află în dreapta bisericii, fiind încadrată de o poartă mare din lemn.
Pictura din interiorul bisericii de la Mănăstirea Logreşti poartă şi ea semnătura stilului brâncovenesc, însă nici în acest caz nu se cunosc autorii. A fost făcută în ulei şi restaurată de două ori până acum. Prima dată a fost o lucrare mai puţin reuşită, însă a doua restaurare a reuşit să redea forma şi culorile iniţiale.
Ctitorii bisericii au fost pictaţi în pronaos. Pe faţada principală, în exterior, se pot vedea trei icoane în frescă, ce înfăţişează cele trei hramuri ale bisericii de la începuturi şi până astăzi.
Mănăstirea Logreşti a beneficiat, de când a fost reînfiinţata, de mai multe lucrări de construcţie şi reconsolidare. Biserica a fost reparată şi s-au construit noi clădiri: stăreţia, chilii, ateliere meşteşugăreşti şi trapeza.
În zilele noastre, viața la Mănăstirea Logrești este o împletire armonioasă între rugăciune și muncă gospodărească. Cele aproximativ 20 de măicuțe care viețuiesc aici își dedică zilele activităților religioase, dar și celor agricole, cultivând legume și plante medicinale în grădinile mănăstirii. Acestea contribuie la autosustenabilitatea comunității și la prepararea hranei tradiționale care se oferă pelerinilor și vizitatorilor. Mai mult decât un loc de refugiu spiritual, mănăstirea devine astfel un exemplu viu de viață sustenabilă și echilibrată.
