Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi are o istorie strâns legată de Vasile Lupu, unul dintre cei mai longevivi domnitori ai Moldovei. După urcarea sa la tron, în anul 1634, și-a arătat intenția de a se ţine de promisiunea pe care o făcuse – aceea de a avea grijă de religia ortodoxă, aşa cum au făcut şi Împăraţii Constantin şi Elena de la Constantinopol.
Imediat după venirea la conducere, Vasile Lupu a cerut Patriarhiei Ecumenice să îl lase şase luni să rezolve problemele bisericii, fără ca altcineva să se amestece. A obţinut aprobarea şi a început să se ocupe de datoria patriarhală, care era extrem de mare.
Drept răsplată pentru munca sa, Sinodul Constantinopolitan a dăruit Moldovei moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Acestea au fost depuse mai târziu la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi, ceea ce a dat naştere la cel mai mare loc de pelerinaj din biserica ortodoxă română.
Construcţia Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi s-a realizat la trei ani după venirea la tron a lui Vasile Lupu. Deşi nu se ştie exact cine a fost arhtiectul, indicat este armeanul Enache Etizi, pentru că decoraţiunile exterioare prezintă influenţe armeano-georgiene. Biserica este o adevărată operă de artă, la ridicarea ei contribuind meşteri atât din Răsărit, cât şi din Apus, care şi-au pus amprenta prin numeroasele broderii şi sculpturi.
Chiar există o însemnare a unui arhidiacon antiohian, Paul de Alep, care, după ce a vizitat biserica, a spus că “nu este nici cât un deget care să nu fie acoperit cu sculpturi”. Mai mult, sculptura exterioară a fost acoperită cu aur.
Construcţia bisericii a fost finalizată în anul 1639, deşi clopotniţa există încă din 1638. Aceasta, care astăzi nu mai este prezentă, a avut în ea un ceasornic foarte interesant, dar care a ajuns în Franţa.
De pictură, s-au ocupat meşteri din Rusia, pentru că şcoala românească trecea printr-o perioadă de criză. Imediat după ridicarea bisericii şi a turnului, domnitorul a construit trapeza, chiliile, casele şi tiparniţa. În prezent, nu mai sunt vizibile decât biserica şi trapeza.
Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi este foarte importantă şi datorită faptului că aici s-a înfiinţat prima instituţie de învăţământ superior din Moldova, şi anume Colegiul de la Trei Ierarhi.
Programa şcolară a urmat modelul celei apusene, adică s-au predat materii, precum gramatica, dialectica, retorica, geometria, astronomia, aritmetica şi muzica, dar și teologia, dreptul şi filosofia. Ceea ce era nou era faptul că, pe lângă greacă, slavonă şi latină, se învăţa şi limba română. Odată cu trecerea timpului, școala devine academie.
O altă activitate culturală strâns legată de Vasile Lupu şi Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi e înfiinţarea primei tipografii din Moldova. Tiparniţa şi tipografia au fost aduşi de la Kiev, iar prima lucrare tipărită aici a fost “Scrisoarea de mulţumire” a grecilor care au participat la Sinodul de la Iaşi. Dar cea mai de seamă lucrare de aici este reprezentată de “Cazania lui Varlaam” din 1643, a cărei titlu original este “Carte românească de învăţătură dumenecele preste an şi la praznice împărăteşti şi la svânți mari”.
Are 1012 pagini şi prezintă multe gravuri care înfăţişează scene din Bibile, sfinţi sau iniţiale înflorate. Alte volume tipărite aici sunt “Catehism slavon”, “Şapte Taine”, “Răspunsul la Catehismul calvinesc”, “Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu” şi “Pravila lui Vasile Lupu”.
Sinodul de la Iaşi, din 1642, este şi el în strânsă legătură cu Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi, asta pentru că a avut loc chiar în trapeza mănăstirii. Atunci când Polonia s-a unit cu Lituania, în anul 1569, un număr foarte mare de ortodocşi a intrat sub suzeranitate catolică, fapt ce a dat naştere la o luptă aprigă împotriva convertirii.
Tocmai de aceea a apărut nevoia convocării unui sinod, care să reglementeze această problemă. Cum turcii puseseră stăpânire pe Istanbul şi în Kiev era dominaţie catolică, s-a stabilit ca sinodul să aibă loc în Moldova.
Patriarhia de la Constantinopol trebuia să îşi exprime părerea legată de aceste evenimente, iar Vasile Lupu era foarte apreciat, pentru că ocrotea ortodoxia. Acest sinod a făcut ca mănăstirea să devină un centru al religiei ortodoxe, iar Vasile Lupu a fost şi mai apreciat decât era până atunci.
Importanţă istorică a mănăstirii Sfinţi Trei Ierarhi a fost recunoscută abia în anul 1935, când au fost aduse moaştele lui Dimitrie Cantemir. Deşi a trecut şi ea prin momentele grele din perioada comunistă, venirea Revoluţiei a însemnat renaşterea ei. A fost amenajat un atelier de pictură şi în fiecare an are loc un simpozion dedicat muzicii psaltice.
După anul 2005, mănăstirea şi-a recăpătat o parte din tezaur, care se afla la Muzeul Naţional de Istorie. Printre cele mai importante bunuri care au revenit au fost moaştele şi racla Sfântului Vasile cel Mare.
Se spune că numele mănăstirii, dedicată Sfinților Trei Ierarhi – Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, a fost ales pentru a sublinia dedicarea lui Vasile Lupu față de întărirea credinței ortodoxe. De asemenea, conform tradiției, în zidurile mănăstirii ar fi îngropat un fragment din moaștele Sfintei Parascheva, protectora Moldovei.
