Manipulare climatică? Asistăm – în prezent, mai mult ca în anii precedenţi – la noi şi în diverse alte părţi ale lumii, la tot felul de “anomalii” ale vremii: vijelii, furtuni violente, uragane, grindină, tornade, inundaţii, alunecari de teren, temperaturi extreme, secetă, incendii de vegetaţie, perturbarea anotimpurilor etc.
Meteorologii spun că sunt fenomene “normale” pentru o perioadă sau alta, dar, în acelaşi timp, se emit “coduri” peste “coduri”, roşii, portocalii, se doboară mereu recorduri de temperatură, de precipitaţii, la intervale scurte de timp. Între realitate şi explicaţiile ştiinţifice pare a exista o ruptură tot mai evidentă.
Încălzirea globală, pe seama căreia sunt puse astfel de fenomene, este o realitate, dar din ce în ce mai “neclare” devin comportamentele umane, intenţiile şi rezultatele, mai ales ale celor care decid mersul omenirii, care stabilesc, implicit, politici de mediu.
Se vorbeşte tot mai mult, în prezent, despre “ingineria climatică” sau “geoingineria”, care înseamnă intervenţia deliberată a omului, la scară largă, asupra climei, în scopul atenuării efectelor încălzirii globale, dar conceptul este extrem de controversat.
Manipulare climatică? Ce poate face ingineria climatică?
Teoretic, manipularea climatică înseamnă schimbarea parametrilor fizici care controlează fenomenele meteorologice, în scopul obţinerii unor condiţii favorabile pentru om, pentru mediul inconjurător şi pentru atenuarea manifestărilor naturale violente.
Una dintre cele mai comune forme de modificare a vremii, de exemplu, este “însămânţarea norilor”, prin care se urmăreşte reglarea cantităţii de precipitaţii, prin dispersarea anumitor substanţe în atmosferă (zăpadă carbonică, iodură de argint etc.), care servesc ca nuclee de condensare (particule suspendate, fie solide, fie lichide, pe care începe condensarea vaporilor de apă în atmosferă). Se poate apela la diverse substanţe şi pentru a preveni grindina şi uraganele, prin dispersie cu avioane, cu rachete sau cu tunuri.
Au fost concepute diverse metode şi pentru diminuarea efectelor furtunilor tropicale, dar fără rezultate concludente. Câţiva cercetători de la MIT (Institutul de Tehnologie din Massachusetts) s-au gândit şi la intervenţia unor turboreactoare de-a lungul traiectoriei unui uragan, pentru a micşora puterea acestuia, sau la folosirea unui strat subţire de ulei biodegradabil sau a unei pulberi, care poate să absoarbă de 1 500 de ori greutatea sa în apă, pentru a reduce turbulenţa unor asemenea fenomene.
Diferite proiecte americane se ocupă de studierea ionosferei şi de folosirea unor instrumente foarte puternice de manipulare climatică. Proiectul HIPAS (High Power Auroral Stimulation), de pildă, prin transmiţătoare de frecvenţă foarte joasă, încearcă să încălzească ionosfera pentru a analiza comportamentul acesteia.
HAARP – controversatul instrument de manipulare climatică
HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program) este denumirea programului de cercetare american de manipulare climatică, bazat pe descoperirile lui Nikola Tesla şi care utilizează tehnologia IRI ((instrument de cercetare ionosferică) pentru a modifica local ionosfera prin unde de înaltă frecvență (HF).
Cel puţin declarativ, cei de la Departamentul Apărării al Statelor Unite, mai exact, US Navy și US Air Force, care desfăşoară acest proiect, au spus că acesta vizează comunicaţiile la distanţă şi nu manipularea climatică. HAARP este conectat la unul dintre cele mai puternice computere din lume, de la Universitatea Alaska, din Fairbanks, sistemul propriu-zis aflându-se într-o bază militară de lângă Gakona (Alaska).
Până acum, au fost construite, in cadrul proiectului HAARP, 48 de antene, din cele 360 proiectate, fiecare antenă putând încălzi ionosfera prin unde radio. Controversele legate de acest proiect pornesc de la opinia unor cercetători că uriaşa energie de radiofrecvenţă, obţinută prin amplificarea undelor radio de milioane de ori, poate distruge orice obiect, din orice loc de pe Terra şi, în acelaşi timp, poate să creeze găuri în ionosferă (învelișul de electroni, atomi și molecule încărcate electric, care înconjoară Pământul, de la o înălțime de aproximativ 50 de km până la peste 1000 km şi care își datorează existența, în primul rând, radiațiilor ultraviolete ale Soarelui).
Pericol autentic sau teorii ale conspiraţiei?
În mass-media americană au apărut o serie de articole în care se susţine că proiectul HAARP ar avea, de fapt, alte obiective, că ar reprezenta un fel de “armă militară finală”, extrem de performantă, “primul sistem de arme de valoare universală și cosmică”.
Un cunoscut economist canadian, Michel Chossudovsky, profesor la Facultatea de ştiinţe sociale, de la Universitatea Ottawa, fondator şi director al “Centrului de cercetare despre mondializare”, afirma, într-una dintre cărţile sale – “Climate Manipulation as a War Weapon” (“Manipularea climei ca armă de război”), că “HAARP este pe deplin operațional și că are abilitatea de a declanșa inundații, secete, uragane și cutremure”.
HAARP ar fi de vină, de pildă, spune Michel Chossudovsky, de inundaţiile, secetele, uraganele, cutremurele, din ultimul timp, din Turcia, Grecia, Pakistan, Filipine s.a.m.d., de întreruperi majore în distribuţia energiei electrice în anumite zone, de prăbuşirea zborului TWA 800, din 1996 (când avionul a explodat la 15 minute de la decolare, cu 230 de persoane la bord), de sindromul oboselii cronice etc.
Alţi oameni de ştiinţă, la care se adaugă oficialităţile, spun că a pune astfel de situaţii pe seama proiectului HAARP ţine doar de “teoria conspiraţiei”, că este doar un mod de a se discredita beneficiile pe care le poate aduce.
Candelabrul Tchijevsky şi manipularea climatică
Candelabrul Tchijevsky (în engleză, “Chizhevsky chandelier”) este o tehnică de ionizare a aerului, numită aşa după numele inventatorului rus Alexander Tchijevsky, şi constă în crearea unui flux vertical puternic de aer ionizat (încărcat negativ). Interacțiunea acestor ioni cu umiditatea atmosferică eliberează energie, rezultând o creștere a temperaturii, care ar dispersa norii. Utilizarea Candelabrului Tchijevsky a fost testată la Moscova, în 2009, de către Comitetul pentru Știință și Tehnologie.
Un ionizator, după tehnologia Tesla, sub forma unui imens “palmier”, ale cărui frunze metalice emit nenumărate particule ionizate în atmosferă, a fost testat şi în mijlocul deşertului. Particulele ionizate ar trebui să agrege praful, formând nuclee de condensare, care să ducă la formarea picăturilor de apă, care să poată fi colectată.
Se pare că Șeicul Khalifa ben Zayed Al Nahyane, președintele Emiratelor Arabe Unite, ar fi finanțat o astfel de instalație pilot, care ar fi declanșat 52 de furtuni într-o regiune de lângă Abu Dhabi. Fiind însă o metodă recentă de manipulare climatică, nu se pot spune lucruri clare despre nivelul de funcţionare şi fiabilitate.
Controlul vremii prin utilizarea sateliților
Se ştie că, în prezent, predicția numerică a vremii (NWP – Numerical Weather Prediction) apelează la modele matematice pentru a genera prognoze meteo pe termen scurt sau lung şi pentru care se apelează la cumputere super-performante.
Există oameni de ştiinţă care consideră că, în mod similar cu prognozele meteorologice, s-ar putea pune la punct sisteme pentru manipularea climatică, adică să se apeleze la sateliţi care să “încălzească”, de exemplu, locurile specifice în care au loc uragane, prin emisia de microunde care să afecteze traiectoria furtunilor.
O rețea relativ densă a acestor sateliți ar putea direcționa suficientă energie pentru a devia un uragan dintr-o zonă dens populată, schimbând temperatura cu câteva grade în direcția dorită. Același principiu s-ar putea aplica și pentru alte tipuri de manifestări meteorologice severe, precum furtuni de zăpadă, musoni etc.
Intervin însă, în această privinţă, o serie de probleme etice şi de securitate. Nu există nicio garanţie, spun specialiştii, că traiectoria poate fi controlată, dată fiind natura haotică a atmosferei. Apoi, “încălzirea”, fie ea şi controlată, ar putea provoca daune ecosistemelor şi oamenilor.
De asemenea, alegerea unei traiectorii sau a alteia poate oferi alternative dificile – în ce zone un uragan să lovească mai puternic şi unde mai puţin. In plus, echipamentul se poate defecta şi astfel să se schimbe complet “prognoza”. Şi nu în ultimul rând, există riscul ca o astfel de tehnică să fie utilizată în scopuri militare, deşi manipularea climei, în astfel de scopuri, este interzisă printr-o rezoluţie a ONU.
Surprinzătoarea declaraţie a unui general NATO
Fabio Mini, general NATO, comandant al misiunii KFOR, în Kosovo, între 2002 – 2003, fost Şef de Stat Major al Comandamentului NATO pentru Europa de Sud, membru al Comitetului științific al revistei Geopolitica și autorul mai multor cărți (cea mai recentă – “Ce război va fi”), intr-un interviu La Televiziunea italiană, a făcut o declaraţie şocantă: „Al Treilea Război Mondial este în desfăşurare şi este un “Război climatic”.
Acest “Război climatic”, susţine Fabio Mini, are la bază “armele” menite să modifice clima, acesta fiind motivul pentru care lumea se confruntă cu furtuni puternice, tornade, în locuri în care astfel de fenomene nu sunt specifice, cutremure majore, tsunami şi alte evenimente care generează dezastre. “Abilitatea de modificare a vremii și chiar schimbarea ambientului natural, în anumite zone – a declarat Fabio Mini – este un factor de putere, deci și un factor de război”.
Manipulare climatică – între realitate şi science-fiction
Manipularea climatică este şi tema unui cunoscut film SF, o ecranizare după un roman al scriitorului şi jurnalistului canadian Norman Lester – “Verglas”. După premiera filmului, Norman Lester declara, într-un interviu, că introducerea armelor climatologice în complotul romanului său se bazează pe rapoarte potrivit cărora Statele Unite au făcut, încă din 1980, experimente secrete pentru a manipula vremea cu emisii de joasă frecvență şi pentru a folosi astfel de tehnologii ca armă de război. Lester face referire şi la Experimentele HAARP.
În cazul romanului/ filmului “Verglas”, este vorba, desigur, de science-fiction, dar datele realităţii, chiar cu acest debuşeu – al “teoriei conspiraţiei” – atrag atenţia asupra acestui alt potenţial pericol al lumii moderne, supertennologizate, al manipulării climatice.
Camp Century – alertă climatică pentru întreaga lume
Chiar dacă pare tot un subiect de science-fiction, informaţiile din aprilie 2021, avertismentele legate de Camp Century sunt cât se poate de reale. Camp Century, parte a proiectului ştiinţific şi militar Iceworm, este numele unei baze militare a SUA, construită la sfârşitul anilor 1950 (închisă definitiv în 1967), în nord-vestul extrem al stratului de gheaţă din Groenlanda, sub forma unor tuneluri sub calota glaciară, pe o distanţă de 3000 de kilometri, cu scopul de a aduce cât mai aproape de, la vremea aceea, URSS, 600 de rachete nucleare.
Pentru a se realiza cele 21 de tuneluri, baza militară, care avea şi un spital, un magazin, un teatru şi o biserică, a fost alimentată de un reactor nuclear portabil (demontat şi returnat în SUA, în 1967), iar autorităţile americane au construit sub calota glaciară o cale ferată, pentru a transporta materialele. După închiderea bazei, în câţiva ani, toate tunelurile s-au prăbuşit.
Detaliile acestui proiect au fost făcute publice abia în 1997, când Institutul Danez de Politică Externă (DUPI) a publicat un raport, la cererea Parlamentului danez, cu privire la istoria armelor nucleare din Groenlanda. În 2016, cercetătorii au estimat că cele 55 de hectare ale sit-ului mai conțineau încă 200.000 de litri de combustibil conținut anterior în cisterne, distruse între timp de rugină și mișcările gheții si că topirea gheţarilor poate aduce la suprafaţă aceste “resturi” periculoase.
“Încălzirea globală necontrolată a planetei (de către omenire) depășește cu mult rata naturală”
“Încălzirea globală necontrolată a planetei de către omenire depășește cu mult rata naturală” a declarat unul dintre membrii echipei de cercetare a sit-ului Camp Century.
Avertismentul oamenilor de ştiinţă este legat de faptul că, deşi rămăşiţele taberei sunt încă îngropate la aproximativ 30 de metri sub gheaţă, dacă topirea gheţarilor continuă în ritmul actual, noile ninsori nu vor mai putea acoperi pentru mult timp aceste resturi.
În plus, cercetările au mai arătat, pe baza analizelor făcute pe fosilele conservate la circa un kilometru sub gheaţă, cu prilejul descoperirii Camp Century (cele mai adânci probe luate vreodată din această zonă), că, în istoria planetei, o topire a calotei glaciare a mai avut loc în urmă cu circa un milion de ani, în vremea unei perioade mai “calde”. Astăzi, calota glaciară din Groenlanda conţine suficientă apă cât să ridice nivelul mării cu şase metri în întreaga lume, situaţie în care multe dintre cele mai mari oraşe ale lumii ar ajunge sub apă.
Incendii catastrofale in Canada
In săptămânile acestea, de la sfârşit de iunie, început de iulie 2021, alte anomalii climatice au atras atenţia întregii planete. În partea de vest a Canadei, temperatura a ajuns la aproape 50 de grade, cea mai ridicată temperatura înregistrată vreodată în această ţară, şi care a provocat incendii uriaşe de vegetaţie.
Doar 15 minute au trecut, declara primarul localităţii Lytton (evacută in intregime), de la prima scânteie, până când totul a fost cuprins de foc. La momentul acesta, peste 180 de incendii sunt active în British Columbia, raportându-se peste 480 de decese în numai cinci zile şi 7000 de persoane evacuate din regiune.
Şi în vestul Statelor Unite situaţia este dramatică, în Portland înregistrându-se în jur de 47 de grade Celsius, adică maxime istorice câteva zile la rând. A fost declarată starea de urgenţă, din cauza ameninţării iminente a incendiilor. Dacă 2020 a fost, potrivit statisticilor, un an record în privinţa numărului de uragane, incendii, inundaţii, viituri, caniculă etc., 2021 se anunţă a fi şi mai catastrofal.
Manipulare climatică, în ce scop?
Ingineria climatică, la modul teoretic, pare a fi o cucerire remarcabilă a tehnologiei actuale, prin care să se protejeze mediul natural, oamenii, în faţa manifestărilor violente ale naturii, să se încetinească procesul încălzirii globale.
Pe de altă parte, multe aspecte rămân într-o zonă de incertitudine şi sunt voci care acuză geoingineria, zona de de manipulare climatică, de “joaca de-a Dumnezeu”, cu efecte nocive incalculabile.
Modificarea temperaturilor în mod artificial, proiectarea unor oglinzi uriaşe în stratosferă, care să trimită 2% din lumină înapoi, în spaţiu, reducându-se temperatura pe Terra, metodele chimice de manipulare climatică, “albirea norilor” cu apa de mare pulverizată în spaţiu, fără scopuri prea clare etc., toate arată că mai urgentă decât orice altceva ar trebui să fie schimbarea majoră la nivelul conştiinţei individuale şi colective şi că omul ar trebui să-şi amintească faptul că nu este meritul lui că s-a ivit în această lume pe care a găsit-o înfloritoare şi pe care o lasă urmaşilor “pârjolită ” si intr-atât de vulnerabilă.
99,9% din istoria vieţii pe Pământ s-a desfăşurat fără noi. Dacă istoria Terrei ar însemna 24 de ore, existenţa noastră, a oamenilor, ar însemna cam cinci secunde. Şi câte daune în acest răstimp. Este nevoie de multă inteligenţă, de altruism, de încredere şi de acceptarea faptului că orgoliul omului de a stăpâni lumea, de a controla natura este doar o iluzie.
