Marele Palat din Bangkok sau Phra Boromma Maha Ratcha Wang este un complex de cladiri, care se afla in inima orasului si care a fost resedinta regala oficiala. Astfel, regele, curtea si Guvernul regal au locuit aici pana in anul 1925. In prezent, Regele Bhumibol Adulyadej (Rama al IX-lea) locuieste in Palatul Chitralda, insa Marele Palat inca mai este folosit pentru evenimentele oficiale, poate datorita si spectaculozitatii sale, precum si datorita faptului ca secole intregi a fost un veritabil simbol thailandez al posteritatii. Lucrarile de constructie ale acestui impresionant palat au inceput la 6 mai 1782, la ordinul Regelui Buddha Yodfa Chulaloke, mai precis, la comanda lui Rama I, de altminteri, si fondatorul dinastiei Chakri.
Decizia acestuia de a construi un palat a fost urmarea normala a hotararii de a muta capitala tarii de la Thonburi la Bangkok. Si bineinteles ca ar fi usor naiv sa credem ca forma pe care astazi o putem admira exista inca de pe vremea lui Rama I. In fapt, de-a lungul anilor, au fost adaugate cladiri si structuri noi, in special in timpul lui Rama al V-lea. Cu alte cuvinte, se poate spune ca domnia lui Rama al V-lea a fost cea mai fructoasa pentru Marele Palat din Bangkok. Numai ca, dupa o indelungata munca depusa pentru infrumusetarea si largirea Marelui Palat, dupa o perioada lunga in care familia regala a locuit aici, in anul 1925, lucrurile aveau sa se schimbe, atat Parlamantul cat si familia regala schimbandu-si resedintele.
Mai mult chiar, dupa ce monarhia absoluta a fost abolita in anul 1932, agentiile guvernamentale s-au mutat definitiv din palat. In sfarsit, Marele Palat din Bangkok este o adevarat capodopera, un oras incredibil, o fortareata ce dainuie de secole in oras si reprezinta un simbol al posteritatii, al bogatiei si, de ce nu, al rezistentei in fata eroziunii timpului, precum si in fata incercarilor de tot felul la care Thailanda a fost supusa. Nu putem, de pilda, sa nu admiram multitudinea de acoperisuri stilizate, inclinate si multistratificate – unele cu garunda chiar (garunda: vehiculul jumatate om, jumatate pasare al zeului hindus Rama) la colturi, dar si la turnuri sau stupa – ce intampina vizitatorii celui mai mare spectacol turistic din Bangkok si ai celui mai important simbol arhitectural al familiei regale thailandeze.
Mii de turisti vin aici, an de an, pentru a se bucura de giuvaierul arhiectural, de formele magnifice ale istoriei, inca din zorii ei, de structurile ce se inalta eroic parca deasupra intregii lumi. In fapt, Marele Palat este un oras inconjurat de ziduri, aflat in cadrul altui oras. Poate acesta este si cel mai interesant aspect atunci cand vorbim sau ne gandim la aceasta bijuterie arhitectonica, sa nu mai mentionam de faptul ca acopera o suprafata de 21.840 mp, Marele Palat fiind inconjurat de patru ziduri, cu o lungime totala de 1900 metri. Acestea au un perimetru loc peste o suta de cladiri viu colorate, turle de aur si mozaicuri stralucitoare, care dateaza din anul 1782, cand a fost infiintat orasul de catre Rama I. Cand intra in acest complex, vizitatorii vad pentru prima oara Wat Phra Kaew, Templul lui Buddha de Smarald – cel mai sfant templu al Thailandei.
Inauntru se afla Micul Buddha de Smarald, care e, de fapt, creat din jad si agatat sus, intr-o cutie de sticla, neputand fi, insa, admirat in detaliu. Chiar si asa, turistii sunt placut impresionati, daca nu cumva impresionati este un cuvant prea mic pentru maretia acestui obiectiv turistic, multi dintre acestie dorindu-si ardent sa revina in acest minunat loc. De fapt, este si imposibil sa intelegi dintr-o singura vizita ce reprezinta acest palat, desigur, daca poate fi numit astfel, ci mai degraba un oras construit sub forma unui palat. Un alt aspect interesant este, cu exceptia demna de remarcat a acoperisului stralucitor, ca Marele Palat din Bangkok prezinta multe influente in stilurile victorian si colonial, in special la balcoane si scari.
Multitudinea stilurilor, de altminteri, omogene, creeaza o piesa de arhitectura unica in intreaga lume. Aici a locuit Anna, tutore al fiului lui Rama al IV-lea si principala protagonista a filmului Eu si regele. Printre cladirile regale se numara Sala Boromabiman, construita de Regele Rama al VI-lea. Aici a poposit fiecare rege care i-a urmat, intr-un anumit moment al domniei. Sala Amarin Vinichai e un amestec curios de arhitectura europeana si thailandeza si are o camera de primire (destinata ambasadorilor straini), foarte spatioasa, in stil occidental, cu un tron din aur stralucitor. Vizitatorilor le este permis accesul inauntrul acestei cladiri, dar celelalte sunt inchise pentru public.
Intregul spatiu straluceste de curatenie si este frumos aranjat si, poate datorita acestui lucru, este usor de imaginat ca seamana cu un parc de distractii: vanzoleala turistilor, statui reprezentand elefanti si garzile in stil raj, cu uniforme apretate, adauga un plus de splendoare, aproape ireala, acestui loc. Plus, este imposibil sa nu credem, daca vizitam Marele Palat, ca ne aflam intr-un moment al istoriei ce s-a ratacit prin negurile prezentului, ale agitatiei lumii moderne, ale comercialului agresiv. Poate ca si acest lucru ii fascineaza pe turisti: imbinarea extraordinara dintre istorie si lumea moderna.
Istorie si prezent
Constructia Marelui Palat a inceput la 6 mai 1782, la ordinul Regelui Buddha Yodfa Chulaloke, cunoscut drept si Rama I. Cum este precizat si initial, Rama I si-a dorit sa construiasca mai degraba un oras capitala pentru noua sa dinastie Chakri. Prin urmare, acesta a hotarat sa mute scaunul puterii din orasul Thonburi, situat pe partea de vest a raului Chao Phraya, in partea de est, la Bangkok. Interesant este ca noua capitala a fost transformata de indata intr-o insula artificiala, imediat ce canalele au fost sapate pe partea de est. Acestei asa zise insule i s-a dat numele de Rattanakosin. Pana sa se construiasca Marele Palat, Palatul Derm a fost constructia care a servit drept resedinta regala.
Aceasta structura din urma a fost construita pentru Regele Taksin in anul 1768. In fine, noul palat avea sa fie construit pe o parte dreptunghiulara, exact pe partea de vest a insulei, undeva intre Wat Pho (sud), Wat Mahathat (nord) si Raul Chao Phraya. Zona, anterior locuita de chinezi, a fost de indata “deblocata”, Rama I dand ordin ca locuitorii chinezi sa fie relocati in zona de sud, undeva in afara zidurilor orasului. Astazi, de stiut este ca aceasta regiune este cunoscuta drept Yaowarat, adica Chinatown.
Impresionantul Marele Palat nu a fost, insa, construit de la bun inceput asa cum in prezent il putem admira. Cumva, sub semnul disperarii, Rama I a dat ordin ca palatul sa fie construit in intregime din lemn, structura in sine fiind foarte simpla si la indemana. De fapt, in acele vremuri, exista o oarecare lipsa de materiale de constructii. La 10 iunie 1782, regele a trecut raul, intr-o ceremonie cu adevarat fastuoasa, mutandu-si resedinta in noul palat. Peste trei zile, mai precis la 13 iunie, regele a tinut si o ceremonie de incoronare, devenind primul monarh al Regatului Rattanakosin. Inevitabil, dorintele lui Rama I se transformau in idealuri marete. Acesta a inceput sa inlocuiasca structurile din lemn cu zidarie, reconstruind astfel zidurile, forturile, precum si portile sau holurile. Insa cea mai semnificativa reconstructie a fost cea a capelei, care mai apoi avea sa gazduiasca celebrul Buddha de Smarald.
Insa dorintele lui Rama I de extindere si fortificare a Marelui Palat s-au dovedit a fi nu foarte simple si cu multi corespondenti in realitatea imediata, drept urmare, regele s-a vazut nevoit sa le ordone muncitorilor sa se duca in vechea capitala Ayutthaya, care fusesera distrusa in anul 1767 in timpul unui razboi dintre Burma si Siam, sa faca rost de cat mai multe materiale cu putinta. Muncitorii au venit cu caramizi, atatea cate au gasit, numai ca Rama I le-a spus foarte clar ca nu le este permis sa ia din materialele de constructie ale cladirilor, respectiv templelor care ramasesera in picioare.
In cele din urma, datorita efortului supraomenesc pe care muncitorii l-au depus, s-a facut rost de materiale de constructie, Marele Palat din Bangkok fiind consolidat. Dupa ce lucrarile de consolidare si extindere au fost finalizate, Regele Rama I a tinut, iarasi, o ceremonie fastuoasa de incoronare in anul 1785. Totodata, regele a gasit de cuviinta ca fiecare incapere, hol s.a.m.d. trebuie sa isi aiba propria functie, utilitate, stabilita prin lege si traditii. De mentionat, de asemenea, pentru turistii care isi doresc sa viziteze aceasta impresionanta constructie din Bangkok, este faptul ca Marele Palat este impartit in patru curti principale, acestea fiind separate de numeroase ziduri si porti. In partea de nord, turistii vor intalni Templul lui Buddha de Smarald, capela regala, precum si casa lui Buddha de Smarald.
Si daca Rama I a fost cel care a pus bazele dinastiei Chakri, dar si fundatia Marelui Palat din Bankok, adevaratele lucrari de extindere aveau sa fie facute sub domnia regelui Buddha Loetla Nabhalai sau Rama al II-lea. Zona Marelui Palat a fost, atunci, extinsa spre sud. Astfel, de la 213.674 mp, zona a fost extinsa la 218.400 mp. S-au ridicat ziduri noi, forturi si porti, pentru a proteja zona aparuta prin extindere. De mentionat este ca, de la aceste lucrari de extindere, singurele modificari s-au facut in interior, cele mai considerabile schimbari fiind facute in timpul domniei lui Rama al V-lea.
In sfarsit, Marele Palat deja capatase statutul de simbol incontestabil al regatului, iar, potrivit traditiei, palatului i se spunea Phra Ratcha Wang Luang, adica Palatul Regal, cumva similar cu vechea constructie din Ayutthaya, numai ca, in timpului Regelui Mongkut (Rama al IV-lea), numele de Phra Boromma Maha Ratcha Wang, adica Marele Palat, a inceput sa fie folosit in documentele oficiale. Aceasta schimbare de nume a fost facuta in timpul ridicarii in rang a printului Chutamani, fratele mai tanar al regelui de atunci. In fapt, printul Chutamani a primit titlul de Al Doila Rege Pinklao in anul 1851.
In timpul perioadei in care Thailanda a fost monarhie absoluta, mai precis din anul 1782 pana in 1932, Marele Palat a avut atat un rol administrativ important, cat si religios. Era, de fapt, un centru religios, cu atat mai mult cu cat era si principala resedinta a monarhului. Mai mult decat atat, palatul a servit si drept scaun pentru guvern, adapostind sute de oameni, de la servitori, printese, ministri s.a.m.d. Marele Palat era un oras in interiorul altui oras, prin urmare, a fost nevoie de reguli si legi stricte pentru mentinerea unui climat tihnit si favorabil posteritatii si bunei functionari.
S-au stabilit ranguri, functii precise si ierarhia fiecarei comunitati in parte (de servitori, ministri etc.). In anii 1920, o serie de palate noi aveau sa fie ridicate si in alta parte pentru folosinta exclusiva a regelui, printre care amintim modernul Palat Dusit ori Palatul Phaya Thay. In cele din urma, s-a impus de la sine mutarea treptata a resedintei, mai ales ca tara in sine se dezvoltase, aparusera mai multe ministere si, implicit, mai multi ministri, functiile acestora erau mai mari si mai importante. In ciuda mutarii resedintei, Marele Palat din Bangkok a ramas locul oficial in care ceremoniile se tin, numai ca, in anul 1932, avea sa izbucneasca o revolutie, care, pana la urma, a rasturnat vechiul sistem de guvernamant, monarhia absoluta fiind inlocuita cu una constitutionala. In prezent, Marele Palat este un centru al ceremoniilor importante, precum si un muzeu.
