Martenita – Sarbatoarea Martisorului la bulgari

Se pare ca Martisorul (un diminutiv de la numele lunii martie), la romani, si  Martenita – Sarbatoarea Martisorului la bulgari sunt specifice spatiului est-european si vin din timpuri imemoriale. Cei care se ocupa de studierea traditiilor si a obiceiurilor, ca forme ale culturii arhaice, sustin ca Martenita (мартеница ) bulgareasca se explica prin prezenta, in vremurile stravechi, a unor comunitati de români, la sud de Dunare, de la care a ramas aceasta forma de celebrare a primaverii (de fapt, a Anului Nou, dupa ritualurile precrestine). Desi semnificatiile Martisorului si ale Marteniţei sunt asemanatoare (bucurie, noroc, protectie), legendele romanilor si ale bulgarilor sunt oarecum diferite.

Originea Marteniţei – Sarbatoarea Martisorului la bulgari se leaga de perioada intemeierii statului bulgar, secolul al VII-lea (in 681). In vremea aceea, triburile slave s-au instalat la sud de Dunare, ceea ce a nelinistit Bizantul si orasele grecesti de la marea Neagra (Odessa, Nessebar). Inaintea unei batalii intre bulgari si Bizant, al carei sfarsit era incert, Hanul (Conducatorul bulgarilor) le-a spus alor sai ca, daca va castiga lupta, le va trimite veste printr-un soim (la vremea respectiva se foloseau soimi dresati, mai ales la vanatoare), care va avea prins de picior un snur alb, iar daca Bizantul triumfa, atunci firul legat de piciorul soimului va fi rosu.

Batalia a fost de lunga durata, dar, pana la urma, bulgarii au invins si Hanul a trimis soimul cu firul alb la picior. Ostenii Bizantului, stiind de acest obicei al trimiterii vestilor prin soimi dresati, au tras cu o sageata care a doborat soimul. In primul moment, supusii Hanului, vazand firul rosu au crezut ca stapanul lor a pierdut batalia, dar, privind mai atent, au inteles ca semnul trimis era al victoriei si ca snurul fusese colorat de sangele pasarii. De atunci, in fiecare an, de 1 Martie, se celebreaza  Marteniţa  – Sarbatoarea Martisorului la bulgari, prinzandu-se la rever un snur impletit dintr-un fir rosu si unul alb, pe care oamenii il poarta pana cand primavara se instaleaza cu adevarat (si poate fi vazuta prima randunica sau prima barza). Atunci, Marteniţa (Martisorul) se pune sub o piatra sau se agata intr-un pom inflorit.

O varianta a acestui mit al intemeierii, care explica Marteniţa – Sarbatoarea Martisorului la bulgari, spune ca, in secolul al VI-lea, bulgarii de la sud de Dunare erau frecvent atacati de diverse populatii, printre care si kazarii. Un asemenea eveniment a avut loc si la moartea Hanului bulgar, Koubrat, ai carui copii, patru baieti si o fata, au fugit din calea invadatorilor, trei (Asparoukh, Kouber et Altsek) indreptandu-se spre sud, spre teritorii neocupate, in timp ce ceilalti doi au fost luati prizonieri. Reusind sa scape, au vrut sa isi anunte fratii, trimitand un soim cu un fir alb legat de picior.

In acel moment, unul dintre ei a fost atins de o sageata, iar sangele lui a inrosit firul cel alb. Reusesc totusi sa ajunga in teritoriile libere, unde se va intemeia statul bulgar, dar, raniti si epuizati, se sting. Atunci, fratele cel mare, Asparoukh Intemeietorul, a confectionat mai multe papusi, unele albe, altele rosii, cu care i-a impodobit pe soldati, in amintirea fratilor ucisi de dusmani. De aceea, astazi, bulgarii ataseaza snurului si doua papusi –cei doi copii, singurul decor al Marteniţei (spre deosebire de marea diversitate de forme si culori ale martisoarelor romanesti).

O alta legenda care explica Marteniţa – Sarbatoarea Martisorului la bulgari o are ca personaj principal pe Baba Marta (asemanatoare cu Baba Dochia, din mitologia romaneasca), o femeie capricioasa si rea (precum ultimele zile ale iernii), care nu a putut fi imbunata decat oferindu-i-se cojoace de lana (imblanzirea ei insemnand ca primavara este aproape).

Cu ocazia Marteniţei – Sarbatoarea Martisorului la bulgari, micile papusi de lana, albe si rosii, prinse de snur, se poarta, deopotriva de femei si de barbati, in dreptul inimii sau la incheietura mainii, in traditia populara, rosul insemnand sanatate si forta, iar albul, viata lunga. Simbolizeaza, de asemenea, soarele tot mai puternic al primaverii, lumina si norocul. Se mai spune ca insecta care isi gaseste adapost sub piatra unde se pune Marteniţa, atunci cand nu se mai poarta, devine un fel de vietate protectoare a persoanei respective.