Mica bufniță perlată (Glaucidium perlatum), pasărea nocturnă din savanele Africii

Mica bufniță perlată (Glaucidium perlatum) este una dintre cele mai fascinante păsări nocturne din savanele Africii.

Habitat și distribuție geografică

Mica bufnita perlata este o pasare nemigratoare, al carui areal este format din regiunile cu savane intinse acoperite de ierburi mici, cu arbusti si copaci cu ramuri spinoase din Africa la sud de Sahara. Aceasta bufnita nu apare deloc in padurile montane, sau in cele tropicale dense, dar nici in zonele cu ierburi inalte. Indiferent de tipul de areal pe care il alege mica bufnita perlata nu va ocupa niciodata o regiune lipsita de copaci. Cele mai multe exemplare apar in Tanzania, Kenya, Namibia, Somalia, Etiopia, Angola, Botzwana si altele.

Caracteristici fizice ale bufniței perlate

Exemplarele adulte au lungimea corpului de 17-20 cm si greutatea de 50-150 g, intotdeauna masculul fiind putin mai mic decat femela. Penajul lor este asemanator ceea ce face ca cele doua sexe sa fie greu de diferentiat intre ele. Numele lor se explica prin coloritul inchis al penajului cu numeroase puncte si pete albe. Pe partile laterale ale capului apar mici smocuri de pene care sunt zburlite si mult mai evidente atunci cand pasarea este speriata sau pregatita sa atace prada sa.

Capul are o forma rotunda, privit din fata se contureaza un desen facial maroniu-deschis, usor cu nuante gri si linii fine concentrice intunecate. Ochii frontali sunt fixati in cavitatea oculara, au globul ocular tubular, pupila mare si irisul de culoare maronie-deschis-galbuie. Acuitatea vizuala este excelenta atat ziua cat si in timpul noptii, pasarea poate vana chiar si atunci cand intunericul este total. La ceafa prezinta un desen creat de coloritul penajului, ce se aseamana cu ,,doi ochi falsi” si care o ajuta atunci cand vaneaza sau vrea sa scape de pradatori.

In fata, deasupra ochilor apar doua dungi albe ce se aseamana cu niste sprancene pronuntate. Pe cap pasarea pare sa aiba o sapca maronie cu mici pete albe. De asemenea in zona gatului are doua dungi mari maronii marginite cu alb ce apar ca un semn distinctiv al speciei. In rest corpul are penajul foarte clar desenat, pe partea ventrala este predominant alb cu dungi maronii, iar pe partea dorsala mai mult in nuante de culori maronii si mici pete albe.

Picioarele sunt scurte, cu pielea in tonuri maronii-galbui si robuste, acoperite in mare parte cu pene zburlite, terminate cu degete puternice si gheare mari, negre si ascutite. Coada este de lungime mica, aripile lungi cu franjuri pufoase ce o ajuta sa zboare fara sa faca nici cel mai mic zgomot. Ciocul este scurt, puternic si incovoiat, de culoare galbena.

Reproducerea și îngrijirea puilor

In perioada clocitului masculul devine teritorial si agresiv, el isi manifesta pozitia dominanta si de aparare atat a cuibului cat si a puilor. Ambele pasari sunt foarte active, isi construiesc cuibul in partea cea mai inalta a unui copac sau arbust si pot fi observate stand una langa alta pe o ramura, timp in care scot din cand in cand sunete carateristice de parca ar canta in duet. Atat masculul cat si femela au vocea stridenta, aproape la fel si imita un fel de fluierat cu note crescatoare si apoi mai domoale.

Acest ritual de curtare poate dura jumatate de luna, uneori putin mai mult. La scurt timp dupa imperechere femela depune in cuib 2-4 oua albe si le cloceste singura fara ajutorul masculului, timp de 29 de zile. Dupa eclozarea oualor apar puii care surprinzator nu mai sunt preocuparea femelei, sunt ocrotiti si hraniti de mascul.

Puii sunt destul de bine dezvoltati inca de la inceput, au pielea roz acoperita cu puf alb, cresc foarte repede si dupa doar 4 saptamani reusesc sa zboare din cuib. Totusi nu este momentul sa devina independenti, de aceea zborul lor este pe distante relativ scurte, pentru a se intoarce inapoi la cuib si a ramane impreuna cu pasarile adulte inca 2 saptamani, fiind hraniti tot de acestea.

Mica bufnita perlata are denumirea stiintifica de Glaucidium perlatum, face parte din ordinul Strigiformes, familia Strigidae si nu este o specie in pericol de disparitie. In anumite zone din Africa aceste pasari sunt distruse din cauza poluarii cu pesticide si datorita incendiilor.

Rolul bufniței perlate în culturile africane

În multe culturi africane, bufnițele sunt asociate cu simboluri mistice și superstiții. Bufnița perlată, cu penajul său distinct și privirea pătrunzătoare, este adesea considerată un mesager al nopții. În timp ce unele comunități o privesc cu admirație, altele o asociază cu semne rele. Totuși, ecologiștii subliniază rolul său esențial în controlul populației de insecte și rozătoare.

Video – Mica bufnita perlata (Glaucidium perlatum):