Dupa Primul Razboi Mondial literatura romana devine un amalgam de procedee lirice, epice, de eseu, de jurnal. Literatura nu ar putea trai fara a combina proza fantastica cu romanul, satira menipeana si confesiunea.
Romania a avut parte de o generatie de aur a literaturii. Ne bucuram de operele lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, Cezar Boliac, Camil Baltazar, Mihail Sebastian, Nae Ionescu, Emil Cioran.
La fel ca si Petrescu, Mihail Sebastian isi publica pentru inceput operele anticalofiliste: ”De doua mii de ani”, “Orasul cu salcami”, “Accidentul”, “Fragmente dintr-un carnet gasit”. Mihail Sebastian s-a nascut in Orasul cu salcami, Braila, pe 18 octombrie 1907. Sebastian, pe numele sau adevarat Iosif Hetcher, a simtit mereu nevoia sa evadeze din spatiul provincial al Brailei. Reuseste in anul 1925 sa ii atraga atentia profesorului sau Nae Ionescu (Braila, 1890-1940) prin acuratetea lucrarilor sale la limba romana. Ii scrie chiar lui Camil Baltazar (poet acuzat, criticat mai tarziu pentru faptul ca poeziile sale contineau prea mult erotism) si ii explica de ce simte nevoia sa plece, sa fuga: “vreau sa fug de aici. Trebuie sa fug! Intelegi de ce cuvantul asta este un strigat?”
Pe cand apareau “Fecioarele despletite” si “Concert de muzica de Bach” ale Hortensiei Papadat Bengescu, Sebastian incepe sa scrie cronici literare la revista lui Nae Ionescu.
Scriitorul brailean pleaca pentru a-si termina studiile in drept la Paris. Atunci, scriitorul de la malul Dunarii incepe sa isi creioneze operele. Saturat de cultura de foileton, cei doi ani petrecuti la Paris il pregatesc pentru a scrie opere mari. Prietenia lui cu Camil Petrescu il indruma catre Andre Gide, Jules Renard, Marcel Proust, Honore De Balzac sau Montaigne.
Anul 1931 a fost unul decisiv pentru Mihail Sebastian “voi deveni sau nu scriitor”. Isi incepe jurnalul in stil gidian, insa se pot observa si influente stendhaliene pe parcursul operei. In cazul scriitorului brailean prezenta lui Stendhal se simte in mare parte din cauza lipsurilor materiale, tristetile provocate de iubire (Neli Crutescu, Marieta Sadova) care ii umbresc intelectul. Toate dilemele stendhaliene au solutii gidiene.
Anul 1934 aduce literaturii romane “De doua mii de ani”, opera care a dat nastere unor controverse tumultoase. Nae Ionescu ii scrie prefata romanului in cel mai cinic mod, facand referiri acide la persecutarile ce urmau sa vina. Sebastian la randul sau ii raspunde prin “Cum am devenit huligan”. Desi a trebuit sa treaca prin numeroase pierderi, aici intra si prietenia cu Mircea Eliade, George Calinescu ne aminteste despre Mihail Sebastian ca fiind “cea mai lucida inteligenta a momentului”.
In perioada in care a stat la Paris, Mihail Sebastian a scris romanul “Orasul cu salcami”. Scriitorul nu incearca aici sa arate evolutia psihologica, trairile sufletesi ale eroilor, ci mai degraba pune accentul pe momentul in care se face trecerea de la copilarie la adolescenta, trairile fizice. Totul se va reduce la un singur punct, “criza primei iubiri”.
Romanul a fost comparat cu “La Medeleni” al lui Ionel Teodoreanu. Scriitorul brailean are insa o viziune si o opera lucida, clara, mult mai bine organizata. In La Medeleni nu apare influenta gidiana, deci nici anomaliile sexuale si nici cinismul.
Desi Orasul cu Salcami este un roman al adolescentei, reuseste sa fie o opera completa.
Romanul “Accidentul” a fost inceput in anul 1935. Sebastian vazuse imaginea unui accident, brut, care l-a atras. La fel ca si prietenul sau Camil Petrescu, “a vazut idei”, numai ca la Sebastian a fost o prevestire, o nenorocire care l-a transformat din erou in victima. Daca ne amintim si de Petrescu, a avut o viziune asupra mortii, idee expusa foarte bine in “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”. “Nu pot sa fiu sincer decat la persoana I” zicea Camil. Stefan Ghiorghidiu a fost pus in fata celor doua mari experiente umane: dragostea si moartea. Au vazut imaginea groteasca, bruta, naturala a mortii, experinta tragica, a razboiului si viziunea absurd (la Sebastian).
La numai 5 ani de la publicarea romanului “Accidentul” Sebastian moare strivit de un camion, in fata Universitatii din Bucuresti, exact inainte de a sustine primul sau curs despre Honore de Balzac. Motivul ramane inca un mister neelucidat. Multi vorbesc despre crunta si subita moarte a tanarului creator ca fiind un act antisemit.
“Accidentul” este un roman citadin, in care se pune accentul pe sufletul unul intelectual, trairile erotice, gelozia, libertatea, evadarea. Daca mai devreme scriitorul brailean dorea sa iasa, sa fuga din gherele provinciei, acum spre sfarsitul vietii se intoarce in pustietate. Accidentul este un port al eliberarii, descrie zborul ca pe un joc ce ii descatuseaza pe Paul si pe Nora din obsesiile amoroase. Romanul prezinta dorul de viata simpla, in natura: “cine a fost in munti este un om liber”.
In 1944 publica cu numele de Victor Mincu cateva piese de teatru: “Steaua fara nume”, “Femei”,”Jocul de-a vacanta”, “Insula”, “Ultima oara”.
Operele sale nu au apucat sa fie apreciate, nici macar in surdina. Insa toti cei care l-au cunoscut i-au putut simti sensibilitatea, inteligenta si talentul. Mihail Sebastian a murit in momentul in care viitorul sau abia incepea sa se deschida.
Atat de putin a fost apreciat incat in orasul sau natal nu exista nici pana in ziua de astazi o casa memoriala.
Camil Petrescu nota cu regret despre scriitorul de la malul Dunarii… ”steaua fara nume si fara noroc”…
