Familia Sphingidae cuprinde 1100 de specii de molii-soim, considerate printre cele mai rapide zburatoare din lume. Acestea au capacitatea de a zbura cu viteza de pana la 50 km/ h. Maliile-soim traiesc in toata lumea, insectele predomina in regiunile tropicale si subtropicale si au obiceiul de a migra pe distante foarte mari pentru a se inmulti. In dorinta de a se hrani cu nectarul florilor aterizeaza sau planeaza usor pe corola florilor, asemanator bondarilor. Nectarul este cules cu ajutorul unei trompe foarte lungi, de forma rasucita.
Majoritatea speciilor sunt diurne, insa unele dintre ele sunt active si noaptea. Au aripile foarte lungi, cu anvergura de 3,5-15 cm. Coloritul lor este in diferite nuante de vernil, galben, maroniu, etc. Multe dintre aceste specii de molii-soim sunt considerate mari daunatori ai recoltelor. Omizile devoreaza plantele, au la partea posterioara a abdomenului un fel de ghimpe.
Sfinxul verde este numele unei specii de molii-soim care are denumirea stiintifica de Euchloron Megaera. Aceasta este un reprezentant al regiunilor impadurite din Africa sud-sahariana si Insula Madagascar. Este considerat un mare daunator, pentru ca omizile sunt mari consumatoare de struguri si frunze de vita-de-vie, dar si alte plante de acest gen, agatatoare.
Molia are anvergura aripilor de aproximativ 7-12 cm, iar coloritul aripilor anterioare verde-inchis cu triunghiuri intunecare pe margini. Aripile posterioare sunt mai mici, au pete rosii, albe, negre, dar mai ales portocalii. Corpul exemplarelor adulte este robust, de culoare verde, iar omizile au pe primul segment o pata in forma de ochi, destul de mare si inspaimantatoare pentru pradatori, prin ea acestia sunt respinsi. Desi au corpul robust si dau impresia ca ar fi insecte care se misca greoi, in realitate sunt cele mai rapide molii-soim.
Fluturele cap-de-mort este o specie care zboara in Africa si Asia iar de acolo migreaza spre Europa. Apare in diferite habitate, in vai, pajisti deschise, plantatii, zone cu arbusti, campuri cultivate, locuri uscate dar si la poalele muntilor (mai ales in Caucaz). In perioada de migratie ajunge la altitudini de pana la 2500 m in munti. Numele sau se refera la semnele particulare care se aseamana cu un fel de craniu si apar pe torace. Are denumirea stiintifica de Acherontia Atropos.
Omizile sunt mari si au un colorit viu, in nuante galbui si albastrui-stralucitor (sau verzi si maronii) cu numeroase puncte intunecate pe partea superioara a corpului. Prezinta cinci perechi de picioare cu ajutorul carora se misca pe suprafata plantelor. In prima etapa de dezvoltare au lungimea corpului de 1,2 cm, dar in etapa finala (la aproximativ 2 luni) ajung la performanta de 15 cm si greutatea de 18 g.
Pupa are forma alungita, este lucioasa, neteda, are initial colorit galben-crem apoi dupa o zi devine maronie-roscata. Stadiul de pupa dureaza 4 saptamani, dezvoltarea are loc in cocon in stratul superficial al solului, sau la adancimi mari de 15-40 cm. Larvele si pupele sunt distruse de substantele chimice folosite pentru combaterea viermilor de colorado sau devin hrana pentru pasarile migratoare.
La aceasta specie aripile sunt foarte lungi si mai putin late. Masculul are anvergura aripilor de 9-11,5 cm, iar femela de 10-13 cm. Pe aripi apar pete de culoare inchisa sub forma de linii curbe, sau dungi late. Aripile anterioare sunt mai mari si au coloritul de baza maroniu-inchis cu dungi galbene sau cenusii care alcatuiesc un desen in cruce. Aripile din spate sunt mai mici, galbene cu dungi negre.
Capul fluturelui este negru-maroniu, la unele exemplare negru-intens. In zona pieptului nuantele de culori sunt maronii-albastrui sau negre cu desene in tonuri deschise de galben si crem. La masculi apare pe abdomen o dunga gri-albastrui, la femele doar ultimul segment al corpului este gri-inchis sau negru. Abdomenul este lung de 6 cm si are diametrul de 2 cm. Ochii sunt rotunzi, trompa groasa, antenele scurte, la varf subtiate si curbate. Picioarele sunt scurte, groase, la masculi sunt prevazute cu cili pe partea ventrala, la femele sunt simple.
Fluturele cap-de-mort se hraneste cu nectar de flori, sucuri de fructe sau de legume aflate in stare de putrefactie. De asemenea mananca miere, patrunde in cuibul albinelor salbatice sau in stupul celor domestice. Se apara de albine prin faptul ca are un miros care calmeaza albinele. In unele cazuri un astfel de hot poate muri, el fiind sensibil la intepaturile de albine. Apicultorii considera acest fluture un mare daunator. Omizile se hranesc cu plante ca de exemplu: cartofi, tutun, vinete, tomate, canepa, caprifoi, sfecla, capsuni, zmeura, paducel, mere, prune, lumanarica, hibiscus, fasole si altele.
Video – Larva fluturelui cap-de-mort:
