Mormantul lui Alexandru cel Mare, rege al Macedoniei, intre 336 – 323 i.Hr., una dintre cele mai cunoscute si impresionante personalitati ale antichitatii, nu a putut fi inca identificat, cu certitudine, in pofida numeroaselor cercetari si ipoteze ale istoricilor. Astfel incat, a descoperi mormantul lui Alexandru cel Mare (« Soma » – « Corp » sau « Sema » – « mormant »/ « mausoleu ») a fost si a ramas visul oricarui arheolog, din orice parte a lumii.
Fiu al lui Filip al II-lea, educat de Aristotel, Alexandru Macedon a reusit sa devina, din conducator al unui mic regat, stapan al imensului Imperiu Ahemenid, primul dintre Imperiile Persane, sa ajunga pana la malurile Indului si sa fondeze peste 70 de orase, cele mai multe cu numele Alexandria. Notorietatea lui se explica, in primul rand, prin vointa si calitatile de conducator si strateg ale acestuia, reusind, pentru un timp scurt, e adevarat (pentru ca a murit la numai 32 de ani), sa creeze o unitate politica niciodata repetata, intre Occident si Orient. A fascinat, la vremea sa, si apoi, in memoria urmasilor, printr-un amestec ciudat de inteligenta, luciditate, vointa, generozitate si violenta greu stapanita, misticism si realism, spirit barbar si educatie.
Alexandru cel Mare a murit la Babilon, in 323 i.Hr. Plutarch, scriitor al antichitatii grecesti, in lucrarea sa « Efemeride regale », descrie ultimele zile de viata ale lui Alexandru cel Mare – 27 mai – 10 iunie 323 i.Hr. – perioada in care se pare ca acesta era coplesit de « semne » funeste : coroana regala i-a fost luata de vant, in timpul unei calatorii, cu o corabie, pe Eufrat, un necunoscut indraznise sa se aseze pe tronul sau (gest pe care nefericitul l-a platit cu viata), era mai obosit ca de obicei, din pricina petrecerilor dionisiace, de la care era nelipsit. Pe 30 mai a facut febra (care nu i-a mai trecut pana la deces), dar a continuat sa dea ordine, sa isi organizeze supusii, pana cand nu a mai putut vorbi, desi ii recunostea pe cei din jur. Pe 9 iunie, soldatii, crezandu-l mort, au cerut sa defileze in fata regelui, fara arme, dar Alexandru inca a mai avut puterea sa ii salute printr-o usoara miscare a capului sau clipind in rastimpuri. S-a stins o zi mai tarziu.
Trupul i-a fost imbalsamat, dar a devenit motiv de disputa intre diadohii (generalii) sai. Unul dintre ei, Perdiccas, fidel sotiei lui Alexandru cel Mare, Roxana, si lui Alexandru Aigos, fiu legitim al lui Alexandru, dar nascut dupa moartea regelui, a decis, initial, sa repatrieze trupul, ducandu-l in vechea capitala a Macedoniei – Aigai – acolo unde se odihneau stramosii. Trupul a fost asezat intr-un sarcofag din aur, acoperit cu un drapel rosu, totul asezat pe un dric special. Din unele relatari reiese ca un alt general, Ptolemeu Soter, nu a ezitat sa atace procesiunea funerara, pentru a duce sarcofagul la Memphis, in Egipt, apoi in Alexandria, marele centru comercial si cultural fondat de Alexandru cel Mare, intr-un templu, dupa care l-a mutat intr-un mausoleu somptuos, special construit. Aici a ramas, mai multe sute de ani, corpul imbalsamat, loc vizitat de oameni politici, generali, inclusiv de Iulius Caesar, in anul 48 i.Hr. Ultima vizita importanta a fost a lui Caracalla (Marcus Aurelius Severus Antoninus Augustus), imparat roman, in anul 215. Acesta nu a avut nici o retinere in a-si insusi tunica si centura lui Alexandru Macedon, platosa fiind deja furata de Caligula. Pe data de 21 iulie 365, un violent cutremur de pamant, urmat de un tsunami devastator, aproape ca a distrus orasul. De atunci, nu se mai cunoaste nimic despre amplasamentul Mausoleului (Soma). Probabil ca, la un anumit moment, trupul lui Alexandru cel Mare a fost inmormantat dupa obiceiul crestinilor. Nu se stie unde.
In opinia lui Andrew Chugg, istoric-egiptolog britanic, autor a patru carti despre Alexandru cel Mare, corpul marelui conducator antic s-ar afla la Venetia, de-a lungul timpului intretinandu-se o anume confuzie intre doua morminte, pentru a se proteja moastele Sfantului Marcu, al carui simbol este un leu (simbol prezent in Alexandria secolului al IV-lea), dar si pentru ca, in anul 391, imparatul Teodosiu a declarat ca fiind ilegala venerarea lui Alexandru cel Mare. Apoi, in 828, doi negutatori venetieni, poate pentru a feri « Soma » lui Alexandru cel Mare de islamisti, au adus, cu complicitatea clerului local, trupul regelui, din Alexandria la Venetia, si l-au depus intr-un sarcofag de marmura, sub altarul Bisericii Saint-Marc, unde se pot vedea mai multe simboluri macedonene, incrustate in pereti. Nu exista insa nici o dovada concludenta in sustinerea acestei ipoteze.
Descoperiri recente in Iordania
In data de 25 iulie 2013, la Institutul lumii arabe, din Paris, un franco-algerian – Bagdad Djillali Difallah – a prezentat, in fata a zeci de ziaristi, argumentele sale, potrivit carora mormantul lui Alexandru cel Mare s-ar afla in Iordania, in galeriile adanci dintr-un munte de calcar, unde sunt depuse si alte comori ale lumii antice – sute de carti care au apartinut vestitei Biblioteci din Alexandria, recipiente cu pietre pretioase, obiecte din aur masiv etc. Difallah sustine ca aici, dupa ce a parcurs zeci de metri de coridoare intunecate, a gasit si sarcofagul regelui macedonean si ca intreaga sa descoperire a fost incredintata regelui Abdallah al Iordaniei, iar muzeele si Ministerul Culturii au fost instiintate, de asemenea. Singura problema este ca niciunul dintre arheologii de renume nu il cunoaste pe Bagdad Djillali Difallah si specialistii inca nu au ajuns, din diverse motive, sa cerceteze, la fata locului, datele prezentate. Ar putea fi adevarat sau ar putea fi « al 140-lea mormant » al lui Alexandru Macedon, adica inca o pista falsa.
