Dihorul marmorat (Vormela peregusna) este un prădător carnivor solitar, aparținând familiei Mustelidae, întâlnit în regiunile de stepă și în alte habitate uscate.
Dihorul marmorat (Vormela peregusna) este intalnit in regiunile de stepa si alte regiuni uscate din sud-estul Europei, pana in centrul, vestul si estul Asiei. Unele exemplare au fost observate si in munti, la altitudini de pana la 3000 m.
Caracteristicile fizice ale dihorului marmorat
Adultii au lungimea corpului de 29-38 cm si greutatea de 370-700 g. La aceasta specie masculul si femela nu difera intre ei prin dimensiune sau colorit. Ambii au corpul ingust si alungit, acoperit cu blana neagra, cu pete galbene sau albe, particularitatea lor consta in masca faciala negru cu alb. Partea ventrala a corpului este neagra, iar partea dorsala este maronie-inchisa, cu pete si dungi galbene ce creeaza un aspect marmorat.
De aici ii vine si numele de dihorul marmorat. Urechile sunt mari, acoperite cu par alb, iar coada este stufoasa, lunga de 12-22 cm, impestritata cu maro, negru si galben, doar cu varful negru. Ochii sunt mici, cu irisul de culoarea inchisa. Membrele sunt scurte, terminate cu labe acoperite cu blana, cu cate cinci degete cu gheare ascutite, mici si curbate. Botul este mic, prevazut cu cateva perechi de vibrize scurte, fine si foarte sensibile.
Habitatul și distribuția geografică
Aceasta mustelida carnivora traieste mai mult solitar, doar in perioada de imperechere poate fi vazuta alaturi de alte exemplare, in grupuri mici. Dihorul marmorat isi petrece timpul pe un anumit teritoriu si este foarte agresiv cu eventualii intrusi care fac parte din aceeasi specie.
Dieta și obiceiurile de vânătoare
Este crepuscular, isi cauta hrana noaptea, pe sol, sau urca in copaci, avand o vedere foarte buna. Vaneaza o mare varietate de animale mici, gerbili, hamsteri, iepuri de camp, soparle, veverite, broaste, pasari, insecte (in special greieri si gandaci) si alte vertebrate. Uneori ataca si pasari domestice, porumbei sau pui de gaina.
In caz de pericol dihorul marmorat isi curbeaza coada stufoasa deasupra corpului si emana o secretie persistenta, urat mirositoare prin glandele anale, astfel reusind sa descurajeze animalele de prada.
Are obiceiul sa scoata si sunete scurte, de avertizare, ca niste fluieraturi. Isi face adapostul intr-o veche vizuina ce a apartinut unui alt animal rozator, pe care eventual o mareste dupa placul sau. Sapa folosind picioarele din fata ca pe niste lopeti, in timp ce se sprijina pe picioarele din spate, iar cu dintii roade eventualele radacini intalnite in cale.
Reproducerea și îngrijirea puilor
Perioada de imperechere are loc in lunile martie-iunie, cand exemplarele de sex opus se cauta intre ele, iar masculii rivalizeaza si tipa puternic unul la altul. Perioada de gestatie depinde de conditiile de mediu. Femela naste de regula 4-8 pui care la inceput sunt orbi si neajutorati. Ei sunt alaptati, ingrijiti si ocrotiti de femela, cresc foarte repede, dupa aproximativ 4 saptamani deja incep sa manance hrana solida.
Puii isi parasesc mama si devin independenti dupa aproximativ doua luni. Masculii ajung la maturitatea sexuala la varsta de un an, iar femelele mult mai repede, dupa trei luni. Puii pot fi domesticiti repede si crescuti usor in captivitate. Speranta de viata la dihorul marmorat in conditii de captivitate este de cel mult 9 ani.
Dihorul marmorat face parte din ordinul Carnivora, familia Mustelidae. Situatia acestei specii este considerata ca fiind vulnerabila, numarul de exemplare fiind in scadere in primul rand datorita distrugerii habitatului natural. Cu ani in urma acest animal a fost vanat pentru blana lui bogata si fina, foarte apreciata.
Statutul de conservare și amenințările dihorului marmorat
Dihorul marmorat este considerat o specie vulnerabilă, în principal din cauza pierderii habitatului și a schimbărilor climatice. Transformarea terenurilor de stepă în zone agricole, construcțiile și extinderea așezărilor umane au dus la o scădere semnificativă a populațiilor de dihori marmorați. De asemenea, utilizarea pesticidelor afectează prada preferată a acestora, reducând disponibilitatea hranei.
În trecut, dihorul marmorat era vânat pentru blana sa frumoasă, dar în prezent, vânătoarea sa este strict reglementată în multe țări. Cu toate acestea, comerțul ilegal și capturarea pentru piața animalelor exotice continuă să reprezinte o amenințare. Organizațiile de conservare au început să implementeze programe de protejare a habitatelor naturale și de creștere a gradului de conștientizare în rândul localnicilor.
Video – Dihorul marmorat (Vormela peregusna):