Nec plus ultra este o expresie latinească și înseamnă, literal, “Nu mai departe”. Se spune că ar fi fost inscripționată pe “Stâlpii lui Hercule” (astăzi, Strâmtoarea Gibraltar), marcând limita lumii cunoscute în antichitate.
Strict geografic, “Stâlpii lui Hercule” se referă, prin urmare, la “Stanca Gibraltarului”, un promontoriu din sudul Peninsulei Iberice, denumit, înainte de cucerirea arabă, “Muntele Calpe”, ulterior, “Muntele Tarik”, şi, al doilea “stâlp”, “Monte Hacho”, din Ceuta (mic oraş spaniol, de pe coasta de nord a Africii, cu vedere la Marea Mediterană).
Legendele spun că Hercule (echivalentul roman al eroului grec Heracles), în cea de-a “zecea muncă” din cele “12 munci” la care a fost supus, înainte de a trece în rândul zeilor, ar fi primit poruncă să captureze boii lui Geryon, un personaj din mitologia greacă, un monstru cu trei capete, regele insulei Erytheia.
Turmele lui Geryon erau păzite de un cioban, pe nume Eurytion, iar Hercule, pentru a îndeplini aceasta “muncă”, a trebuit să traverseze Libia şi insula Tartessos, ajungând în faţa munţilor Calpe și Abila, două obstacole naturale, care delimitau granițele lumii occidentale antice si pe care oamenii nu aveau voie să le traverseze.
În acest loc, relatează miturile, Hercule ar fi ridicat două coloane, depăşite doar de o statuie înfățișând un bărbat cu faţa indreptată spre est şi cu o cheie în mâna dreaptă, iar în stânga,o tăbliță cu inscripția “Non plus ultra””/ “Nec plus ultra”- “Nu mai departe” (referitoare la interdicţia muritorilor de a merge dincolo de aceste locuri).
Potrivit altor legende (consemnate de Homer, in “Odiseea”), “Stâlpii lui Hercule” ar fi fost aşezaţi la intrarea în Pontul Euxin (Marea Neagră). Herodot crede că aceşti stâlpi s-ar fi aflat la est, în Bosfor s.a.m.d.
Sensul figurat al expresiei “Nec plus ultra”
Indiferent de locul la care fac referire miturile, inscripţia “Nec plus ultra”, de pe “Stâlpii lui Heracle”, indică o limită de netrecut, punctul final al tuturor posibilităților.
În sens figurat, în limbajul de astăzi, “Nec plus ultra” desemnează ceva ce reprezintă perfecțiunea absolută, eleganţa, apogeul într-un anumit domeniu sau, cu accent ironic, pentru a indica limita extremă în cazul ignoranţei, infatuării, obrăzniciei etc.
“Non plus ultra” versus “Plus ultra”
Expresia “Plus ultra” este, ca sens, o inversare a celei precedente (Nec plus ultra) și se traduce că “Mai departe”. Deviză a fost adoptată, de exemplu, de regele Carol Quintul al Sfântului Imperiu Roman (secolul al XVI-lea), sugerând expansiunea și depășirea limitelor cunoscute. A fost şi deviza lui Francis Bacon, filozof și om politic englez, din secolul al XVI-lea.
“Plus ultra” exprimă dorința de progres, de explorare și depășire a limitelor. A devenit motto-ul național al Spaniei, simbolizând spiritul de descoperire din timpul marilor explorări geografice.
Într-un film intitulat “Tomorrowland – Lumea de mâine”, din 2015, “Plus ultra” este numele unui grup secret format din inventatorii Thomas Edison, Nikola Tesla, arhitectul Gustave Eiffel și scriitorul Jules Verne, care creează un oraş fictiv – “Tomorrowland” – ca ilustrare a viziunii lor utopice asupra viitorului.
Aşadar, intre “Nec plus ultra” şi “Plus ultra” pare a fi o zonă a tuturor posibilităţilor, aşa cum este şi cea dintre lumea anticilor şi îndrăzneţele proiecţii asupra viitorului, ale prezentului nostru.
