Octombrie este, paradoxal, “o simfonie a permanenței și a schimbării”, spunea o cunoscută scriitoare americană, Bonaro W. Overstreet, o lună în care orice lucru minunat și neașteptat este posibil, un timp care vine să ofere un orizont mai larg, văzut mai clar, cu linişti adânci, cu predispoziţii mai calme, mai contemplative, cu dorinţa de racordare a fiinţei la un echilibru mai interiorizat, într-un decor cu peceţi de culoare nemaivăzute, în care putem să ne redescoperim, cu încredere, propriile resurse.
Există luni care sunt făcute, parcă, pentru a spune o poveste. Octombrie este una dintre ele. Vine fără zgomot, într-o dimineață în care aerul miroase altfel, este mai rece, mai curat, aduce miresme de mere coapte, gutui şi struguri. Soarele răsare mai târziu, seara se strecoară mai devreme peste lume, iar natura ne arată cât de frumoasă poate fi schimbarea.
De ce „octombrie”, dacă este a zecea lună?
Răspunsul la această întrebare ne poartă înapoi cu mai bine de două milenii, în lumea Romei antice. Denumirea „octombrie” provine din latinescul “octo”, care înseamnă „opt”, deoarece în vechiul calendar roman aceasta era a opta lună a anului (anul începea în luna martie, nu în ianuarie). După reforma calendarului, introdusă de Iulius Cezar, în anul 45 î.Hr., au fost introduse lunile ianuarie și februarie, începutul anului a fost mutat în ianuarie, iar octombrie a devenit a zecea lună, numele rămânând însă neschimbat.
Calendarul pe care îl folosim astăzi este rezultatul unei istorii complicate de reforme. Calendarul iulian, introdus în vremea lui Iulius Caesar, a stabilizat sistemul, iar reforma gregoriană, din secolul al XVI-lea, a corectat treptat decalajul acumulat (în calendarul iulian, anul avea o durată mai mare faţă de anul astronomic).
De aici rezultă una dintre cele mai spectaculoase curiozități calendaristice legate de octombrie – în anul 1582, în țările care au adoptat imediat reforma gregoriană, după 4 octombrie a urmat 15 octombrie. Zece zile au fost eliminate pur si simplu, pentru corectarea calendarului. Cu alte cuvinte, pentru oamenii care au trăit atunci, calendarul a făcut un salt direct peste zece zile. Din acest motiv, şi lunile septembrie, noiembrie și decembrie poartă și astăzi nume care nu mai corespund poziției lor în calendar. Este una dintre acele “întâmplări” care ne arată cât de mult din viața noastră se construieşte în jurul unei convenții numite „calendar”.
În limbajul nostru popular, octombrie se numeşte Brumărel, datorită fenomenului natural specific acestei perioade – căderea brumei, anunțând sosirea anotimpului rece. Este vremea recoltelor târzii și se spune că, dacă în octombrie vor fi ploi și multă brumă, luna ianuarie va fi mai blândă, iar dacă vremea va fi bună, și toamna va fi lungă.
Simbolurile lunii octombrie
Octombrie este asociat în multe culturi cu recolta și belșugul, schimbarea și transformarea, melancolia trecerii timpului, maturitatea și echilibrul, cu lumina caldă a toamnei. Dacă ar trebui să alegem o culoare simbolică pentru octombrie, probabil ar fi portocaliul. Dar paleta acestei luni este mult mai bogată – galben, arămiu, roșu, brun, verde închis și, uneori, violetul cerului de seară.
Pietrele prețioase ale lunii – opalul și turmalina
În tradiția simbolurilor lunilor de naștere, octombrie are două pietre prețioase asociate – opalul și turmalina, talismane puternice pentru cei născuți în această perioadă a anului. Opalul, numit şi “Piatra luminii” sau “Regele pietrelor preţioase” este deosebit prin fenomenul numit “play-of-color” – jocul de culori care poate face ca aceeași piatră să pară că ascunde mici fulgere de verde, albastru, roșu sau portocaliu.
Are o strălucire mai puternică decât a diamantului. Este un simbol al regalităţii, al adevărului, al clarităţii, al speranţei, al norocului, al iubirii şi creativităţii şi există convingerea că are puterea de a amplifica energiile pozitive, de a aduce echilibru persoanei care o poartă. Grecii antici credeau că aduce darul profeţiei şi că protejează împotriva bolilor.
Europenii, în general, au asociat opalul cu fidelitatea, inocența și inspirația artistică. În Evul Mediu, opalul era considerat un simbol al virtuților tuturor pietrelor colorate la un loc şi, în timp, s-a instituit tradiţia de a oferi bijuterii cu opal pentru a celebra cea de-a 14-a aniversare a căsătoriei.
Turmalina, într-o gamă aproape completă de culori, inclusiv roz, verde, albastru, negru și chiar pietre bicolore/ tricolore, este piatra protecției și a echilibrului, semn al compasiunii și încrederii în sine. Este numită şi „Piatra Reconcilierii„, deoarece se crede că favorizează iertarea, rezolvarea conflictelor emoționale, deschiderea mentală.
În tradițiile spirituale (feng shui, de pildă), turmalina este legată de centrele energetice ale corpului (chakrele), fiecare culoare corespunzând unei anumite energii (yin și yang), creând o barieră protectoare împotriva energiilor negative.
Dacă ești născut în octombrie sau cauți un cadou deosebit, ambele pietre oferă opțiuni spectaculoase. Opalul este potrivit pentru cei care apreciază frumusețea în diversele ei ipostaze și simbolismul creativității, în timp ce turmalina este piatra preţioasă potrivită pentru persoanele care caută protecție și echilibru emoțional.
Florile simbolice ale lunii
Florile simbolice ale lunii octombrie sunt gălbenelele (Calendula), crăiţele/ marigold (Tagetes patula) și cosmosul (Cosmos bipinnatus). Gălbenelele, cu nuanțele lor de galben și portocaliu, par aproape desprinse din însăși paleta lunii şi sunt asociate creativităţii şi pasiunii.
Cosmosul (popular, “mărărițele” sau “planta-fluturaș”) – din grecescul “kosmos”, care înseamnă „armonie”, „univers ordonat„, reflectă perfect semnificația sa simbolică, referitoare la armonie, echilibru, pace interioară, o floare asociată cu persoanele calme, reflexive, care caută ordinea în haos. Cosmosul/ mărărița semnifică, de asemenea, norocul și se plantează în grădini pentru a atrage energiile pozitive, pentru a crea un spațiu de liniște și reflecție.
Crăița, cu superbe culori arămii, asociate energiei solare, vitalităţii, reprezintă căldura și energia care încă mai persistă la mijlocul toamnei şi, împreună cu “mărărițele”/ cosmosul, simbolizează armonia şi echilibrul necesare pentru această perioadă din an.
Spectacolul astral al lunii octombrie
Toamna nu este spectaculoasă doar pe Pământ. Și cerul nopții vine cu strălucirea sa. În octombrie pot fi admirate Orionidele, o ploaie de stele căzătoare produse de particulele lăsate în urmă de celebra cometă Halley, şi Draconidele, o ploaie de meteori asociată cometei 21P/Giacobini-Zinner.
În faza maximă a Orionidelor, în jurul datei de 21 octombrie (deşi acestea pot fi vizibile încă de la începutul lunii), pot fi observaţi aproximativ 20 de meteori pe oră. Draconidele sunt vizibile până la data de 10 octombrie, maximul fiind atins în noaptea de 8 spre 9 octombrie.
Așadar, când privești cerul într-o noapte limpede de octombrie, este posibil să vezi lumina provenită, indirect, din urma unei cometei care a trecut prin apropierea Soarelui cu mult înainte ca noi să existăm.
Luna plină din această perioadă (seara de 25 octombrie) este cunoscută în tradiția populară drept Luna Vânătorului (denumire cu origini în cultura anglo-saxonă) sau Luna Recoltei. Denumirile populare ale lunilor pline provin din tradiții vechi, legate de ritmurile naturii, agricultură și activitățile sezoniere.
Potrivit NASA, în jurul datei de 27 octombrie, va putea fi admirată şi o apropiere vizibilă intre Lună și roiul stelar al Pleiadelor.
Un fapt astronomic care schimbă perspectiva
În emisfera nordică, octombrie este o lună de toamnă. În emisfera sudică însă, lucrurile stau exact invers – octombrie este o lună de primăvară, ceea ce înseamnă că, în timp ce, de exemplu, cineva din România privește frunzele arămii și se pregătește pentru iarnă, cineva din Australia sau Africa de Sud poate privi aceeași lună ca pe o perioadă a înfloririi și a revenirii naturii. Este un bun reminder că „octombrie” nu înseamnă același anotimp pentru întreaga planetă.
De la recoltă, la Halloween
Pentru milioane de oameni, octombrie este inseparabil de Halloween, sărbătoare ale cărei rădăcini se leagă de vechi tradiții europene, de la sfârșitul sezonului agricol.
De-a lungul timpului, ritualurile și credințele asociate perioadei au fost transformate, amestecate și reinterpretate.
În lumea modernă, Halloween a devenit în special o sărbătoare a costumelor, a dovlecilor sculptați, decorațiunilor și poveștilor cu fantome. Dar dovleacul portocaliu omniprezent astăzi nu este singurul simbol al lunii. În tradițiile de toamnă apar și merele, porumbul, nucile, castanele, strugurii și vinul nou.
Octombrie și zodiile
În astrologia occidentală, luna octombrie este asociată cu două semne zodiacale – Balanța ocupă începutul și partea centrală a lunii (până la 22 octombrie), iar spre sfârșitul lunii începe perioada Scorpionului.
Interesant este că simbolul Balanței se potrivește foarte bine cu una dintre temele tradiționale ale toamnei – echilibrul dintre lumină și întuneric. După echinocțiul de toamnă, nopțile devin treptat mai lungi. Este un timp, spun astrologii, favorabil pentru consolidarea echilibrului emoţional, pentru eliberarea de prejudecăţi şi temeri, pentru redescoperirea capacităţilor intuitive.
Octombrie, între sfârșit și început
Poate că acesta este, în cele din urmă, farmecul lui octombrie: este o lună a contradicțiilor – sfârșitul verii, dar nu încă începutul iernii, sfârșitul recoltelor, dar începutul pregătirilor pentru un nou ciclu; frunze care mor, dar culori care ating apogeul.
Și chiar numele lunii spune o poveste despre timp – octombrie a fost cândva a opta lună, iar astăzi este a zecea. Calendarul s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, anotimpurile își urmează însă ordinea lor. Este, probabil, una dintre cele mai frumoase luni, pentru a ne aminti că timpul nu șterge întotdeauna trecutul – uneori îl păstrează într-un singur cuvânt.
