Octombrie este o lună care evocă o atmosferă specială în literatură, cu accente de melancolie şi schimbare, cu predispoziţii contemplative, cu sugestii ale tranziţiei şi ale metamorfozelor inevitabile, culorile toamnei fiind adesea un fundal pentru meditații asupra trecerii timpului, pentru întoarcerea către sine, pentru racordarea la un alt fel de echilibru, mai stabil, mai interiorizat, în comparaţie cu exuberanţa zilelor estivale.
Iată câteva cărţi în care luna octombrie este un aspect tematic central sau, cel puţin, un decor pe care se proiectează stări şi emoţii autumnale:
Lumina în octombrie („October Light”), de John Gardner
Lumina în octombrie („October Light”), de John Gardner (tradusă şi în româneşte, în colecţia “Romanul secolului XX”), este o carte cu o structură narativă interesantă, o poveste fiind încorporată într-o altă poveste, provocând la reflecție asupra felului în care literatura influențează viața reală şi despre cum oamenii folosesc ficțiunea pentru a scăpa de realitate, pentru a se confrunta cu propriile probleme și a-și înțelege condiția. Este un posibil răspuns, implicit, la intrebarea dacă literatura este un simplu divertisment sau un mijloc de a înțelege realitatea.
De asemenea, fragmentele ficționale se constituie intr-un comentariu ironic asupra ideii de literatură și de divertisment ieftin, aspecte explorate cu umor și subtilitate.
Deși titlul poate induce ideea că este o poveste despre toamnă, cartea este mai mult decât o simplă evocare a acestui anotimp. Examinează teme complexe, precum libertatea individuală, singurătatea, polarizarea valorilor tradiționale față de cele moderne
Acţiunea cărţii se concentrează pe relația tensionată dintre James Page, un fermier în vârstă, conservator și tradiționalist, și sora sa, Sally Page, o văduvă care locuiește împreună cu el. James este un bărbat cu opinii puternice și adânc ancorate în valorile tradiționale, în timp ce Sally este mai deschisă la schimbare și la ideile moderne, ceea ce creează frecvent tensiuni între cei doi.
Conflictul izbucnește atunci când James, furios pe ceea ce el percepe drept modernitatea coruptă, găsește o carte “pulp science-fiction” (literatură de consum, de slabă calitate) pe care Sally o citește și apoi o distruge. Acest act de distrugere este unul simbolic pentru relația lor – James respinge vehement tot ceea ce reprezintă modernitatea, pe care o asociază cu degradarea morală și cu disiparea stilului de viață tradițional. Sally, în schimb, încearcă să găsească un refugiu în literatură, folosindu-se de cărțile de ficțiune ca mijloc de evadare dintr-o realitate dureroasă și constrângătoare.
Povestea din cadrul poveștii
Povestea secundară, cea din “cartea pulp” (pe care o citeşte Sally Page), este o ficțiune post-apocaliptică bizară și suprarealistă, care descrie o lume în care societatea s-a prăbușit și grupuri de indivizi încearcă să supraviețuiască într-un peisaj dominat de violență și haos.
Această narațiune absurdă și distopică este in contrast puternic cu viața cotidiană simplă și grea a fermierilor din Vermont, dar, în același timp, rezonează cu temele principale ale romanului, cum ar fi conflictul dintre vechi și nou, între ordinea tradițională și haosul modernității. Contrastează, ironic, şi cu viaţa personajului feminin, care se refugiază în această ficțiune absurdă și violentă, pentru a scăpa de realitatea monotonă și apăsătoare a vieții de zi cu zi.
John Gardner explorează, cu subtilitate, şi tema îmbătrânirii și a sentimentului de pierdere a controlului asupra propriei vieți. James și Sally sunt amândoi în vârstă, iar conflictul lor este, în esență, și un conflict cu propriile temeri legate de irelevanță și schimbare. Atitudinea lui James, în special, este una de frică și de respingere a tot ce este nou, ceea ce trădează o anxietate profundă legată de propria viaţă.
“October Light” este considerat un roman reprezentativ pentru stilul literar al lui John Gardner, un autor care a reușit întotdeauna să aducă o profunzime intelectuală și morală în lucrările sale, fără a pierde din vedere complexitatea emoțională a personajelor sale.
“Come October”, de Patricia Kay
“Come October” (“Vino, Octombrie”), de Patricia Kay, este un roman contemporan de ficțiune romantică și dramă, publicat în anul 2000. Cartea explorează teme legate de familie, iertare, regrete și redescoperirea iubirii în contextul unor circumstanțe dificile și tulburătoare. La baza poveștii stau alegerile greșite și încercările de a le îndrepta, toate într-un cadru narativ încărcat de emoție și tensiune.
Romanul o are în centrul său pe Alix French, o femeie de succes din punct de vedere profesional, dar care poartă povara unor secrete din trecut. Acțiunea începe când, după mulți ani, ea primește un telefon care o forțează să se întoarcă în orașul natal, la moșia familiei sale, pentru a înfrunta fantomele trecutului și pentru a reevalua relațiile esențiale din viața ei. Cheia întregii povești este dată de întoarcerea lui Alix într-un moment crucial din viața ei – în octombrie, un simbol al schimbării și al reflecției.
La baza conflictului stă faptul că, în tinerețe, Alix a avut o relație profundă, dar complicată, cu Nick Anderson, un bărbat dintr-o familie mult mai săracă decât a ei. Relația lor a fost distrusă de circumstanțe tragice și de alegeri greșite. Întoarsă în oraș, Alix trebuie să-l înfrunte pe Nick și să se confrunte cu sentimentele nerezolvate care persistă de ani de zile. Ambii sunt încă marcați de o tragedie care a afectat nu doar relația lor, ci și viețile celor apropiați. Reîntâlnirea de familie creează o dinamică emoțională intensă, care dezvăluie noi perspective asupra caracterului și motivațiilor fiecăruia.
Romanul creează o atmosferă melancolică, specifică toamnei, simbolizând trecerea timpului și schimbările inevitabile care vin odată cu el. Decorul orașului natal al lui Alix, cu moșia veche și peisajele de toamnă, reflectă perfect starea emoțională a personajelor, oferind un fundal bogat pentru povestea lor de dragoste și iertare.
„The October Country” (“Țara Octombrie”), de Ray Bradbury
„The October Country” (“Țara Octombrie”), de Ray Bradbury, unul dintre cei mai importanţi prozatori americani ai secolului al XX-lea, este o colecție de povestiri, majoritatea dintre ele plasate în luna octombrie sau evocând atmosfera misterioasă și spectrală a acestei luni. Cartea cuprinde povești fantastice, altele au accente psihologice profunde. Titlul “The October Country” face trimitere la un spațiu de tranziție între viață și moarte, între realitate și imaginar.
“Piticul”, “Emisarul”, “Atins de foc”, “Mulţimea”, Unchiul Einar”, “Vântul” sunt doar câteva titluri din această colecţie de proză scurtă.
Octombrie în literatură – „Something Wicked This Way Comes”, de Ray Bradbury
„Something Wicked This Way Comes” (“Ceva rău în acest fel vine”), de acelaşi Ray Bradbury, este considerată una dintre scrierile emblematice ale autorului, plasându-se la intersecția dintre fantezie, horror psihologic și realism magic. Bradbury explorează teme universale, precum confruntarea dintre bine și rău, teama de îmbătrânire și moarte, dar și dorințele ascunse ale oamenilor.
Romanul, al cărui titlu este o replică din Actul IV, al tragediei “,Macbeth”, de William Shakespeare, a fost ecranizat, câştigând şi Premiul Saturn pentru cel mai bun film fantastic şi cel mai bun scenariu.
Povestea se desfășoară într-un mic oraș din America, la începutul lunii octombrie, și urmărește aventurile a doi adolescenţi, Will Halloway și Jim Nightshade, care sunt cei mai buni prieteni și vecini. Deși sunt aproape de aceeași vârstă, Jim este născut pe 31 octombrie (de Halloween), iar Will este născut pe 30 octombrie, ceea ce simbolizează contrastele dintre ei – Jim este mai impulsiv și dornic de aventură, în timp ce Will este mai precaut și mai introspectiv.
Intr-o noapte misterioasă de toamnă, un carnaval straniu, plin de atracții ciudate și supranaturale, care aduc la lumină dorințele cele mai ascunse ale oamenilor, dar și pedepse teribile, condus de enigmaticul Mr. Dark, sosește în oraș. Printre atracțiile inedite se numără si un carusel magic, care poate îmbătrâni sau întineri pe oricine îl folosește, în funcție de direcția în care se învârteşte.
Carnavalul începe să atragă locuitorii orașului, îndeplinindu-le dorințele secrete, dar cu un preț înfricoșător: acești oameni sunt prinși într-o capcană, devenind sclavii propriilor dorințe. Mr. Dark, personajul central al carnavalului, are capacitatea de a controla oamenii care cedează tentațiilor sale, transformându-i în slujitorii săi, iar trupurile lor sunt decorate cu tatuaje ce le reprezintă sufletele capturate.
Teme şi simbolism în “Something Wicked This Way Comes”
Romanul explorează în mod explicit lupta dintre bine și rău, iar caruselul magic devine un simbol al dorinței oamenilor de a manipula timpul. Relația dintre Will și Jim este un aspect esențial al romanului. Ei sunt prieteni apropiați, dar au personalități foarte diferite. Will reprezintă inocența și moralitatea, în timp ce Jim simbolizează tentația și curiozitatea pentru lucruri periculoase. Împreună, însă, ei se completează și învață lecții importante despre loialitate și maturitate.
Treptat, cei doi adolescenţi descoperă natura malefică a carnavalului și a lui Mr. Dark și încep să lupte împotriva lui, ajutați de Charles Halloway, tatăl lui Will, care devine o figură centrală în poveste, simbolizând înțelepciunea și forța morală în fața tentației și a întunericului.
Relația dintre Will și tatăl său, Charles Halloway, este un alt aspect important al romanului. Charles este un om care se confruntă cu propriile temeri legate de vârstă și de rolul său ca părinte. În final, însă, el își înfruntă aceste temeri și devine un erou moral, arătându-i lui Will cum să lupte împotriva răului cu înțelepciune si curaj.
Atmosfera romanului este intensă şi misterioasă, iar toamna devine un simbol puternic al tranziției și al trecerii timpului. Este o poveste atemporală, care explorează temeri universale, precum îmbătrânirea, moartea, tentația, o invitaţie adresată cititorilor de a medita asupra naturii umane.
A Night in the Lonesome October, de Roger Zelazny
A Night în the Lonesome October (“O noapte în tristul octombrie”), de Roger Zelazny, publicat în 1993, nominalizat la Premiul Nebula (acordat anual de Science Fiction and Fantasy Writers of America), este considerat unul dintre cele mai originale romane ale scriitorului american, autor de science-fiction, apreciat ca “intelectualul poet al SF-ului, omul care știe despre mitologiile mediteraneene sau scandinave mai mult decât dicționarele” (Stan Barets).
Romanul este structurat sub forma unui jurnal, fiecare capitol corespunzând unei zile din luna octombrie, lună în care se desfăşoară un joc ritualic, cu miză “cosmică”, în timpul căruia o serie de participanți, numiți “Jucători”, concurează fie pentru a deschide, fie pentru a închide un portal către alte dimensiuni, culminând cu evenimentele finale, din 31 octombrie, din noaptea de Halloween. “Portalul” ar putea aduce fie o epocă de teroare, fie ar putea proteja lumea de entități monstruoase și periculoase.
Povestea este relatată din perspectiva neobișnuită a unui câine, numit Snuff, care este animalul de companie al unuia dintre personaje (Jack), cu rol crucial în deslușirea misterelor și a strategiilor din joc.
Printre Jucători se numără personaje literare și istorice celebre, precum Dracula, vampirul legendar, Frankenstein, Sherlock Holmes (care apare sub un pseudonim evident și joacă un rol de detectiv în desfășurarea evenimentelor), Rasputin, celebrul mistic rus, toate coexistând într-o lume fantastică, unde fiecare își urmărește propriul scop în cadrul jocului.
Pe măsură ce luna octombrie avansează, misterul se adâncește și tensiunea crește. Snuff, care ține o cronologie zilnică a evenimentelor, se confruntă cu provocări și alianțe incerte, în timp ce încearcă să descopere cine sunt aliații și cine sunt inamicii în această bătălie supranaturală. În cele din urmă, în noaptea de Halloween, Jocul își atinge punctul culminant, iar miza devine viața și moartea lumii.
„Petrecerea de Halloween” de Marian Keyes
Marian Keyes este o scriitoare irlandeză contemporană, care a abordat, în cărţile sale, teme precum: relațiile interumane, iubirea, viața urbană modernă etc.
Romanul „Petrecerea de Halloween” se desfășoară în octombrie și urmează un grup de prieteni care organizează o petrecere tematică. Deși este o comedie romantică modernă, cartea explorează și aspecte mai profunde ale relațiilor și prieteniei, toate amplasate pe fundalul unei toamne pline de culoare.
„October” de Zoë Wicomb
Zoë Wicomb, scriitoare sud-africană, stabilită în Scotia, cunoscută pentru stilul ei narativ subtil și capacitatea de a surprinde tensiunile sociale și personale, creează în acest roman, „Octombrie„, o poveste complexă despre legăturile dintre trecut și prezent, despre identitate şi apartenenţă.
Personajul principal al romanului este o scriitoare – Mercy Marang – (proiecţie, în carte, a autoarei) – care, după mulți ani petrecuți în străinătate, se întoarce, într-un octombrie (luna care simbolizează tranziţia, o încercare de reconciliere cu trecutul, dar şi o înfruntare a propriilor slăbiciuni și regrete), în Africa de Sud, pentru a se reconecta cu familia sa și cu locurile copilăriei.
Călătoria sa înapoi, în ţara natală, este declanșată de primirea unei scrisori care anunță starea de sănătate deteriorată a mamei sale. Astfel, Mercy este forțată să se confrunte cu trecutul si cu tensiunile familiale pe care le-a lăsat nerezolvate în urmă cu ani. Mercy se luptă cu propria memorie și cu distorsiunile pe care timpul le-a creat. Încercarea ei de a se reconecta cu trecutul este o călătorie prin amintirile dureroase și, uneori, inexacte ale copilăriei sale.
Zoë Wicomb scrie într-un stil narativ care pune accent pe introspecție și pe profunzimea emoțională a personajelor. Dialogurile sunt adesea “tăcute”, pline de subtext, iar descrierile locurilor și ale peisajelor sunt detaliate și simbolice, reflectând starea interioară a lui Mercy și complexitatea sa emoțională. Africa de Sud, cu peisajele sale aride, devine un personaj în sine, reflectând complexitatea emoțională a protagonistei.
Romanul “October” a fost apreciat de critici pentru profunzimea psihologică, pentru explorarea subtilă a temelor legate de exil, pentru personajele feminine puternice și vulnerabile în același timp, pentru stilul elegant şi convingător.
Octombrie în literatura română – „Octombrie, ora opt” de Mircea Cărtărescu
„Octombrie, ora opt„, de Mircea Cărtărescu, este o povestire scurtă, inclusă în volumul “Nostalgia” (inițial publicat sub titlul „Visul”, în 1989). Această lucrare face parte dintr-o colecție de cinci povestiri interconectate prin teme comune, cum ar fi visul, explorarea subconștientului, singurătatea, angoasa existenţială etc. “Octombrie, ora opt” se remarcă prin atmosfera onirică și prin capacitatea lui Cărtărescu de a împleti realitatea cu fantezia într-un mod poetic și introspectiv.
Povestirea urmărește o zi din viața unui copil – Tudor – care își amintește de primii ani de viaţă petrecuţi într-un bloc din București. Acțiunea are loc într-o după-amiază de octombrie, la ora opt, când Tudor se pregătește să participe la o întâlnire specială la școală. Însă ceea ce începe ca o descriere realistă a unui moment obișnuit se transformă, treptat, într-o experiență suprarealistă, plină de simboluri și imagini abstracte.
Drumul spre şcoală, deşi familiar, devine din ce în ce mai straniu, pe măsură ce-și amintește detalii aparent nesemnificative, dar care dobândesc conotații simbolice. La școală, are loc o reuniune în care elevii trebuie să stea liniștiți și să-și prezinte lucrările, dar atmosfera este încărcată de o tensiune inexplicabilă, iar totul pare să aibă loc într-o realitate distorsionată.
“Ora opt” devine un punct de referință, un moment în care totul se schimbă, care marchează o tranziție între lumi – între lumea concretă și lumea visului sau a subconștientului. Pe măsură ce Tudor se apropie de acest moment, realitatea începe să se destrame, iar personajul este absorbit într-o lume interioară plină de simboluri și imagini bizare.
Cifra opt poate fi interpretată simbolic şi ca un semn al infinitului (în formă orizontală), sugerând ciclicitatea timpului și eternitatea. Acest simbolism poate fi legat de ideea că fiecare etapă a vieții este interconectată și repetitivă, parte dintr-un ciclu mai mare.
Teme, stil și atmosferă
“Octombrie, ora opt” reflectă temele centrale ale operei lui Mircea Cărtărescu – nostalgia pentru vârsta copilăriei, natura fluidă a realității și visului, și tensiunea existențială pe care o resimte individul în fața timpului.
Stilul narativ al lui Mircea Cărtărescu, în “Octombrie, ora opt”, este poetic, introspectiv și profund evocator. Proza sa abundă în detalii sugestive și descrieri bogate, care creează o atmosferă aproape palpabilă, invitând cititorul să reflecteze asupra propriei relații cu timpul, copilăria și fricile adânc înrădăcinate.
Cărţile menţionate anterior sunt doar câteva sugestii de lectură, potrivite pentru liniştea serilor de toamnă, prin care ne putem racorda la starea de spirit pe care o induce spectacolul cromatic al acestui anotimp şi prin care putem zăbovi nu numai în cele mai diverse şi surprinzătoare universuri ficţionale, ci şi în propria interioritate.
