Bucureşti, capitala României, este cel mai mare oraş din România. Conform estimărilor din 1 ianuarie 2009, Bucureştiul are 1.944.367 de locuitori, însă oraşul atrage anual milioane de vizitatori şi locuitori sezonieri (studenţi, muncitori, refugiaţi etc). Numărul de locuitori îl situează pe locul şase în Uniunea Europeană.
Importanţă economică a oraşului nu este de neglijat, având în vedere că în 2010 capitala a contribuit la Produsul Intern Brut al României cu 22.7%, iar dacă adunăm la acest procent şi cel venit din Judeţul Ilfov (judeţ învecinat) ajungem la 25.3%. În prezent, principalele activităţi comerciale se desfăşoară în Bucureşti şi asta atrage către acest oraş oameni din toate colţurile ţării.
Legenda oraşului este una lipsită de tragedie, lucru rar întâlnit în legendele noastre. Legenda povesteşte despre un pădurar sărac ce locuia împreună cu fata sa, Dâmboviţa, într-o pădure deasă.
Într-una din zile, fata întâlni, în pădure, un prinţ care se rătăcise. Cunoscând foarte bine pădurea, fata îl îndrumă pe prinţ către locul de unde venise. Plin de recunoştinţă, acesta îi ceru mâna, însă fata îl refuză, spunându-i că mâna ei este promisă ciobanului Bucur şi nu vrea sub nicio formă să îşi încalce promisiunea.
Prinţul, care nu era nimeni altul decât Prinţul Munţilor, o înţelese pe fată şi, ca răsplată, îi dărui un cuţitaş şi un titirez. De fiecare dată când va învârti din titirez, avea să i se îndeplinească o dorinţă. Cinstită, fata se duse direct la Bucur şi îi arătă darurile primite, iar pentru a-i dovedi loialitatea, ea înfipse cuţitaşul într-o stâncă de unde a izvorât râul ce îi poartă numele, Dâmboviţa.
Pe malurile acestui râu cei doi şi-au întemeiat o familie şi au pus bazele unui sat ce a luat numele pastorului Bucur. Satul pe care l-au întemeiat cei doi a devenit astăzi Bucureşti, capitala României.
Urmând cursul istoriei însă, prima atestare a oraşului a fost în anul 1401 în hrisovul voievodului Mircea cel Bătrân. La 21 septembrie 1459, Vlad Ţepeş, domnitor al Ţării Româneşti, dă naştere Cetăţii Dâmboviţei, căci aşa a fost denumit Bucureştiul atunci. Cetatea Dâmboviţei avea un rol strategic, căci supraveghea drumul ce ducea de la Târgșor la Giurgiu unde se afla o garnizoană otomană.
La 14 octombrie 1465, Radu cel Frumos îşi stabileşte aici reşedinţa domnească.
Abia în 1659, din ordin turcesc şi sub domnia lui Gheorghe Ghica, oraşul devine capitala Ţării Româneşti. Turcii îşi doreau o capitală situată în câmpie şi aproape de Dunăre, mai uşor de controlat decât Târgovişte.
De aici încolo, Bucureşti, capitala României de azi, începe să se dezvolte. Drumurile sunt pavate cu pietre de râu prin anul 1661, apar instituţii de învăţământ – Academia Domnească (1694). Prin anul 1702, Constantin Brâncoveanu clădeşte Palatul Mogoșoaiei, cu rol de curte domnească.
Primul spital a fost construit de spătarul Mihai Cantacuzino, în 1704, sub denumirea de Spitalul Colțea. Spitalul Colțea există şi în zilele noastre foarte aproape de Piaţa Universităţii şi a fost, de curând, renovat şi restructurat. Pe lângă apariţia clădirilor de interes public Bucureşti, capitala României de azi începe să atragă numeroşi meşteşugari şi comercianţi, care îşi aduc contribuţia la economia oraşului. Domnitorii de atunci au contribuit foarte mult la dezvoltarea oraşului, ei populând oraşul cu locuitori din Muntenia.
Printre clădirile şi îmbunătăţirile ce au luat fiinţă atunci în Bucureşti, menţionăm:
– primele manufacturi și cismele publice;
– Teatrul Național;
– Grădina Cișmigiu;
– Cimitirul Șerban Vodă;
– Societatea Academică;
– Societatea Filarmonică;
– Universitatea din București;
– Gara de Nord;
– Grand Hotel du Boulevard;
– Ziarul Universul;
– cafenele și restaurante;
– Grădina Botanică;
– Ateneul Român;
– Banca Națională;
– cinematografe;
– iluminatul cu petrol lampant;
– prima linie de tramvai;
– iluminatul electric;
– primele linii telefonice.
Numele de “Micul Paris” l-a primit Bucureştiul în perioada interbelică. Perioada care a fost deosebit de prosperă pentru oraş. Arhitectura îngrijită, combinată cu străduţele micuţe i-au atribuit acest nume, comparându-l cu capitala Franţei, Paris.
În anul 1859, odată cu unirea Principatelor, Bucureştiul devine capitala României şi rămâne aşa până în zilele noastre.
Bucureşti, capitala României de azi, este împărţit în 6 zone administrative denumite sectoare. Sectoarele sunt independente, au primari proprii, dar şi consilii locale. Primarii de sectoare însă răspund în fața primarului general al capitalei, când acesta le-o cere.
Delimitarea sectoarelor este după cum urmează:
– Sectorul 1 cuprinde cartierele: Aviatorilor, Aviației, Băneasa, Bucureștii Noi, Dămăroaia, Domenii, Dorobanți, Gara de Nord, Grivița, Victoriei, Pajura, Pipera, Primăverii și Chitila. Numărul de locuitori consemnați în luna ianuarie 2009 a fost de 227.717;
– Sectorul 2 cuprinde cartierele: Pantelimon, Colentina, Iancului, Tei, Fundeni și Floreasca. Numărul de locuitori fiind de 357.338, conform estimărilor din ianuarie 2009;
– Sectorul 3 cuprinde cartierele: Vitan, Dudești, Titan, Balta Albă, Centrul Civic. Conform estimarilor din ianuarie 2009, numărul de locuitori era de 399.231;
– Sectorul 4 cuprinde cartierele: Berceni, Oltenitei, Giurgiului, Văcărești, Timpuri Noi și Tineretului. Numărul de locuitori estimat la 1 ianuarie 2009 era de 300.331;
– Sectorul 5 cuprinde cartierele: Rahova, Ferentari, Giurgiului și Cotroceni. Numarul de locuitori era, în ianuarie 2009, de 288.690;
– Sectorul 6 cuprinde cartierele: Drumul Taberei, Ghencea, Militari, Crângași și Giulești. Numarul de locuitori din sectorul 6 era, în ianuarie 2009, de 371.060.
Bucureşti, capitala României de azi, are un transport în comun foarte bine organizat cuprinzând 71 km pentru sistemul de metrou, 78 de linii de autobuze, 19 linii de troleibuze, 26 de linii de tramvai şi 1 linie de metrou uşor. Transportul aerian este asigurat de diverse linii de transport atât româneşti, cât şi străine în cadrul celor două aeroporturi internaţionale: Henri Coandă (iniţial Otopeni) şi Aurel Vlaicu (iniţial Băneasa).
Transportul feroviar este asigurat de Căile Ferate Române în: Gara de Nord (cea mai importantă), Gara Basarab, Gara Băneasa, Gara Obor (de Est), Gara Progresul, Gara Titan Sud şi Gara de Sud. Transportul pe apă nu există. Cu toate că Bucureşti, capitala României de azi, este traversat de Dâmboviţa, acest râu nu este navigabil, însă se preconizează că, în curând, Bucureştiul va fi legat la Dunăre prin canalul Dunăre – Bucureşti care este finalizat în proporţie de 65%.
Bucureşti, capitala României, a suferit, în ultimii ani, de o administraţie proastă, însă de curând lucrurile au început să se schimbe. Edilii actuali au început să cosmetizeze oraşul şi primele semne de îmbunătăţire au început să apară. Uşor – uşor, artere noi se fac văzute, centrul istoric este respectat şi oprit circulaţiei rutiere, terasele de aici sunt extrem de populate şi recapătă aspectul îngrijit de odinioară.
Bucureștiul este, de asemenea, un hub cultural, găzduind numeroase festivaluri, expoziții și concerte. De exemplu, Festivalul Internațional George Enescu aduce muzicieni de renume mondial în capitala României. Pe lângă istoria sa bogată, Bucureștiul oferă o varietate de experiențe culinare, de la mâncăruri tradiționale românești în hanuri istorice la restaurante moderne cu bucătărie internațională.
Bucureștiul nu este doar un centru urban, ci și un spațiu verde, cu parcuri și grădini publice extinse, cum ar fi Parcul Herăstrău, care oferă oază de liniște departe de agitația urbană.
