Oraşul Sfântu Gheorghe este cel mai mare din judeţul Covasna, fiind totodată şi reşedinţa acestuia, aparţinând regiunii transilvănene. Prima dată este atestat documentar în anul 1332, iar în anul 2002, în urma recensământului, populaţia sa ajunge până la 61.543 de locuitori. Sfântu Gheorghe este situat la o altitudine maximă de aproximativ 555 de metri pe depresiunea ce poartă acelaşi nume.
În prezent, în apropierea oraşului, câteva drumuri se intersectează, dintre care cel mai important este DN12, acesta legând Brașovul de Miercurea Ciuc. Oraşul Sfântu Gheorghe s-a dezvoltat destul de uşor şi rapid, mai ales datorită climei şi a cadrului favorabil sub a căror tutelă se află.
Verile sunt calde în general şi iernile geroase, clima fiind moderată, iar temperatura celei mai reci luni de iarnă este de -5 grade Celsius şi pe timpul verii temperatura medie este de 18 grade Celsius, iar cantitatea de precipitaţii variază de la 550 mm până la 600 mm. Râul Olt este râul principal care străbate municipiul Sfântu Gheorghe, iar în acesta se varsă totodată şi Debren, Porumbele şi Sambrezi.
Aşa cum am precizat, oraşul a fost pentru prima dată atestat documentar, începând cu anul 1332, deşi descoperirile de natură arheologică ulterioare arată că, pe aceste pământuri, au trăit oameni încă din cele mai vechi epoci, existenţa umană fiind încă din perioada neolitică. Tot descoperirile arheologice arată că şi în perioada bronzului au trăit oameni pe acele meleaguri, acest lucru fiind demonstrat de săpăturile ce au avut loc pe dealul Fragilor în anul 1883.
Puţin mai târziu, în 1946, au loc săpături şi la malul pârâului Debren şi acestea au dezvăluit resturi întregi de construcţii ale unor ziduri de piatră şi mortar, acestea fiind alături de fragmente de cărămidă, obiecte de ceramică sau țiglă şi morminte de incineraţie, unele dintre dovezile că au fost români pe acele ţinuturi. Descoperiri de acelaşi fel au fost şi pe malul râului Porumbele, unde a fost descoperit şi un medalion din bronz, ce data încă din secolul al IV-lea.
Obiectiv de o importanţă majoră
În anul 1461, Sfântu Gheorghe este numit oficial „târg”, iar din acest motiv, oraşul devine tot mai căutat şi tot mai important, ajungând în vârful listei negustorilor. Puţin mai târziu însă, totul este devastat de către cele două invazii, a tătarilor din 1658 şi a otomanilor din 1661, care au nimicit totul, lăsând în urmă praf şi pulbere.
Odată cu înglobarea satului Simeria din anul 1880, sat care, în prezent, este un cartier al oraşului şi poartă acelaşi nume, începe şi o dezvoltare mai temeinică.
În anul 1879, se construieste prima fabrică de textile şi două decenii mai târziu se inaugurează prima fabrică de ţigarete. În anul 1877, este începută şi luminarea electrică a oraşului, însă aceasta s-a finalizat abia în 1907, iar din momentul în care este terminat şi tronsonul de cale ferată de la Braşov, la Târgul Secuiesc, Sfântu Gheorghe devine un oraş integrat în cadrul circuitului feroviar naţional.
Învăţământul primar este pentru prima dată introdus, spun descoperirile, în secolul al XVII-lea, iar învăţământul liceal este introdus abia două secole mai târziu, în anul 1892, fiind conceput Institutul Pedagogic de Stat.
Urmează ca, apoi, Sfântu Gheorghe să devină reşedinţă de judeţ în anul 1968, iar în anul 1982 devine municipiu. Între anii 1992 şi 2008, Albert Almos este ales ca primar al oraşului, iar acestuia îi urmează la conducere, tot din cadrul UDMR, începând cu 2008, Arpad-Andras Artal. Instituţiile administrative ale oraşului sunt: primăria, poşta, Poliţia Municipiului Sfântu Gheorghe, Poliţia Comunitară, I.S.U, Administraţia Finanţelor Publice.
În oraş, există şi 15 grădiniţe de stat care funcţionează cu program prelungit, şapte şcoli generale şi cinci licee, printre acestea, fiind un liceu de artă, un colegiu reformat, Colegiul Naţional Mihai Viteazu, Liceul Szekely Miko, Liceul Mikes Kelemen.
Pe lângă aceste instituţii, mai sunt şi cinci şcoli postliceale care au profile sanitare, mai sunt şi trei instituţii superioare, facultăţile de: Ştiinţe Politice Administrative şi Comunicare, Ştiinţele Mediului, Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor.
Oraşul Sfântu Gheorghe are şi o parte culturală de asemenea, nelipsindu-i teatrele, acestea fiind Teatrul Andrei Mureșanu şi Teatrul Tamaşi Aron, o bibliotecă a întregului judeţ Bod Peter, două muzee, unul naţional secuiesc şi unul naţional al Carpaţilor răsăriteni şi câteva galerii de artă, dintre care amintim galeria Magma.
Turismul este relativ dezvoltat, având în vedere că Sfântu Gheorghe are în administrare şi staţiunea Sugaş Băi, fiind foarte renumită pentru apele sale minerale. Aceasta se află la doar opt kilometri distanţă de municipiu şi este considerată un punct de atracţie important pentru turişti în orice perioadă din an, aceştia putând fi cazaţi la pensiuni, hoteluri sau vile.
Printre alte obiective turistice, se află şi Biserica Fortificată ce datează din secolul al XIV-lea, Biserica Ortodoxă şi care are chiar hramul Sfântu Gheorghe, Casa cu Arcade, Clădirea Bibliotecii Judeţene ce a fost construită în 1832, Muzeul Naţional Secuiesc, Parcul Elisabeta, statuia lui Nicolae Bălcescu şi a lui Aron Gabor, Monumentul Ostaşului Român.
Sfântu Gheorghe este gazda unor importante evenimente culturale care promovează atât cultura maghiară, cât și pe cea secuiască. Festivalurile anuale, concerte și expoziții de artă atrag vizitatori din întreaga țară și din străinătate, consolidând statutul orașului ca centru cultural regional.
Înconjurat de peisajele pitorești ale depresiunii Sfântu Gheorghe, orașul oferă numeroase oportunități pentru activități în aer liber, inclusiv drumeții, ciclism și explorarea parcurilor naturale din apropiere.
