Oraşul Vişeu de Sus este situat în partea de nord-est a judeţului Maramureş, într-un areal de depresiune intramontană, la poalele de sud-vest ale Munţilor Maramureş, la o altitudine cuprinsă între 450 m în vatra oraşului şi 1.950 m în Vf. Toroioaga. Cea mai mare parte din teritoriul administrativ al oraşului aparţine zonei montane şi este acoperit de vegetaţie forestieră (81,6 %), fapt care a influenţat viaţa locuitorilor şi a determinat profilul economic al zonei.
Localitatea este traversată aproximativ est–vest de cursul pârâului Vaser, pârâu care şi-a pus amprenta asupra evoluţiei turistice a zonei, Valea Vaserului devenind în timp un brand al oraşului şi de râul Vişeu, care confluează cu Vaserul în partea de sud-vest a oraşului.
Graniţa estică a teritoriului administrativ este graniţă de stat, cu Ucraina, spre sud are ca vecini Oraşul Borşa şi comunele Moisei şi Săcel, spre vest Săliştea de Sus, Vişeu de Jos şi Ruscova, iar spre nord, Poienile de sub Munte. Legătura cu Moldova se face prin Pasul Prislop, cu Transilvania prin Pasul Şetref, iar cu Baia Mare prin Pasul Gutâi.
Valea Vaserului, modelată de pârâul omonim în roci cristaline, este una dintre cele mai spectaculoase, sălbatice şi mai frumoase văi din România. De-a lungul acesteia, însoţită de calea ferată îngustă a mocăniţei, pot fi admirate forme de relief dintre cele mai pitoreşti: versanţi abrupţi stâncoşi sau acoperiţi de păduri seculare, stânci masive străbătute de tuneluri, locuri dintre cele mai sălbatice, zone de defilee ce alternează cu sectoare de luminişuri cu pajişti deosebit de atractive.
Alte elemente ale reliefului montan, cu valoare turistică, întâlnite în zonă, sunt: abrupturile (Stâna Sasului, Piatra Scrisă, care mărginesc culoarele văilor Novăţ, Novicior etc.), punctele de belvedere (Pop Ivan, Farcău, Toroiaga, Piciorul Caprei etc.), cascadele combinate cu importante sectoare de chei şi defilee pe Valea Vaserului şi afluenţii acestuia, formele de relief glaciare – căldări, circuri glaciare, cueste, grohotişuri de pantă.
Depresiunea Maramureş, cea mai întinsă depresiune din România (75 km lungime şi 20 km lăţime), este de tip intramontan, de origine complexă (tectonică, de baraj vulcanic şi de eroziune diferenţială), delimitată de lanţul munţilor Oaş, Gutâi, Lăpuş şi Ţibleş, spre SE de Munţii Rodnei, spre E şi NE de Munţii Maramureş şi de graniţa cu Ucraina spre N.
Potențialul turistic este reprezentat de bisericile de lemn și de arhitectura gotică a bisericilor construite după 1835. Biserici și mănăstiri precum: biserica ortodoxă, fostă greco-catolică, construită între anii 1832-1844, ctitoria preoților Vasile Roșca și Simeon Pop, biserica ortodoxă din 1832, biserica romano-catolică construită între anii 1912-1918 cu hramul „Ioachim și Ana” – ctitor preot Schiller Carol, arhitect italianul Maretti Augustino.
Mănăstirea de pe Valea Scradei. Pe hotarul ei, a fost o mănăstire, biserica veche a fost adusă în anul 1762, în sat. În fiecare an, pe data de 8 septembrie, se merge în pelerinaj.
Mai sunt de menționat biserica ortodoxă, construită între anii 1933-1937, ctitor preot Sebastian Sârcu, biserica ortodoxă din centrul orașului și biserica de lemn din curtea spitalului orășănesc.
Alte obiective însemnate sunt cimitirul evreiesc și cartierul germanilor numit Țâpțărai (Zipserai).
Vișeu de Sus este înconjurat de un peisaj montan impresionant, cu altitudini variind de la 450 m în centrul orașului până la 1.950 m în Vârful Toroioaga. Aproximativ 81,6% din teritoriul său este acoperit de vegetație forestieră densă, ceea ce a modelat viața și economia locală, orașul fiind tradițional legat de industria lemnului. Această bogăție naturală nu doar că susține biodiversitatea, dar oferă și numeroase oportunități pentru turism și recreere, atrăgând vizitatori pasionați de drumeții, alpinism și explorarea naturii.
