Pachycephalosaurus wyomingensis, cunoscut pentru craniul său excepțional de gros, a fost un dinozaur dominant al Cretacicului superior.
Descoperirea și studiul fosilelor
Dinozaurul Pachycephalosaurus era un urias care a trait in perioada Cretacicului superior, in era Mezozoica si care se remarca prin craniu excesiv de mare, cu oase groase, ce avea aspectul unui cucui voluminos ale carui flancuri erau prevazute cu un tegument osificat. El era ultimul reprezentant al grupului de dinozauri care au disparut la sfarsitul Cretacicului, cu 70 de milioane de ani in urma.
Ramasitele sale fosile au fost descoperite in Montana si Dakota de Sud (SUA), iar descrierea sa a fost facuta de paleontologii Barnum Brown si Erich M. Schlaikjer in anul 1943. Ca specie a primit denumirea stiintifica de Pachycephalosaurus wyomingensis.
Anatomia unică a lui Pachycephalosaurus
Cercetatorii au estimat lungimea acestui dinozaur ca fiind de 8 m si greutatea de 1-2 tone. Bolta sa craniana prin aspectul si rezistenta ei (ajungea la grosimea de 25 cm) juca rol de protectie in luptele cap la cap dintre masculi. Capul sau aparte impresiona prin grosimea craniului si nicidecum ca ar fi avut creierul foarte mare. La pui si la femele bolta craniana era mult mai mica.
Pe bot si pe partea posterioara a capului prezenta numeroase excrescente si proeminente osoase, care cu siguranta foloseau la identificarea speciei. Botul era lung si ascutit, iar capatul sau se termina cu un cioc curbat. Deasupra ciocului avea trei tepi mari si puternici, care ar fi putut rani orice dinozaur pradator.
Membrele anterioare erau mult mai mici decat cele posterioare, deci mersul acestui animal era biped, iar coada groasa si lunga era purtata desupra solului, ii servea la mentinerea echilibrului, dar si ca arma de aparare impotriva pradatorilor, fiind destul de flexibila astfel incat sa dea lovituri puternice ca un bici.
Membrele anterioare se terminau cu cinci degete mici si gheare scurte, cu ajutorul carora prindea plantele si desprindea frunzele de pe ramurile copacilor, iar cele din spate mult mai puternice prezentau cate trei degete mari si unul mai mic, toate prevazute cu gheare ascutite si tari, care reuseau sa sustina intreaga greutate a animalului, il ajutau sa se apere si sa se urce pe cele mai abrupte pante asemenea caprelor de munte din zilele noastre.
Ochii sai erau mari, de forma si marimea unei mingi de tennis, pozitionati sus si pe partile laterale ale capului. Avea o acuitate vizuala buna, putea privi in toate directiile cu usurinta, iar simtul olfactiv foarte dezvoltat ii crea de asemenea un avantaj in acele vremuri – in care dinozaurii se luptau intre ei pentru supravietuire si se mancau reciproc.
Habitatul și dieta lui Pachycephalosaurus
Aceste animale preistorice traiau in savanele si zonele impadurite, iar hrana lor consta din insecte, seminte si plante mici. In perioada de imperechere masculii se luptau intre ei pentru cucerirea femelelor si suprematia in turma, iar campionul avea voie sa se imperecheze cu orice femela dorea din turma.
In timpul luptelor postura era tipica – isi tineau coada orizontala, spatele aplecat, capul drept inainte astfel incat sa dea lovituri catre adversari exact cu bolta craniana puternica si tare. Conform cercetatorilor femelele nasteau pui vii, fapt indicat de dimensiunile mari ale bazinului acestor animale.
Dinozaurul Pachycephalosaurus face parte din ordinul Ornithischia, familia Pachycephalosauridae.
Evoluția și înruditirea cu alte specii
Analiza genetică a fosilelor lui Pachycephalosaurus wyomingensis a permis cercetătorilor să traceze legături evolutive între acesta și alte specii de dinozauri din familia Pachycephalosauridae. Aceste descoperiri subliniază o diversitate mai mare decât se presupunea anterior în acest grup, demonstrând adaptări variate la medii și stiluri de viață diferite. Studiile comparate ale structurilor osoase au evidențiat cum mecanismele de apărare și luptă s-au rafinat de-a lungul evoluției acestui grup.
