„Pâine și circ” este o expresie latinească – „Panem et circenses” – utilizată pentru prima dată, în Roma antică, de către poetul latin Juvenal, spre sfârșitul secolului I, într-una dintre satirele sale.
Expresia Pâine și circ transcende epocile, păstrându-și relevanța în diferite contexte socio-culturale. Inițial legată de politica romană, astăzi termenul este folosit pentru a descrie strategii de distragere a atenției publicului de la problemele esențiale. Prin oferirea de divertisment și necesități de bază, autoritățile pot menține controlul și calmul în societate, un concept atât de vechi cât și surprinzător de actual.
Juvenal conferă expresiei „Panem et circenses” o conotație peiorativă, denunțând tentativa împăraților, dintr-o perioadă de decadență a Romei, de a atrage bunăvoința poporului oferindu-i distracție – jocuri de circ – iar la finalul acestora, hrană cât să-și potolească foamea. Altfel spus, conducătorii Romei au observat că pot distrage atenția mulțimii și pot potoli eventualele nemulțumiri și revolte cu un preț destul de mic.
De-a lungul timpului, expresia „Pâine și circ” s-a fixat în memoria colectivă, dar mai degrabă cu sensul propriu, devenind un fel de deviză a diverselor puteri politice tentate să exploateze această tendință și iluzie a maselor pentru o viață ușoară și fericită, prin discursuri și acțiuni populiste și pe termen scurt.
Chiar și astăzi, după două milenii, mai putem asista la scene în care conducătorii sunt aclamați în schimbul unor promisiuni și spectacole derizorii – „Pâine și circ” – deși, pe de altă parte, istoria umanității a arătat că niciun popor nu a putut fi amăgit mereu și în același fel.
Dintr-o perspectivă mai largă, filosofică, în spiritul scrierilor lui Juvenal, expresia Panem et circenses/Pâine și circ a fost valorificată, de exemplu, de Dostoievski, în „Parabola Marelui Inchizitor”, inclusă în celebrul roman „Frații Karamazov”.
„Parabola Marelui Inchizitor”, despre care Sigmund Freud spunea că este „una dintre cele mai mari performanţe ale literaturii mondiale”, tratează tocmai natura umană, libertatea și manipularea mentală sau politică.
În această secvență din roman, scriitorul rus imaginează un dialog între Ivan Karamazov, ateu convins, și fratele său, Alexei. Ivan Karamazov construiește o parabolă, în care Iisus Hristos se întoarce pe pământ, în timpul Inchiziției spaniole, este recunoscut, prins și întemnițat de către Marele Inchizitor, care-l condamnă la moarte. În seara de dinaintea execuției, Marele Inchizitor îl vizitează pe Iisus, spunându-i că a devenit „o pacoste”, aproape „un pericol”, că oamenii nu mai au nevoie de El.
Marele Inchizitor își explică atitudinea făcând apel la scena „Ispitirii lui Iisus” de către diavol, când Iisus a petrecut patruzeci de zile și nopți în deșertul Iudeei (ispita pâinii, ispita minunii, ispita bogăției și ispita slavei lumii).
Respingând ispitirile, Iisus a dat un exemplu, dar, spune Marele Inchizitor, cei mai mulți oameni sunt incapabili să trăiască în adevăratele valori, în iubire și libertate. Acestea sunt atribute ale divinității. Oamenii vor miracol, mister/joc și autoritate” – o variantă modernă, filosofică, la adagiul lui Juvenal, „Pâine și circ”.
În contextul modern, Pâine și circ capătă noi nuanțe, fiind asociat cu media și industria divertismentului. Este crucial să înțelegem această expresie pentru a recunoaște și evalua critic modul în care informația și divertismentul sunt folosite pentru a influența opinia publică și comportamentul consumatorilor.
Expresia este prezentă și în romanul scriitorului polonez Henryk Sienkiewicz, „Quo vadis?”, dar și în trilogia SF „Hunger Games”, a scriitoarei americance Suzanne Collins.
Dacă literatura a exploatat sensul filosofic al expresiei „Panem et circenses”, realitatea pare a fi captivă încă, adeseori, în sensul propriu. Dar istoria, în dialectica ei, a arătat mereu că orice perioadă de decădere este urmată de un nou ciclu ascendent și invers.
Reflectând asupra importanței și aplicabilității expresiei ‘Pâine și circ’, ne putem îmbogăți înțelegerea culturală și critică. Pentru mai multe exemple de expresii și utilizarea corectă a limbii, consultați cum este corect: deseară sau diseară?, unde veți descoperi particularități și sfaturi pentru o exprimare corectă și eficientă în limba română.
