E ușor de constatat că mulți vorbitori de limba română ezită atunci când este vorba de utilizarea adverbului din titlul articolului. Până la ediția din 2005 a DOOM (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române), singura formă corectă (acceptată conform normelor) era deseară, justificată de faptul că este vorba de un cuvânt format prin compunere, din prepoziția de și substantivul seara.
Cum s-a întâmplat și în cazul altor cuvinte, o variantă considerată incorectă, până la un anumit moment, dar folosită de mulți vorbitori, până la urmă a fost acceptată, astfel că, în DOOM, 2005, figurează atât diseară, cât și deseară (mai ușor de pronunțat).
Mai mult, recomandarea specialiștilor este acum pentru diseară, fapt indicat în DOOM prin trecerea acestei forme ca prima variantă („diseară/ deseară”), iar semnul exclamației din fața cuvântului (în dicționar) arată schimbarea față de edițiile anterioare ale acestuia (așadar, ori de câte ori apare semnul exclamației în fața unui cuvânt din DOOM, acesta este semnul unei schimbări în privința variantelor considerate ca fiind corecte).
Prin urmare, este corect să spunem, de exemplu: „Diseară voi avea grijă să îmi fac bagajele pentru excursie”, dar și „Mă voi ocupa de lucrurile mai puțin importante deseară”.
Iarăși este nevoie de simplificare: diseară mă voi duce teatru; Nevasta prepară masa de seară.
Poate in Oltenia- Muntenia se foloseste ,,diseara” .In cea mai mare parte a tarii ,te zgarie la urechi daca auzi pe cineva zicand:Diseara.
,,ma am” (mai am)…,,u an” (un an)…,,decat” ( doar ,numai )…,,diseara”(deseara) …,,ei e multi „(ei sunt multi)..sunt doar cateva exemple de grai din Oltenia Muntenia si Miticenia (Bucuresti).Nu mai incercati sa ne faceti sa vorbim ca voi.
Graiurile (muntean, oltenesc, banatean,maramuresean, moldovenesc etc.) sunt o realitate si este foarte bine ca s-au conservat de-a lungul timpului, au savoare, autenticitate, sunt marturii despre forma veche a limbii romane. Se folosesc in comunicarea orala, intre prieteni, cunostinte, in familie. In literatura, multi scriitori mizeaza pe graiuri, pentru a reface o anume atmosfera a locului sau a timpului. Regulile mentionate in articol si nenumarate altele vizeaza limba romana literara, adica forma cea mai ingrijita a limbii, cea pe care este obligatoriu sa o folosim in scris, in vorbire, in contexte oficiale sau mai putin oficiale, dar in care ar fi total nepotrivit sa apelam la un limbaj cu particularitati regionale. Aici nu este vorba de „mitici” sau de alte categorii, ci de respectul fata de limba romana si de constientizarea importantei regulilor. Altfel ne vom trezi cu o limba romana in care fiecare ar adauga, dupa ureche, forme gresite (din nestiinta), englezisme, frantuzisme, regionalisme, forme populare etc., intr-un amalgam in care nici limba nu ar mai avea identitate.
Nu mai postati URECHISME SI FANTASME ORTOEPICE!
DISEARA e normativ. Deseara e , doar, acceptata. Pentru ca acesta este etimonul. {entru a vedea ce inseamna etimon, consulta, mai incolo!
De ce va nagati inseama fara sa simtiti ca va cheama „Soarbe-Zeama?!”
Din categoria „urechisme” pare a face parte acest comentariu, intesat de inadvertente si afirmatii goale de sens, un fel de „ratoiala” fara noima. De ce nu citesti articolul in intregime? Este o conditie minimala ca sa intelegi, iar daca tot nu ai inteles cum este cu normele lingvistice si cum trebuie sa procedezi ca sa le „citesti” corect, mergi direct la dictionar si, daca poti, vezi cum te „simti” si ce ar trebui sa faci!