Paradoxul lui Fermi se refera la o serie de intrebari formulate, in 1950, de catre fizicianul italian Enrico Fermi, in cursul unor dezbateri, cu prietenii sai, despre posibilitatea existentei unei vieti si a unor vizite din partea extraterestrilor. Numele lui Fermi, laureat al Premiului Nobel pentru fizica, in 1938, se leaga si de Proiectul Manhattan, de la Los Alamos, din Statele Unite ale Americii, care a produs prima bomba atomica, in cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
In 1950, discutand cu alti fizicieni de renume ai timpului, Fermi si-a pus problema de ce omenirea nu a gasit, pana la momentul respectiv, nicio urma a civilizatiilor extraterestre, tinand cont si de faptul ca Soarele este mai « tanar » decat alte stele din galaxie. In opinia lui Fermi, civilizatii avansate ar fi putut aparea in cadrul sistemelor planetare mai vechi si sa lase urme vizibile pe Terra, sa lase mesaje sub forma undelor radio (unde electromagnetice a caror frecventa este inferioara valorii de 300 GHz). Mai simplu, Paradoxul lui Fermi poate fi enuntat astfel : « Daca exista civilizatii extraterestre, reprezentantii lor ar trebui sa fie deja in contact cu noi. Unde sunt ? ».
Cei care au asistat la conversatia lui Fermi cu ceilalti prieteni isi amintesc ca fizicianul era extrem de expansiv, ca s-a lansat in nenumarate calcule (anticipand, intr-un fel, ecuatia lui Drake) despre probabilitatea existentei vietii inteligente in Univers, pe planete asemanatoare Terrei. A avansat si ipoteza unei civilizatii interesate sa cucereasca galaxia, sa cucereasca planete unde sa isi instaleze baze de decolare si control, o civilizatie dotata cu mijloace tehnice « rezonabile » si capabila sa calatoreasca in spatiile interstelare, cu o viteza apropiata de cea a luminii, ceea ce ar fi putut insemna ca in cateva milioane de ani ar fi fost in stare sa colonizeze intreaga Cale Lactee.
Paradoxul lui Fermi a starnit interesul si a fost reluat de Carl Sagan, astronom american, in 1966, si de Michael Hart (creatorul si animatorul Proiectului Gutenberg, care a pus pe Internet carti cu liber acces), acesta din urma formuland, in 1975, mai multe solutii la intrebarile lui Fermi – explicatii fizice, sociologice, temporale sau negand, pur si simplu, existenta extraterestra.
In 1977, astronomii Thomas Kuiper et Mark Morris au fost si ei de acord ca sunt posibile calatoriile interstelare ale extraterestrilor, dar fie civilizatiile supertehnologizate sunt rare, fie sunt mai multe si, probabil, o parte din galaxie a fost deja explorata. In privinta Terrei, ei au emis ipoteza ca biologia terestra este, poate, incompatibila cu alte forme de viata din Univers si, deci, explorarea nu prezinta interes.
Astronomul Michael D. Papagiannis, grec de origine, emigrat in SUA, intr-o carte din 1978, intitulata «Are We Alone, or Could They Be in the Asteroid Belt ?”, afirma ca este foarte probabil ca extraterestrii sa isi aiba bazele in centura de asteroizi a Sistemului solar, fara sa interfereze cu civilizatia noastra.
In 1983, Glen David Brin, om de stiinta american, a denumit raspunsul la Paradoxul lui Fermi “Marea Tacere”, presupunandu-se ca, neexistand alte civilizatii avansate, “vizitatorii” nu aveau de unde sa vina.
Mai multi astronomi rusi au considerat ca Paradoxul lui Fermi este, mai degraba, un silogism (un rationament cu doua premise si o concluzie), pornindu-se de la ideea ca toate civilizatiile posibile din Univers s-ar dezvolta dupa reguli asemanatoare celor de pe Terra si, in al doilea rand, extraterestrii « nu se vad », dar omenirea nu poate sustine cu certitudine acest lucru. Ei pot exista, dar nu avem, deocamdata, niciun mijloc tehnic sa ii detectam, asa cum, de exemplu, pana la inventarea microscopului, nu se stia de uimitoarea viata inaccesibila cu ochiul liber.
Cercetari recente din domeniul explorarii spatiale, detectarea exoplanetelor (planetele din afara Sistemului solar), repun in discutie marea posibilitate a existentei altor civilizatii, avand in vedere unele conditii favorabile vietii, in diverse forme, pe care omul inca nu poate sa le identifice sau care nu pot fi calificate drept « inteligente ». Sau, sustin alti specialisti, poate ca anumite civilizatii extraterestre inca nu au avut timpul necesar pentru a ajunge pe Terra.
La ora actuala, principalul mijloc de a intra in contact cu alte civilizatii, din punctul de vedere al pamantenilor, este analiza semnalelor radio (ca in proiectul Phoenix, girat de SUA), desi, si in acest caz, se poate ca un mesaj sa fie codat intr-un limbaj pe care oamenii sa nu il inteleaga.
Evident ca multi dintre noi, fara a fi specialisti in domeniu, ne gandim ca intrebarea lui Fermi – « Unde sunt extraterestrii ? » – si-a gasit deja un raspuns, date fiind « urmele » legate de momente si locuri intrate in istorie, cum ar fi :
· Explozia misterioasa de la Tunguska, in Siberia, din 30 iunie 1908, cand un mic corp din Sistemul solar, avand caracteristici necunoscute, a lovit Pamantul, unii specialisti emitand ipoteza ca a fost vorba de un obiect legat de o tehnologie extraterestra.
· Piramidele mayase si cele egiptene, care au fost ridicate, probabil, cu ajutor extraterestru.
· Liniile Nazca, din Desertul Sechura (Peru), care intruchipeaza animale si pasari, pe mai multi kilometri, solul pe care se intind fiind acoperit cu oxid de fier, de culoare gri.
· Texte antice sumeriene in care se povesteste cum « fiinte superioare » i-au initiat pe oameni in diverse domenii ale cunoasterii.
· Sondele extraterestre despre care se presupune ca ar supraveghea Terra si ca s-ar afla pe orbita, in Punctul Lagrange, o pozitie in spatiu in care campurile gravitationale a doua corpuri furnizeaza forta centripeta necesara pentru ca cele doua corpuri sa se roteasca.
· Presupunerea ca orbita lui Pluton este rezultatul unei « inginerii » extraterestre.
· Ipoteza lui Stephen Baxter, scriitor de literatura SF, ca Terra este un fel de « Planetariu », o « simulare », o lume virtuala generata de o civilizatie superioara a carei prezenta este mascata si nu o putem detecta, singurul semn al existentei ei manifestandu-se, pentru noi, prin semnalele electromagnetice.
