Paradoxul mincinosului

Paradoxul mincinosului, cunoscut si sub denumirea de paradoxul lui Epimenide (poet si saman din Creta, din secolul al VI-lea i.Hr.), ii apartine, de fapt, lui Eubulide din Milet, filozof, adversar al lui Aristotel. In forma cea mai concisa, acest paradox poate fi formulat astfel : « Un om declara : Eu mint. Daca este adevarat, este fals. Daca este fals, este adevarat ». Initial, Eubulide l-a enuntat in felul urmator : « Un om spune ca e pe cale sa minta. Ceea ce declara omul este adevarat sau fals ? ».

Suportul « istoric » al paradoxului mincinosului consta in afirmatia lui Epimenide ca « Toti cretanii (locuitorii din Creta) sunt mincinosi ». Filozofii antici l-au considerat a fi un paradox, deoarece nu corespunde principiului non-contradictiei, potrivit caruia « ceva » nu poate avea o caracteristica si contrariul acesteia, in acelasi timp. Adica, fie Epimenide a spus adevarul, dar, in acest caz, afirmatia lui nu se sustine (ar fi neadevarata), pentru ca si el este cretan (si ar exista cel putin un cretan care a spus adevarul), fie Epimenide minte si, atunci, enuntul este absurd. Mai exact, in ambele cazuri, afirmatia este falsa, dar nu contradictorie, daca este inteleasa astfel : « Eu spun adevarul, spunand ca mint ».

Interpretarile moderne au rezolvat acest paradox, prin relatia dintre general si particular. De fapt, tot ce se poate deduce din enuntul lui Epimenide este ca e fals. Cretanii nu sunt mincinosi, in general, dar Epimenide poate fi un mincinos. Enuntul « Toti cretanii sunt mincinosi » nu inseamna a priori « Toti cretanii spun adevarul », ci « Exista cel putin un cretan care spune, uneori, adevarul ».

Intr-o maniera similara, paradoxul « Eu mint intotdeauna » nu mai este un paradox, daca este etalat in timp : adica, in momentul in care spun « Eu mint intotdeauna », ori exprim adevarul, iar enuntul este fals (aceeasi problema ca in paradoxul lui Epimenide), ori inseamna « Mint, dar nu intotdeauna ».

Paradoxul devine si mai incitant in formularea « Eu mint chiar in acest moment ». Daca fraza este adevarata, exprima ceva fals, daca este falsa, devine adevarata. Pentru claritate, se poate compara cu « Eu sunt mort » (ceea ce inseamna ca, daca inca vorbesc, sunt viu).

In seria celebra de benzi desenate « Aventurile lui Tintin », realizata de belgianuil Georges Remi, la granita unei tari imaginare, soldatii ii intrebau pe cei care ajungeau pana acolo : « De ce ati venit ? ». daca spuneau adevarul, totul era bine, daca minteau, erau spanzurati. Intr-o zi, unul dintre calatori a raspuns : « Am venit sa fiu spanzurat ! ». Daca soldatii nu l-ar fi spanzurat, insemna ca el a mintit, deci ar fi trebuit sa fie spanzurat, ceea ce este o contradictie. Dar daca l-ar fi spanzurat insemna ca omul a spus adevarul si nu trebuia spanzurat. Alta contradictie. Este evident ca, in ambele cazuri, soldatii nu ar fi putut lua o decizie.