În 1865, se înfiinţează Asociația Parcului care îl preia şi-l restaurează: a organizat aleole, a săpat lacul și a construit pavilionul de muzică. În 1871, Asociația de Patinaj a închiriat lacul din parc și în 1877 a construit un pavilion de lemn pe insula din mijloc.
Mai târziu, la 1874, a fost deschis Teatrul de Vară, ca parte a parcului, care a devenit, în 1912, cinematograf. Acesta a fost construit după planurile arhitectului Henrik Zimmermann şi reprezintă astăzi sediul Teatrului Maghiar de Stat.
În 1886, Parcul Central a trecut în administraţia primăriei şi au fost realizate Cazinoul, Pavilionul de patinaj de pe insula lacului şi fântâna arteziană. Pavilionul de patinaj și chioșcul au fost proiectate de arhitectul clujean Lajos Pákey.
În parc au fost puse, după 1960, statuile mai multor personalităţi celebre, precum Antonin Ciolan, George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Sigismund Toduță.
Parcul Central adăposteşte castani seculari, cazinoul şi lacul, reprezentând un loc ideal pentru relaxare, ferit de zgomote, într-un oraş aglomerat. Astăzi, parcul oferă plimbări cu barca pe lac sau patinaj (în funcţie de sezon), teren de baschet cu nocturnă, aparate de fitness cu acces gratuit, o fântână arteziană înconjurată de bănci și parc special amenajat pentru copii. Lângă fântâna arteziană se află un foişor, unde vara se țin concerte de muzică simfonică. Lacul Chios și Clădirea Cazinoului rămân atracțiile principale ale Parcului.
Parcul este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Național din România, în anul 2010.
După 1898, Parcul Central a primit numele lui Simion Barnuţiu unul dintre principalii organizatori ai Revoluției de la 1848 în Transilvania. Era om politic, filozof, istoric și profesor universitar. El s-a născut la 21 iulie 1808, la Bocşa, într-o familie săracă.
A urmat şcoala comunală, gimnaziul de la Careii Mari, după care Facultatea Teologică din Blaj, unde a fost hirotonit preot celib greco-catolic. La 23 de ani, a devenit profesor de istorie universală la o școală în Blaj. Nu şi-a mai putut continua studiile istorice, fiind implicat într-un proces. Din această cauză, s-a mutat la Sibiu, unde a urmat Academia Săsească de Drepturi timp de 3 ani.
În 1848, a răspândit prin Sibiu cunoscutul său manifest în care milita pentru egalitatea națională. Tot atunci, se implică în revoluția română, fiind unul dintre principalii lideri. Pe data de 14 mai 1848, a ținut un important discurs în Catedrala din Blaj, intrat în istorie ca Discursul de la Blaj.
După ce Revoluţia a fost înfrântă, Barnuţiu s-a refugiat a Viena, unde a urmat cursurile Universității până în 1853, când a fost forțat să renunțe, ca urmare a intervențiilor poliției imperiale. Pleacă în Italia, unde se înscrie la cursurile Facultății Juridice. Își ia doctoratul, iar apoi revine la Viena, unde August Treboniu Laurian îi face propunerea de a veni la Iași să predea, invitație pe care o acceptă, fiind la Iași din decembrie 1854. Timp de un deceniu, Bărnuțiu a rămas acolo.
A murit pe 28 mai 1864, în timpul unei călătorii de la Iași spre Bocșa. A fost înmormântat în curtea bisericii de lemn din Bocșa pe 3 iunie 1864, de către 30 de preoți în frunte cu vicarul Silvaniei, Demetriu Coroianu. În 1948, rămășițele lui Barnuțiu au fost mutate în interiorul mausoleului din Biserica Greco – Catolică din Bocșa.
De-a lungul anilor, parcul a trecut prin diverse lucrări de restaurare și întreținere pentru a-și păstra frumusețea și funcționalitatea. Aceste eforturi sunt esențiale pentru menținerea acestui spațiu verde vital pentru oraș și pentru a asigura accesul publicului la un mediu natural de calitate.
Astăzi, Parcul Central Simion Bărnuțiu din Cluj-Napoca continuă să fie un loc de întâlnire și recreere pentru locuitori și turiști. Cu aleile sale umbrite, lacul liniștit și spațiile deschise, parcul oferă o oază de relaxare în inima orașului, fiind un simbol al frumuseții naturale și al vieții comunitare.
