Parfumul – o istorie de peste 4000 de ani

Cea mai veche fabrica de parfumuri, obtinute, dupa cum arata urmele, din ulei de masline, scortisoara, laur si mirt, a fost descoperita in Cipru si dateaza de circa 4000 de ani, demonstrand ca, de la inceputurile civilizatiei, produsele cosmetice frumos mirositoare au avut un loc privilegiat in existenta cotidiana. Ele au fost expresia obiceiurilor unei epoci, asociate, in timpurile vechi, ritualurilor consacrate zeilor, diverselor metode terapeutice, dar si mijloc de seductie sau accesorii de lux.

Cuvantul “parfum” deriva din expresia “per fume”, cu sensul “prin intermediul fumului”, care face aluzie la fumigatiile (cu rasini si substante vegetale), cu functie sacra.

In civilizatiile antice, in Grecia si in Egipt, de exemplu, nu existau parfumuri in sensul pe care il dam astazi termenului, ci plante aromatice, flori, rasini, pe care oamenii le utilizau in ceremoniile religioase, arzandu-le in vase pe care, apoi, le ingropau. Treptat s-a extins folosirea “profana” a parfumurilor, rafinamentul suprem la vechii egipteni fiind inhalarea aromelor raspandite dintr-un recipient umplut cu esente balsamice, tinut pe crestetul capului. Moscul, santalul, vanilia erau preferate pentru bai si masaj. In Orient, parfumul era un simbol al iubirii si facea parte dintr-un rit de purificare, periodic, a cuplului de indragostiti, de-a lungul intregii lor vieti. La evrei, hena era planta care inmiresma parul, in timp ce fructul era folosit in scopuri medicinale.

In Evul Mediu, influenta bisericii in viata publica a dus la diminuarea folosirii parfumurilor, acestea ramanand mai mult un privilegiu al celor bogati. S-a pastrat totusi rolul dezinfectant al acestora, prin fumigatii si prin vase umplute cu pudre aromatice. In aceeasi perioada, arabii au devenit experti in parfumuri si au ameliorat procesul de distilare al acestora. Ei au fost cei care au adus in Europa ideea de a utiliza alcoolul (etilic) ca solvent pentru parfumuri (in loc de uleiuri), precum si diverse obiecte destinate obtinerii acestui produs (alambicul, impreuna cu un sistem de racire in spirala). Tamaia era una dintre cele mai populare substante, produsa, mai intai, la Oman (in Orientul Mijlociu). Numita “scara spre cer”, tamaia este pomenita in Biblie de 118 ori, alaturi de mirt, sofran, stuf, scortisoara, aloe, pin, nard (unul dintre cele mai vechi parfumuri orientale). Primul parfum celebru in Occident a fost “Apa reginei Ungariei” (secolul al XIV-lea), facut cu esenta de rozmarin si cu ulei de terebentina.

Dupa secolul al XIV-lea, gratie alchimistilor, interesul pentru combinarea diverselor substante aromatice este din ce in ce mai mare. Vasco da Gama, Cristofor Columb, Magellan si alti mari exploratori au adus materie prima pentru parfumuri, din America si din Indii – cacao, vanilie, cuisoare. Catherina de Medici isi aduce din Italia propriul parfumier si, din nefericire, pentru multi, parfumul a devenit o modalitate de a acoperi alte mirosuri, neplacute. Regele Ludovic al XIV-lea lansase moda (urmata rapid si de ceilalti nobili), ca, in fiecare zi a saptamanii, incaperile palatului regal sa fie parfumate cu alte mireasme. Orasul Grasse, din Franta, devine capitala parfumurilor, perfectionandu-se procedeele de extragere a celor mai subtile si rafinate esente de flori.

In 1730, se creeaza o corporatie a parfumierilor, care incep sa exporte produsele lor in toata Europa.  Jean Antoine Farina inventase, cativa ani mai devreme (in perioada in care se afla la Cologne/Koln, in Germania) apa de colonie, care isi incepe drumul in istorie. Secolul al XIX-lea inseamna aparitia marilor magazine de parfumuri, in paralel cu primele produse de sinteza, legate de dezvoltarea chimiei organice.

Principalele materii prime vegetale, pentru parfumuri, care s-au impus de-a lungul timpului, prin calitatea lor, sunt florile si fructele. Dintre flori, in topul preferintelor se afla, de secole, trandafirii si iasomia (rizomul de iasomie), dar si violetele (frunzele), florile de portocal, mimozele, narcisele, lavanda, ilang-ilang (o floare originara din insulele din Oceanul Indian). In prezent, aceste esente au fost, in mare parte, reconstituite sintetic, ceea ce face ca pretul unor parfumuri sa fie mai accesibil.

Dintre fructe, preferatele sunt citricele. Alte plante a caror aroma s-a bucurat de succes in industria parfumurilor sunt santalul, rozmarinul, scoarta de cedru, frunzele de patchouli, verbena, ghimbirul, coriandru, tonka etc. Materiile prime animale sunt, de asemenea, foarte cautate – moscul (o secretie a glandelor abdominale ale unei antilope), castoreum (secretie a glandelor sebacee ale castorului), ambra (substanta aromatica extrasa din intestinul casalotului), ceara de albine, “piatra Africii” (hyraceum), extrasa din urina unui rozator care traieste in Africa de Sud etc.

Dupa ce secolul al XX-lea a insemnat exploatarea, din plin, a produselor sintetice, in parfumerie, dupa anul 2000, se constata, mai ales din teama de efectul nociv al substantelor chimice asupra pielii, intoarcerea la parfumurile bio, suta la suta naturale, desi nici in acest caz nu sunt excluse unele probleme legate de alergiile pe care le pot provoca anumite uleiuri vegetale.

In functie de concentratie si de tehnologia de fabricatie, exista parfumuri solide (concentratie 1%), apa de colonie (4-6%), apa de toaleta (7-12%), apa de parfum (12-20%)/parfum (peste 20%). In mod clasic, un parfum se descrie si se individualizeaza prin persistenta lui. Unele se identifica prin prima impresie olfactiva si sunt, de regula, mai volatile, altele pot fi percepute timp de cateva ore, iar altele se simt si la mult timp dupa ce parfumul s-a evaporat, fiind retinut si de haine. Marile case producatoare de parfumuri au amenajate “orgi” de parfum –  mobila profesionala, in semicerc, asemanatoare unei orgi muzicale, unde, pe mai multe randuri, sunt asezate esantioane cu materiile prime folosite si concentratiile esentelor.

Parfumuri celebre

• Cea mai veche casa de parfumuri este cea a germanului Jean Marie Farina (inventatorul apei de colonie) – “Farina gegenuber” (1709) – care continua sa produca si astazi, avand ca simbol o lalea rosie. Inca de la momentul infiintarii ei, a devenit principala furnizoare de parfumuri pentru casele regale din Europa, iar cei care conduc, in prezent, compania sunt a opta generatie Farina. Prima apa de colonie s-a numit “Apa minunata” (dupa latinescul “Aqua mirabilis”) si creatorul ei o descria ca avand “mireasma unei dimineti de primavara, amestecata cu parfum de narcise salbatice si de flori de portocal, stropite de o ploaie usoara – un parfum care racoreste, stimuleaza simturile si imaginatia”.

• Familia Guerlin, incepand cu Pierre-Francois Guerlain, a deschis o parfumerie la Paris, in 1828, iar in 1853 a creat faimosul parfum “Apa imparatesei”. Momentul cel mai important este, insa, cel in care Aime Guerlin a creat “Jicky”, considerat primul parfum frantuzesc de marca. A fost urmat de un parfum barbatesc  – “Mouchoir de Monsieur” (“Batista domnului”). Casa Guerlin a fost primul furnizor de parfumuri al lui Napoleon al III-lea. In 2008, cu ocazia sarbatoririi a 160 de ani de la infiintare, Casa de parfumuri Guerlin a lansat pe piata un exceptional parfum – “Les Quatre Saisons” (semnat Jean Paul Guerlin).

• Francois Coty  este cunoscut, in special, prin parfumul “Chypre” (1917) si prin faptul ca este primul care a creat o gama intreaga de produse asociate unui anumit parfum (ruj de buze, pudra), precum si minunate flacoane de cristal pentru parfumurile sale, realizate in colaborare cu celebra firma a bijutierului cu acelasi nume – “Lalique”.

  

• In cazul cazul parfumului “Chanel N° 5”, celebra a devenit marca produsului si mai putin creatorul ei – Ernest Beaux, nascut la Moscova, unul dintre cei mai mari parfumieri ai tuturor timpurilor. In 1920, acesta a intalnit-o pe celebra creatoare de moda Coco Chanel, care i-a solicitat crearea unui parfum pe care sa il lanseze odata cu una dintre colectiile sale “haute couture”. Ernest Beaux i-a prezentat mai multe variante numerotate de la 1 la 5 si de la 20 la 24, iar cand a fost sa aleaga denumirea pentru parfumul selectat, Coco Chanel s-a gandit ca isi va prezenta colectia, in luna mai (a cincea luna a anului), in ziua de cinci, deci parfumul, ca sa ii poarte noroc, se va numi “Chanel N° 5”.

• In 1929, Henri Almeras a creat, pentru Casa de moda Jean Patou, parfumul “Joy”, cel mai scump de pe piata la vremea respectiva.

•  In 1956 si 1966, Casa Christian Dior a lansat parfumurile “Diorissimo” si “Eau Sauvage”, create de Edmond Roudnitska.

• Daca, pana la un anumit moment, creatorii celebri de parfumuri au fost barbati, de la jumatatea secolului al XX-lea s-au impus nume de femei care au realizat marci de parfumuri cunoscute, astazi, in toata lumea – Sophia Grosjman (“Tresor” – Lancome), Honorine Blanc (“Belle d’Opium” – Yves Saint Laurent), Lolita Lempicka (“Hypnose” – Lancome) etc.