Alunarul (Nucifraga caryocatactes), cunoscut popular și sub numele de gaița de munte, este o pasăre cântătoare din familia Corvidae, care populează pădurile de conifere din Europa și Asia. Această specie este renumită nu doar pentru cântecele sale distinctive, ci și pentru obiceiul de a aduna și ascunde provizii de semințe și alune pentru iarnă. Cu un penaj de culoare cafenie-închis cu pete albe, alunarul este o prezență discretă, dar fascinantă, în ecosistemele montane.
Alunarul (Nucifraga caryocatactes) face parte din familia Corvidae si este o pasare cantatoare. Sunt cunoscute 10 subspecii care ocupa un areal destul de vast incepand din Peninsula Scandinavia, padurile de conifere din taigaua siberiana, Japonia, estul Asiei. Se intalneste si in Muntii Alpi din Italia, unde prefera sa-si faca cuiburi in copacii din padurile intinse de conifere. Alunarul este intalnit si in Himalaya de Vest, pe coasta de vest a Chinei, in Europa Centrala si de Sud-Est.
Habitatul alunarului: pădurile de conifere și zonele montane
Alunarul este raspandit in padurile de conifere din Muntii Carpati, in padurile Europei de Nord, ale Asiei, in zonele unde creste indeosebi pinul. In popor alunarul este numit ,,spargatorul de nuci” sau ,,gaita de munte”.
Caracteristicile și comportamentul alunarului
Aceasta pasare are corpul lung de aproximativ 36 cm, deschiderea aripilor de cca. 50 cm, iar greutatea corpului ajunge la 170 g. Penajul este moale si des, de culoare cafenie inchis, cu pete ovale si albe. Pe cap are o portiune maro inchisa, penele mijlocii ale aripilor sunt lucioase si gri-verzui, iar cele mari sunt maro inchis spre negru.
Are ciocul si picioarele negre, sub coada are o portiune de puf alb, varful penelor de la coada sunt albe. Coada este destul de scurta si aripile sunt la capete rotunjite. Avand corpul destul de asemanator cu al graurilor, poate fi confundat cu acestia.
In iernile grele se rataceste in sesurile de la campie, dar nu poate fi considerata drept un oaspete de iarna permanent. Migratiile, in special ale formei nordice, par sa fie in legatura cu recoltele slabe ale conurilor de pin, in tarile scandinave.
In tara noastra alunarul este o pasare intalnita mai ales in padurile de conifere, dar vine toamna si iarna si in padurile de fag, unde zboara in carduri mici. Aceasta pasare iubeste indeosebi marginea poenilor, in care se gasesc copaci cu crengi intinse pana la pamant, unde cauta si scormoneste pe jos dupa hrana. Este o pasare cantatoare, dupa glasul ei caracteristic ,,carr-carr-carr” este usor de gasit.
Hrana și dieta alunarului: de la semințe la vertebrate mici
Hrana ei preferata este formata din alune si seminte de conuri de pin. De asemenea se hraneste cu larve, insecte, nuci, mici vertebrate, este o pasarea omnivora. Obisnuieste sa tina in gusa o cantitate de seminte de conuri de pin, care nu o impiedica sa cante si sa manance mai departe.
Cum își face provizii alunarul pentru iarnă
Spre deosebire de alte pasari, alunarul isi asigura provizii pentru iarna, inca de la inceputul toamnei, ingropand in pamant alune, seminte in cantitate mare, pe care mai tarziu le gaseste imediat pentru a se hrani, cu multa agilitatea chiar sub straturile de zapada. Aceasta pasare se hraneste chiar si cu castane, zdrobind cu ciocul coaja acestora.
De asemenea la nuci, care au coaja foarte tare, pasarile obisnuiesc sa tina nuca cu picioarele, sa o loveasca cu ciocul, despicand-o in doua si scotand miezul. Are obiceiul sa fure ouale din cuibul altor pasari, sau carnea unor animale capturate in capcane. Sapa in cuiburi cu viespi si albine si mananca larvele lor.
Alunarul obisnuieste sa-si construiasca cuibul in scorburile copacilor. In perioada de imperechere alunarii sunt foarte galagiosi si se striga mereu. Femela la sfarsitul lunii aprilie sau inceputul lunii mai depune si cloceste patru oua de culoare alba cu puncte verzui. Dupa o perioada de 20 de zile, cat dureaza clocitul, puii ies din oua. Alunarul cloceste o singura data pe an.
Se deplaseaza cu usurinta printre ramurile copacilor si pe sol, iar in aer este putin nesigura, fapt ce o determina sa zboare pe distante mici. Este o pasare foarte sperioasa, foarte greu de vazut, destul de rara in tara noastra, iar vanatoarea ei este interzisa.
In tara noastra se intalneste o subspecie de alunar cu ciocul subtire, care este in trecere, nu cuibareste la noi, ea fiind originara din Japonia si Siberia.
Alunarul și rolul său ecologic în pădurile de conifere
Alunarul joacă un rol esențial în ecosistemele montane, contribuind la răspândirea semințelor și la regenerarea pădurilor. Prin adunarea și îngroparea semințelor de pin și de alte conifere, această pasăre ajută la dispersarea lor în pădurile montane.
Astfel, alunarul contribuie indirect la menținerea sănătății pădurilor, un habitat esențial pentru multe specii de animale. De asemenea, capacitatea sa de a se adapta la condițiile dificile din timpul iernii, prin stocarea hranei, îl face un supraviețuitor remarcabil în zonele montane.
Alunarul în culturile populare și mitologie
De-a lungul timpului, alunarul a fost privit cu interes de către locuitorii regiunilor montane din Europa și Asia. În unele culturi, această pasăre este asociată cu inteligența și perspicacitatea, datorită obiceiului său de a aduna și ascunde hrana.
În alte zone, alunarul este privit ca un simbol al rezistenței și adaptabilității la condiții de mediu dificile. Așadar, prezența acestei păsări în folclor demonstrează importanța sa nu doar ecologică, ci și culturală.
Gaita (Garrulus glandarius)
O pasare inrudita cu alunarul este gaita (Garrulus glandarius), care este viu colorata. Are penajul de culoare cenusie-inchisa pe spate, iar pe partea ventrala este de culoare cenusie-deschisa. Penele laterale ale aripilor au dungi transversale alb-albastrui. Aripile mijlocii sunt negre si maro, iar cele mari sunt albe si gri.
Coada este neagra, puful de sub coada este alb. Pe cap are un mic mot din pene de culoare deschisa cu pete negre si un pic de albastru pe margini. Este foarte pretentioasa in privinta locului ei de trai si se simte tot atat de bine in paduri cat si in cranguri de conifere si foioase.
Poate ajunge in munti la altitudinea de peste 2000 m. Primavara traieste in perechi, in restul anului o intalnim in familii sau in carduri mai mari sau mai mici. Glasul ei reprezinta un ,,rarait” strident, dar ea poate si imita alte pasari. Se hraneste cu insecte, vertebrate mici, fructe, boabe, in special ghinda, jir si alune. Isi face provizii pentru iarna, adunand in scorburi kilograme de ghinda. Este un pradator de cuiburi care necajeste mai ales pasarile mici cantatoare.
In America sunt un numar mare specii de gaite care se caracterizeaza printr-un penaj viu colorat, si au moturi mari de pene, ca de exemplu gaita cu diadema.
