Ciuful de Padure, denumit stiintific Asio Otus, este o pasare de marime mijlocie care atinge pana la 35 de centimetri in lungime. Din cauza celor doua smocuri pe care le are in dotare, formate din pene, aceasta pasare mai este denumita si bufnita cu urechi. Ciuful de Padure este mult mai frecvent intalnit fata de celelalte exemplare din familia sa.
Caracteristicile fizice ale Ciufului de Pădure
Ciuful de Pădure (Asio Otus) este o pasăre de pradă de talie mijlocie, cunoscută pentru smocurile distinctive de pene de pe cap, care seamănă cu urechile. Această specie fascinantă este răspândită în diverse habitate din întreaga lume, fiind recunoscută pentru abilitățile sale remarcabile de vânătoare nocturnă. Deși numele sugerează că trăiește doar în păduri, Ciuful de Pădure se adaptează la o gamă largă de medii, inclusiv parcuri urbane și zone agricole. Vom explora în detaliu caracteristicile sale fizice, comportamentale și importanța sa ecologică.
Are ochi de culoare galben portocaliu si intalnirea cu ea marcheaza un moment profund datorita racelii din privire. Penele sale sunt pestrite si au culori de la galben, cenusiu, pana la negru sau alb, iar aripile sale sunt lungi de pana la 95 de centimetri, greutatea corpului sau ajungand si pana la 330 de grame.
Desi numele sau ar indica faptul ca traieste numai in paduri, Ciuful de Padure traieste si in zone cu mult stuf sau in diverse palcuri ce sunt izolate de anumiti copaci si cu siguranta o mai putem observa si prin parcuri in interiorul oraselor. Poate fi intalnita in mai toate zonele tarii deoarece este o pasare incredibil de adaptabila.
Preferinte la mod de hranire
Ciuful de Padure vaneaza mai mult noaptea si desigur printre consumabilele ei preferate se gasesc soarecii pe care ii prinde pe intuneric. Ea isi localizeaza prada mai mult dupa zgomotul pe care aceasta il face si mai apoi dupa forma pe care o vede. Pasarile din aceasta specie mananca pe „nemestecate”, avand in vedere ca la maturitate prind aproximativ sase soareci in timpul noptii si ii inghit fara sa faramiteze, deci intregi.
Ciuful de Padure se dovedeste a fi o pasare foarte utila pentru oameni deoarece ea se hraneste mai mult cu rozatoare care dauneaza gospodariilor oamenilor cat si recoltelor acestora. Astfel poate si sa ii faca un mare serviciu omului, reusind cu maiestrie sa tina controlata populatia rozatoarelor mici care invadeaza zonele. Astfel unde veti sti ca sunt multe colonii de soareci sau sobolani, acolo cu siguranta veti intalni si multe exemplare din aceasta specie.
Mod de inmultire
Ciuful de Padure se inmulteste in general pe timpul primaverii. Femela din aceasta specie depune ouale, cam aproximativ opt la numar, iar luna sa preferata pentru a face acest lucru este luna aprilie. Este o pasare inteligenta, avand in vedere faptul ca nu isi pierde timpul construind un cuib al sau. Mai degraba ocupa cuibuirile deja construie ale altor pasari precum cotofenele sau ciorile.
Puii ies din ou la aproximativ 30 de zile de la depunere, insa nu ies toti odata, ei eclozeaza cam la un interval de o zi sau doua. Din acest motiv se va putea observa cu ochiul liber care a iesit primul de sub coaja deoarece cresc foarte repede iar diferenta acelor zile este clar vizibila la marimea lor inca din primele zile de viata.
Oamenii au creat multe superstitii ce vizeaza familia intreaga de pasari ale acestei specii si in special a Ciufului de Padure, conform carora „cantecul” acesteia care se aseamana cu un bocet sau cu un vaiet prevesteste moartea cuiva din casa in cazul in care canta in apropierea unei locuinte.
Din acest motiv omul a inceput sa vaneze aceste zburatoare, uitand totodata si cat sunt de folositoare. Insa lucrurile nu au stat tot timpul asa, deoarece inainte in folclorul romanesc se spunea ca prezenta unei astfel de pasari era una prolifica. Nu era deloc hulita si alungata de catre oameni ci dimpotriva, era vazuta ca si un bun mesager al padurilor dese, prevestitoare ca va distruge raul ce ataca recoltele oamenilor, ajungand sa fie chiar apreciata.
Desi Ciuful de Padure nu este o specie periclitata, fiind pe cale de disparitie, pasarea se inmulteste tot mai putin din cauza defrisarilor puternice de paduri si din cauza locuintelor umane tot mai mult construite in zonele lor de habitat. Din aceste motive au devenit o specie protejata prin lege a carei vanat este interzis. Aceasta pasare, asa cum am precizat, se adapteaza foarte usor la spatii si clime noi, neavand probleme de acomodare in cadrul altor tari.
Ea mai poate fi intalnita si in Canada de Sud, in Africa cu precadere, in Madagascar sau chiar in partile centrale din Statele Unite ale Americii. Un habitat frumos pentru Ciuful de Padure este si taigaua boreala. Este insa intalnita si in zone ale Asiei, in toata Europa, unde isi gaseste cuiburi atat in paduri cat si in campii, desi nu se aventureaza prea mult in zonele paduroase.
Ciudatenii ale Ciufului de Padure
Elementul definitoriu al acestei pasari – urechile din pene, difera ca si marime intre ele, dat fiind ca una are jumatatea din marimea celeilalte si este situata mai sus pe cap. Se spune ca aceasta pozitionare ajuta Ciuful de Padure sa auda tridimensional, motiv pentru care este si un bun vanator de noapte.
O alta trasatura definitorie este aceea ca poate sa vada chiar ce se intampla in spatele sau avand in vedere ca poate sa-si intoarca capul mult in stanga si dreapta. Un alt lucru ciudat la aceasta zburatoare este faptul ca isi schimba culoarea in functie de stare, in functie de posibilii adversari pe care ii poate avea sau in functie de mediul ce o inconjoara. Este practic un cameleon inaripat.
Ciuful de Pădure și interacțiunea cu oamenii
Ciuful de Pădure este considerat un prieten al omului datorită rolului său crucial în menținerea populației de rozătoare sub control. Aceste păsări vânează șoareci, șobolani și alte mici mamifere care dăunează culturilor agricole și locuințelor. Din păcate, de-a lungul timpului, superstițiile legate de cântecul acestei păsări au dus la vânătoarea nejustificată a ciufilor, mai ales în mediile rurale. Cu toate acestea, în prezent, specia este protejată prin lege, fiind recunoscută pentru valoarea sa ecologică și contribuția sa la menținerea unui echilibru natural sănătos.
