Este cunoscuta ca fiind cea mai mica pasare din lume, iar multe alte caracteristici ale ei o plaseaza in topul celor mai interesante pasari de pe planeta, fiind vorba desigur despre pasarea colibri. Face parte din familia Trochilidae, pasarile din aceasta specie masurand de cele mai multe ori intre 7,5 – 13 cm. Locul unde aceste mici miracole ale lumii naturale pot fi gasite este America de Sud, Centrala si de Nord, dar si in Canada.
Caracteristicile unice ale păsării colibri
Pasărea colibri este cunoscută drept cea mai mică pasăre din lume, dar micile sale dimensiuni ascund caracteristici fascinante care o fac unică în regnul animal. Aceste păsări minuscule, care măsoară între 7,5 și 13 cm, sunt recunoscute pentru zborul lor rapid și capacitatea de a pluti în aer în timp ce culeg nectar din flori.
Originare din America de Sud, Centrală și de Nord, ele se remarcă prin culorile lor strălucitoare și abilitățile extraordinare de zbor. Pasărea colibri este un adevărat miracol al naturii, cu o adaptabilitate remarcabilă și un metabolism rapid care îi permite să supraviețuiască în cele mai diverse habitate.
Dar si aceste mici pasari se impart in alte subcategorii, fiecare cu specificul ei. Spre exemplu, cea mai mica pasare colibri este cea din categoria Mellisuga helenae. Pasarile din aceasta subspecie sunt de doar 5 cm lungime si traiesc cu precadere in Cuba. Sunt aproape de neperceput pentru ochiul uman ca fiind o pasare mai ales atunci cand zboara si culege nectar din flori.
Cum zboară pasărea colibri și ce o face atât de rapidă
Dar nu doar marimea a facut ca pasarea colibri sa fie atat de interesanta. Spre exemplu este extrem de surprinzatoare viteza cu care poate aceasta pasare sa plonjeze in aer. Viteza pe care poate sa o atinga este de 92,8 km. Avand in vedere aceasta caracteristica au ajuns sa fie comparate cu un avion cu reactie. Studiile care au fost realizate pentru a intelege mai bine aceasta pasare au demonstrat ca ea atinge o viteza mai mare decat a unui avion cu reactie.
Avand in vedere ca a fost adusa in discutie viteza pe care o poate avea pasarea colibri, este important de mentionat faptul ca aripile ei bat de 12-90 de ori pe secunda. Iar pentru a putea sa sustina un astfel de efort, este evident ca inima micii pasari trebuie sa bata pe masura. Asa ca aceasta face nici mai mult nici mai putin de 1200 de batai pe minut. Tot acest efort fizic este sustinut de hrana pe care aceata specie de pasari o consuma, si anume nectarul.
Acest lichid produs de flori, a carui concentratie de zahar poate fi diferita de la o specie de floare la alta, este consumat de pasarea colibri intr-o cantitate de doua ori mai mare dacat cea a corpului sau.
Alimentația păsării colibri și rolul său în polenizare
Cercetatorii au incercat sa observe cum pasarea poate sa bea toata ziua si cum se realizeaza preluarea nectarului cu ajutorul ciocului si limbii. Au descoperit astfel ca limba acesteia iese din cioc de 200 de ori pe minut pentru a putea bea. Prin faptul ca este o consumatoare de nectar ajuta la realizarea polenizarii anumitor flori, care sunt ocolite de insecte pentru ca nu au un nectar cu o concentratie ridicata de zahar.
Dar trecand cu vederea si aceasta ciudatenie legata de frana si modul in care se hraneste, pasarea colibri mai detine un record. Datorita modului in care este prinsa aripa de restul corpului, si anume doar prin intermediul unei articulatii, aceasta poate zbura cu spatele. De asemenea, la o atenta observa a unei pasari care bea nectarul dintr-o floare poate fi observat faptul ca acesta pluteste in jurul ei, poate zbura lateral, sau se poate ridica mai sus sau poate cobori. Toate acestea se datoraza, de asemenea, modului in care aripa ei este prinsa de corp.
Reproducerea și îngrijirea puilor de colibri
In ceea ce priveste modul in care aceste pasari se inmultesc avem si aici de a face cu un mic record. Oul pe care il depune are marimea unui bob de mazare. Cuibul poate fi facut in cele mai neobisnuit locuri, fiind preferate chiar si tevi sau alte locuri din apropierea caselor, dar si pe ramurile copacilor. De altfel, cuibul nu este mai mare decat o coaja de nuca si este facut din cozile unor fructe, muschi, puf.
Orice betisor sau mica ramurica aduse pentru cuib este legata de celelalte prin fire din panza de paianjen. Folosind acelasi fir de panza de paianjen, pasarile pot atarna cuibul de o ramura sau de crapaturile din stanca dintr-o pestera. Femela este cea care se ingrijeste de cuib, de regula fiind depuse doua oua. Puii ies dupa 15 pana al 20 de zile de clocit, si sunt hraniti de parinti pana la trei saptamani cand incep sa le creasca penele.
Culorile vibrante ale păsării colibri și semnificația lor
In ceea ce priveste culoarea acestor pasari, de cele mai mute ori ea difera de la mascul la femela si de la o subspercie la alta. Cele mai spectaculoase culori sunt verdele metalizat sau rosul. Culoarea penelor nu este data in cazul tuturor pasarilor colibri de pigmentul din pana, ci la multe dintre ele este data de reflectarea razelor de soare in anumite celule prismatice ce acopera straturile superioare ale penelor.
Sunt, de asemenea, anumite specii de pasarii colibri care migreaza asa cum sunt cele ce traiesc in America Centrala. Acestea pot zbura non stop pe o distanta de 3000 de Km pana la destinatie, si anume Mexic.
In salbaticie, pasarea colibri traieste intre 5 si 9 ani. Iar daca este captiva moare extrem de repede. Acestea nu canta, dar produc sunete specifice ce seamana mai degraba cu un scartait. Si pentru ca a fost dovedit ca aceasta pasare este atat de ciudata nu este de mirare ca a fost considerata de indieni si de amerindieni o pasare magica.
Adaptările păsării colibri la condițiile de mediu
Pasărea colibri a dezvoltat o serie de adaptări speciale care îi permit să supraviețuiască și să prospere în diferite habitate, de la pădurile tropicale din Amazon până la regiunile mai temperate din America de Nord. O adaptare notabilă este capacitatea sa de a intra într-o stare de toropeală în timpul nopții sau când temperaturile scad, reducându-și ritmul cardiac și metabolismul pentru a conserva energia. Această stare temporară îi permite să supraviețuiască în condiții dificile, cum ar fi nopțile reci din munți.
În plus, structura unică a aripilor îi permite să bată rapid din ele, generând astfel un zgomot specific, asemănător bâzâitului unei albine, de unde și denumirea de „colibri” în unele limbi. Această adaptare îi oferă o mobilitate deosebită în spațiile înguste dintre ramuri și flori, ajutând-o să ajungă la nectarul florilor inaccesibile altor polenizatori. Adaptabilitatea sa impresionantă a contribuit la succesul acestei specii în numeroase regiuni din emisfera vestică.
