Pasărea cu cioc întors (Recurvirostra avosetta), cunoscută și sub denumirea de culicul cu spadă, este una dintre cele mai ușor de recunoscut specii de păsări datorită ciocului său lung și curbat în sus. Vara, această specie poate fi observată pe țărmul Mării Negre și în jurul lacurilor litorale, unde se hrănește cu insecte și crustacee. Pasărea cu cioc întors migrează în România la începutul lunii aprilie, plecând din zonă în septembrie-octombrie. Deși în trecut era prezentă în număr mare în Banat și Transilvania, astăzi populația sa a scăzut semnificativ.
Habitatul păsării cu cioc întors pe litoralul românesc
Pasare cu cioc intors (Recurvirostra avosetta) este foarte usor de recunoscut datorita ciocului ei lung si curbat in sus. Este raspandita in Europa, Asia si Africa, in Germania, pe tarmul Marii Nordului si Marii Baltice. In tara noastra este cunoscuta si sub denumirea de culicul cu spada.
Apare vara mai mult in jurul lacurilor litorale si la Marea Neagra, unde o recunoastem repede si prin mersul ei saltat prin apa. Soseste la noi in tara in prima jumatate a lunii aprilie si pleaca in lunile septembrie si octombrie. Cu ani in urma, aceste pasari erau observate foarte mult in Banat si Transilvania. Astazi insa numarul lor a scazut.
Caracteristicile fizice și comportamentul păsării cu cioc întors
Are o lungime de 43-45 cm, o greutatea de 290-400 g, deschiderea aripilor de 80 cm. Picioarele de lungime medie sunt gri cu nuante albastrui, penajul corpului este alb-negru, partea de sus a capului negru. In timpul zborului, picioarele intinse depasesc varful cozii. Se hranese cu insecte si crustacee.
Inainte de a-si construi cuibul se comporta intr-un mod ciudat. O serie de indivizi imperecheati sau neimperecheati stau intr-un cerc, unul in fata celuilalti si apleaca gatul atat de mult inainte, incat partea ventrala a ciocului aproape ca atinge solul.
In acest timp, umbla agitati, cu pasi marunti, fac miscari de impingere, incat pana la urma unele pasari fug din acest cerc si sunt urmarite de celelalte. Cu capul tras inapoi, fug una dupa alta, pana ce, deodata, cea urmarita se opreste si ca semn al supunerii adopta o pozitie de somn.
Comportamentul de împerechere și cuibăritul păsării cu cioc întors
Atat femela, cat si masculul clocesc cele trei-patru oua, pe care le apara in caz de pericol, luand o pozitie agresiva cu aripile intinse. La chemarile agitate ale femelei, ii vine in ajutor repede masculul precum si alti membri ai coloniei, care se afla in jur.
Pasarile agresive obisnuiesc sa sara, cand una, cand alta in fata pradatorului. Cateodata merg atat de departe, incat il ataca pe acesta cu ciocul. Strigatul lor este clar, melodic, suna ca un ,,pluuiit-pluuiit” sau ,,kluuiit-kluuiit”.
Pasarea cu cioc intors este protejata prin lege, nu se vaneaza.
Importanța ecologică a păsării cu cioc întors și rolul său în ecosistemele litorale
Pasărea cu cioc întors joacă un rol esențial în ecosistemele litorale, contribuind la controlul populațiilor de insecte și crustacee din zonele umede. Prin hrănirea sa constantă, această specie ajută la menținerea echilibrului în habitatele acvatice, prevenind proliferarea excesivă a anumitor specii de nevertebrate.
În plus, păsările cu cioc întors servesc ca indicatori ai sănătății mediului, fiind sensibile la modificările de habitat cauzate de poluare sau dezvoltarea infrastructurii. Conservarea acestor păsări este esențială pentru păstrarea biodiversității și a echilibrului ecologic în zonele litorale din România.
