Pasarea Emu, pe numele ei stiintific Dromaius novaehollandiae, este a doua cea mai inalta pasare din Australia, dupa ruda sa, strutul. Acestea doua impreuna cu cazuarul, rhea si pasarea kiwi, fac parte din grupul numit “ratite”, adica pasari care au sternul lipsit de carena.
Habitatul și distribuția geografică a Emu-ului
Pasărea Emu (Dromaius novaehollandiae) este a doua cea mai înaltă pasăre din lume, fiind întrecută doar de struț. Originară din Australia, această pasăre neînaripată, dar agilă, a evoluat pentru a supraviețui în medii variate, de la regiunile de coastă până la zonele aride din centrul continentului.
Emu este recunoscută pentru penajul său unic și abilitatea de a parcurge distanțe mari în căutarea hranei și apei. Adaptările sale speciale, precum capacitatea de a rezista la temperaturi ridicate și de a conserva apa, fac din această pasăre un supraviețuitor remarcabil al continentului australian.
Din cauza aceasta, muschii aripilor nu au de ce sa se ataseze, iar aceste pasari nu pot zbura. Aripile sunt doar cioturi rudimentare. Emu traiesc in Australia, aproape neschimbati de 80 de milioane de ani. Acum insa, aceste pasari se gasesc numai pe continent, doua dintre speciile pitice ale acesteia, care traiau in insulele Kangaroo si King, au disparut.
Aceste pasari se adapteaza repede, traiesc in orice fel de habitat, de la regiuni de coasta pana la zone inzapezite, insa se gasesc mai rar in paduri tropicale si zone foarte aride. Emu are nevoie sa bea apa in fiecare zi, si va calatori pe distante mari, daca este nevoie, pentru a obtine apa. Poate merge intre 15 si 25 de km pe zi. Acestea calatoresc pe distante lungi pentru apa si mancare.
Caracteristicile fizice ale păsării Emu
Pasarea Emu are intre 1.6 si 1.9 m inaltime. Penajul sau este unic, intrucat in loc de o singura pana, aceasta are 2 pene care-i cresc din acelasi loc. Penajul sau este latos, nedistingandu-se foarte clar care-i coada, care-s aripile si care-s penele de pe trunchi. Gatul si capul sunt acoperite de pene de culoare neagra, foarte fine, iar pielea de dedesubt este de culoare neagra-albastruie. Ciocul sau este puternic, larg si plat.
Coloana sa vertebrala este puternica si flexibila, iar picioarele sale sunt puternice si echipate cu trei degete cu gheare fiecare, indreptate in fata. Culoarea lor poate fi de la negru la maro deschis, dar cel mai adesea penajul este gri cu varfurile negre. Ocazional se naste si cate un exemplar albinos.
Varfurile penelor absorb caldura de la soare, insa datorita structurii penajului, caldura este tinuta departe de piele. Emu merge cu 1-2 m/s, ceea ce creeaza o briza care ajuta la racorire. Desi are nevoie de apa zilnic, acesta are anumite metode de adaptare care il ajuta sa conserve apa. In timp ce aceasta respira, aerul rece trece prin caile nazale, unde aerul se incalzeste.
Cand pasarea expira, aerul cald se condenseaza in picaturi de apa, care se reabsorb in corp. Emu de asemenea gafaie, ceea ce duce la cresterea apei evaporate in aer si racoreste pasarea, dar pentru aceasta are nevoie, desigur, sa bea apa in mod regulat. Aceasta pasare poate inota pentru perioade destul de lungi, si cauta indeosebi un parau, baraj sau troaca unui cal, intr-o zi torida.
Aceasta pasare poate atinge 70 km/h, pe distante scurte, iar pasul sau masoara 2.7 m. Mijlocul de aparare principal, dupa fuga, este sa loveasca cu piciorul, lucru pe care il fac cu multa acuratete. Poate lovi in orice directie, si poate rupe oase si sfasia muschi, fara prea mare greutate.
Degetele sale, prevazute cu gheare, sunt letale si pot spinteca un caine dingo indeajuns de curajos incat sa se apropie. Femela este mai mare decat masculul si scoate sunete diferite de acesta. Masculul scoate niste sunete guturale, in timp ce femela “bubuie”. Un ,,sac” aflat sub gat este cel care face posibil sunetul bubuitor scos de femela, care poate fi auzit pana la 2 km distanta.
Aceasta pasare omnivora este oportunista, hranindu-se cu animale mici ca soarecii, cu insecte, fructe, seminte si chiar excremente de animale. Emu iubeste recoltele de cereale si cu picioarele lui mari distruge tot pe-atat pe cat mananca. De asemenea aceasta distruge garduri, in special in conditii de seceta, cand face orice pentru a-si potoli foamea sau setea. Pe masura ce ziua se scurteaza, apetitul acesteia scade, hormonii sunt declansati, ceea ce stimuleaza femela sa-si caute perechea.
Comportament și adaptări la mediul înconjurător
Curtarea este foarte galagioasa, pasarile isi infoaie penele, isi misca gatul si scot sunete. Masculii se bat intre ei pentru dreptul de a se imperechea cu o femela. Imperecherea incepe chiar inainte de sezonul ploios, insa daca ploile intarzie, si ele isi vor amana ciclul de imperechere.
Curtarea, construirea cuibului si clocirea oualelor pot dura si 5 luni, timp in care masculul ramane alaturi de femela. Perechea isi apara teritoriul patruland prin acesta. Femela si masculul se imperecheaza aproape in fiecare zi, iar femela scoate oua odata la 2-3 zile. Cuibul are grosimea de 10 cm si 1-2 m in diametru. Intr-un cuib pot incapea intre 8 si 20 de oua, un ou avand 130 x 90 mm si cantarind jumatate de kg. Ouale au culoare albastra-verzuie cand sunt proaspete, dar culoarea se duce stand la soare.
Reproducerea și îngrijirea puilor la Emu
Coaja oului este groasa si este compusa din mai multe straturi, fiecare strat este mai inchis la culoare decat cel de dedesubt. Dupa ce femela a scos 7-8 oua, masculul devine closca. Femela va mai putea depune oua in cuib, insa acestea vor fi ale altui mascul, intrucat odata ce masculul a devenit closca, femela nu se va mai imperechea cu el. Femela poate avea 2 sau 3 cuiburi diferite pe sezon.
Masculul este un tata foarte bun si foarte agresiv cand isi protejeaza puii. Acesta chiar adopta pui care nu sunt ai lui, daca acestia au aceeasi marime. Puii au culoarea crem sau gri, si in fiecare saptamana se ingrasa cu un kg. Puii ies din cuib dupa o saptamana, insa raman cu tatal lor timp de 6 luni. Acestia devin adulti la 1 an si se pot imperechea la un an si 8 luni. Puii care ies din oua au 70-80% sanse sa supravietuiasca, pradatorii lor fiind: cainii dingo, vulturii si pisicile salbatice.
Emu este o pasare foarte curioasa, iar cei imblanziti nu se dau la o parte cand vine vorba de inghitit chei de masina sau componente ale aparatelor de fotografiat. In afara de rolul lor decorativ, aceste pasari au inceput sa fie atragatoare si din alt punct de vedere. Astfel uleiul de emu este folosit pentru dureri musculare si pentru diverse boli de piele, carnea lor este preferata celor carora le place carnea de vanat, pielea de asemenea este folosita pentru pantofi si alte obiecte.
Importanța culturală și economică a Emu-ului în Australia
Emu este nu doar un simbol natural al Australiei, ci și o parte importantă a culturii și economiei locale. Această pasăre este reprezentată pe stema națională a Australiei, alături de cangur, fiind un simbol al progresului, deoarece nu poate merge înapoi. În mod tradițional, Emu a fost o sursă de hrană pentru populațiile aborigene, care valorificau atât carnea, cât și penele și oasele acestei păsări.
În prezent, Emu este crescut și pentru beneficiile economice pe care le aduce. Uleiul de Emu, extras din grăsimea acestei păsări, este utilizat în industria cosmetică și farmaceutică, datorită proprietăților sale antiinflamatoare și hidratante.
De asemenea, carnea de Emu, care este săracă în grăsimi și bogată în proteine, a devenit tot mai populară în restaurantele gourmet. Prin urmare, Emu nu este doar o specie emblematică pentru peisajul australian, ci și o resursă valoroasă pentru economia locală.
Video – Pasarea Emu:
