Furtunarul ghețurilor (Fulmarus glacialis) este o pasăre marină din regiunile arctice și subarctice, asemănătoare cu pescărușii, dar puțin mai mare. Această specie este recunoscută pentru abilitatea sa de a pluti deasupra valurilor fără a bate din aripi și pentru capacitatea sa de a supraviețui în condițiile dure din Atlanticul de Nord și Pacificul de Nord. Furtunarul ghețurilor își petrece cea mai mare parte a timpului pe mare, revenind la țărm doar în timpul perioadei de clocit, când cuibărește pe stânci inaccesibile.
Habitatul și distribuția furtunarului ghețurilor
Furtunarul gheturilor (Fulmarus glacialis) se aseamana cu pescarusul, fiind putin mai mare decat acesta. Arealul sau cuprinde regiunile arctice, Oceanul Atlantic de Nord si Oceanul Pacific de Nord. Obisnuieste sa cloceasca pe stancile inaccesibile de pe coastele Labradorului, in Stramtoarea Hudson si in Insulele Spitzberg. Numarul acestor pasari a crescut foarte mult in ultimii 200 de ani, mai ales in apele temperate ale Atlanticului de Nord.
Obisnuieste sa planeze in viraj, fara a bate din aripi, chiar deasupra valurilor, dar la inot este de asemenea deosebit de priceput. Se baga printre stanci, in curentii cei mai repezi, sau inoata usor peste suprafata apei. Pe uscat insa este destul de neajutorat. Spre deosebire de pescarusi, aceasta specie este partial diurna.
Caracteristici fizice și comportament
Are lungimea de 45-50 cm, deschiderea aripilor 102-112 cm si greutatea de 700-850 g. Penajul este asemanator la ambele sexe, in general alb, doar pe spate si aripi este de culoare cenusie. Ciocul este gros, iar picioarele albastrui. Narile mari se deschid la extremitatea a doua tuburi ce fac corp comun cu partea superioara a ciocului putin curbat anterior. Au un miros puternic, penetrant, care provine de la o substanta grasa cu care isi impregneaza penajul. Traiesc aproximativ 31 de ani.
Aceste pasari clocesc in emisfera sudica.
Perioada clocitului incepe in a treia saptamana a lunii mai si este surprinzator de lunga, ca de altfel si dezvoltarea pasarilor tinere. Femela depune un singur ou alb, uniform si relativ mare, pe o scobitura necaptusita, pe o portiune mica de pamant sau iarba, de obicei pe o faleza, dar isi face cuibul pe solul mai plat unde nu exista pericol din partea pradatorilor.
Daca intr-un loc se instaleaza o noua colonie, se poate observa ca timp de mai multi ani, pasarile vin si pleaca frecvent de acolo fara a cloci. In cazul in care clocesc, masculul si femela se inlocuiesc unul pe altul din patru in patru zile si cu exceptia zilei cand are loc schimbul, la cuib se vede intotdeauna o singura pasare asezata pe proeminenta stancoasa golasa. Pasarea clocitoare, care nu paraseste oul, nu este hranita.
Dupa o perioada de aproximativ 57 de zile, puiul eclozat este tinut inca sub aripi, fara intrerupere, aproximativ doua saptamani, insa este hranit o singura data pe zi. Puiul se naste orb si este acoperit cu un puf lax, lung, de obicei cenusiu, care apoi este inlocuit cu a doua haina de puf. El este hranit de parinti timp indelungat, mai ales prin secretiile cleioase eliminate de partea anterioara a esofagului.
Treptat puiul este din ce in ce mai putin acoperit de pasarea adulta si in majoritatea cazurilor, dupa cinci saptamani ramane singur. In acest timp el a atins greutatea sa finala. Daca este amenintat, puiul obisnuieste sa se apere, scuipand energic o substanta cu miros neplacut. La mijlocul lunii septembrie, tinerii si adultii parasesc locurile de clocit si se avanta in largul marii, unde isi petrec iarna.
Alimentația și modul de hrănire
Se hranesc cu peste, plancton animal, sepii, calamari, creveti, meduze, cu resturi din urma navelor, prinzandu-si cea mai mare parte a prazii la suprafata, sau plonjand uneori in apa.
Furtunarul gheturilor face parte din ordinul Procellariiformes si familia Procellariidae.
Adaptări speciale la viața marină
Furtunarul ghețurilor este perfect adaptat la condițiile dure din regiunile arctice și subarctice. Una dintre cele mai interesante adaptări ale sale este sistemul de excreție a sării. Deoarece petrece mult timp pe mare și consumă apă sărată, furtunarul are o glandă specializată, situată deasupra ciocului, care îi permite să elimine excesul de sare din organism. Acest mecanism îi asigură supraviețuirea în mediul marin fără a suferi deshidratare.
De asemenea, această pasăre marină își impregnează penajul cu o substanță grasă secretată de glandele sale, ceea ce îi oferă o izolație excelentă împotriva apei reci. Substanța grasă are și un miros neplăcut, folosită ca un mecanism de apărare împotriva prădătorilor, precum și pentru a proteja puii de eventualele amenințări.
Video – Furtunarul gheturilor:
