Culegătorii de flori formează un grup de păsări tropicale de dimensiuni mici, incluse în familia Dicaeidae, și se găsesc în pădurile din Asia de Sud-Est, Noua Guinee și în anumite regiuni din Australia. Adaptate la viața printre coroanele copacilor, aceste păsări sunt cunoscute pentru comportamentul lor activ și rapid, căutând hrană printre crengile arborilor înalți. Culegătorii de flori se remarcă prin culorile vii și variate ale penajului și prin ciocurile lor adaptate pentru a culege fructe, insecte și nectar.
Culegatorii de flori alcatuiesc o familie de pasari foarte mici – Dicaeidae – care populeaza spatiul indo-australian, sud-estul Asiei si Noua Guinee. Aceste pasari arboricole vioaie se aseamana cu pitigoii din tara noastra mai ales prin faptul ca obisnuiesc sa zboare iute, incoace si incolo, prin labirintul crengilor din coroanele copacilor mari, pentru a-si cauta hrana preferata.
Caracteristicile și habitatul culegătorilor de flori
Familia Dicaeidae cuprinde cinci specii, din care una este numita Dicaeum hirundinaceum, iar celelalte patru sunt cunoscute sub denumirea de Pardalotus. Habitatul lor variaza foarte mult, unele dintre ele traiesc in padurile tropicale, in munti, altele in padurile subtropicale, in regiuni cu plantatii de bambus sau chiar in gradini.
Aceste pasarele au corpurile delicate si micute, cu o lungime de 7-19 cm, ciocurile scurte si cozile mici. In general obisnuiesc sa-si construiasca cuiburi frumoase, in forma de punga, suspendate de ramuri subtiri, iar in partea de sus fiecare cuib prezinta un orificiu in forma de despicatura. Speciile Pardalotus isi construiesc cuiburile in gauri de sol sau diferite scorburi si se hranesc exclusiv cu insecte.
Hrana și adaptările alimentare
In perioada de imperechere, majoritatea speciilor depun 1-4 oua. Cele care traiesc in Noua Guinee sunt mari consumatoare de fructe, in rest speciile care populeaza celelalte zone geografice se hranesc atat cu fructe de padure, cat si cu insecte. Exista si o categorie care prefera sa manance doar bobite de vasc, ele avand si un rol important in raspandirea semintelor acestei plante.
Pardalotus striatus
Face parte din aceasta familie de culegatori de flori si populeaza doar regiunile cu paduri de eucalipt si vegetatie inalta din Australia. Sunt cunoscute cinci varietati ale acestei specii, care au lungimea de 10 cm si difera prin culoarea penajului de pe crestetul capului (negru sau dungat). In rest penajul este inchis la culoare pe partea dorsala si galben cu nuante gri pe abdomen, gatul galben sau portocaliu, iar in zona fetei cu dungi negre, albe si galbene.
Aceasta pasare se hraneste cu diferite nevertebrate mici, insecte, paianjeni si larve de insecte pe care le culege de pe frunzele si scoarta copacilor. In perioada de imperechere, femela depune 3-6 oua care sunt clocite de ambii parteneri, iar apoi dupa eclozare, puii sunt hraniti tot de ambele pasari. Cuibul acestor pasari este realizat in principal din scoarta de copac, captusit cu fire de iarba uscate, puf si pene.
Dicaeum trigonostigma
Este o alta specie de culegatori de flori, care traieste in padurile verzi perene, tropicale si subtropicale, precum si in desisurile de mangrove din Asia. Masculul are penajul de culoare gri cu nuante albastrui pe umeri, cap, aripi si partea superioara a pieptului. Pe spate si abdomen culoarea penajului este galbena-portocalie.
Femela are penajul din zona pieptului in diferite nuante de gri, spatele si partea ventrala de culoare galbena. Un exemplar adult ajunge la lungimea de aproximativ 9 cm.
Aceste specii fac parte din ordinul Passeriformes, nu migreaza si nu sunt pe cale de disparitie.
Diferențele de colorit și dimorfismul sexual
Culegătorii de flori prezintă un dimorfism sexual semnificativ, ceea ce înseamnă că masculii și femelele au colorituri distincte. În general, masculii au penajul mai viu colorat, fiind atrăgători prin nuanțele de roșu, galben sau albastru, ceea ce îi ajută în atragerea partenerelor în perioada de reproducere.
De exemplu, specia Dicaeum trigonostigma prezintă o diferențiere clară, masculul având nuanțe de albastru și gri intens, în timp ce femela are tonuri mai estompate, predominând culorile gri și galben pal. Această diferență de colorit joacă un rol atât în împerechere, cât și în camuflarea femelei în timpul clocitului.
Video – Culegatorii de flori (Pardalotus striatus):
