Sunt cunoscute 2 specii de pasari cu barbite care traiesc in Noua Zeelanda. Acestea fac parte din ordinul Passeriformes, familia Callaeidae si au in general lungimea corpului destul de mare asemanatoare unui graur, poate varia intre 25-48 cm. Aceste pasari sunt insectivore, au obiceiul sa rupa cu ciocul bucatele de scoarta de copac si sa manance insectele si larvele de sub ea. Cauta insecte si pe sol prin stratul de frunze moarte si se hranesc si cu nectarul florilor sau fructele de padure. In Noua Zeelanda exista credinta populara vizavi de trilurile acestor pasari – daca se aud din partea dreapta sunt de bun augur insa daca vin din stanga prevestesc ceva neplacut.
Specia Creadion carunculatus cuibareste pe insulele mai indepartate si este considerata o pasare rara, deoarece poate fi observata destul de greu. In ultimii ani au fost introduse un numar mic de exemplare in regiunile din apropiere de portul Auckland. Pasarea Creadion carunculatus are lungimea corpului de 25 cm, greutatea de 75 g si aripile micute ce ii ofera doar posibilitatea de a avea un zbor greoi, realizat pe distante scurte si la inaltimi mici.
Penajul este predominant negru, doar in zona cozii, pe spate si umeri culoarea este castanie. Ochii sunt mari si negri, pozitionati pe partile laterale ale capului. Picioarele sunt subtiri si relativ lungi, au coloritul gri-inchis sau negru. Ciocul este scurt, drept si ascutit, foarte puternic, la baza lui pot fi observate cele doua nari bine evidentiate.
In perioada clocitului femela si masculul isi fac cuibul in scorburile copacilor sau in vegetatia deasa de pe sol. Masculul este violent fata de rivali, isi apara teritoriul si este foarte curajos. Canta mai ales in amurg si are un comportament de protejare a puilor chiar cu pretul vietii lui. Femela isi depune ouale in cuib si le cloceste singura.
Deseori ouale si puii sunt distrusi de pradatori si astfel numarul de exemplare scade de la un an la altul, astfel incat in viitor s-ar putea ajunge la disparitia speciei. Sunt cunoscute 2 subspecii: una din regiunile sudice numita Creadion carunculatus carunculatus si una din nord numita Creadion carunculatus rufusater. Prima data aceasta pasare a fost descrisa in anul 1789 de catre naturalistul german Johann F. Gmelin.
Pentru supravietuirea pasarii Creadion carunculatus s-au luat masurile necesare, au fost pastrate padurile prin stoparea defrisarilor si au fost indepartati principalii pradatori care le omorau puii si le mancau ouale. In Noua Zeelanda s-a adoptat o lege privind protectia animalelor si pasarilor rare si reglementarea vanatorii.
De asemenea s-au creat noi parcuri si rezervatii naturale care sa protejeze fauna si sa tina sub control numarul de animale de prada introduse – pisici, soareci, sobolani, etc. Se pare ca in Noua Zeelanda sunt in jur de 21 de specii de pasari pe cale de diparitie pentru care se fac eforturi de a le salva.
Cea de-a doua specie de pasare cu barbita poarta numele de Huia si are denumirea stiintifica de Heteralocha acutirostris. Masculul si femela aveau ciocuri de forme diferite – aspect unic, nemaintalnit la alte specii de pasari. Ciocul la femela era fin si curbat in jos, iar la mascul era drept si ascutit. Conform cercetatorilor aceasta specie a disparut din cauza pradatorilor, vanatului excesiv si distrugerii habitatlui natural. Ultima data a fost semnalata in anul 1907.
