Pelicanul brun (Pelecanus occidentalis) este o pasăre de coastă remarcabilă, fiind cea mai mică dintre toate speciile de pelicani.
Pelicanul brun este o pasare de mare care traieste de-a lungul coastelor continentelor americane, atat al Americii de Nord, Centrala si de Sud, cat si al Insulelor Caraibe si Galapagos. Este o pasare partial migratoare care cloceste in nordul Californiei, in Chile in regiunile de coasta la Oceanul Pacific, dar si in Canada, Carolina de Sud la Oceanul Atlantic, pana in Venezuela si Indiile de Vest. Conform cercetatorilor Pelecanus occidentalis este cea mai mica specie de pelicani cunoscuta pana in prezent.
Caracteristicile fizice ale pelicanului brun
Are lungimea corpului de 1-1,5 m si greutatea de peste 3,5 kg. Pe corp penajul sau este predominant gri-argintiu in nuante de culori maronii, pe partea superioara a capului coloritul este brun-roscat in rest este alb, partea inferioara a gatului de sub cioc este neagra, iar partea de sus a capului galben sau ocru. Ochii sunt mari, au irisul de culoare deschisa si cate un inel brun-roscat in jurul lor.
Pe fata are o zona de piele verzui chiar la baza ciocului. Pe cioc are narile foarte mici sau inchise spre a impiedica intrarea cu forta a apei in caile respiratorii in momentul scufundarii in apa. Ciocul este foarte mare, punga de sub cioc ii permite ingerarea unei cantitati mari de hrana si are un colorit viu in perioada de imperechere.
Punga este folosita si pentru a colecta apa de ploaie pentru baut cat si pentru disiparea caldurii in zilele caniculare. Labele picioarelor sunt mari si palmate, folosite la propulsie si carmuire, femelele isi folosesc labele si in perioada clocitului pentru a tine de cald oualor.
Tehnica de pescuit unică a pelicanului brun
Pelicanul brun se hraneste in apa marii, spre deosebire de alte specii plonjeaza de la inaltime si nu inoata sau pescuieste la suprafata apei. Metoda sa de a vana pestele este unica, nu mai este intalnita la alte specii de pasari de mare. Are obiceiul sa planeze jos pe suprafata apei pe aripile intinse iar in momentul in care observa pestele se ridica iar in zbor la 10 m, apoi coboara iar si inainte de impact isi impinge labele si aripile inapoi astfel isi maximizeaza viteza, isi deschide ciocul larg, plonjeaja iar in mare si prinde pestele.
Hrana sa preferata este formata mai ales din sardine si scrumbii. Penajul sau este impermeabil, sub piele are saci aerieni suplimentari care amortizeaza forta impactului cu apa atunci cand plonjeaza pe suprafata acesteia.
Comportamentul social și reproducerea în colonii
Aceste pasari gregare formeaza colonii foarte mari uneori se alatura cormoranilor si cuibaresc pe insulele nelocuite, pe arbusti si copaci, mai rar isi fac cuiburile pe sol, aceasta se intampla in regiunile de coasta din Peru iar specia din aceasta zona poarta numele de pelicanul brun peruvian. Femela depune 2-3 oua (care au coaja de culoare alba) in cuib, pe care le cloceste timp de 39 de zile si ea si masculul, schimbandu-se intre ei.
Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt hraniti de pasarea-mama cu hrana regurgitata timp de 9-11 saptamani. Dupa aceasta perioada puii sunt lasati sa-si caute hrana singuri si astfel devin independenti.
Pelicanul brun are denumirea stiintifica de Pelecanus occidentalis, face parte din ordinul Pelecaniformes, familia Pelecanidae si nu este o specie in pericol de disparitie. Speranta de viata la pelicanul brun este de aproximativ 15-25 de ani.
Relația cu mediul și impactul uman asupra populației
Pelicanul brun a fost cândva o specie în pericol de dispariție din cauza utilizării pesticidului DDT, care slăbea coaja ouălor, ducând la scăderea drastică a populației. După interzicerea DDT-ului în anii 1970, populația de pelicani bruni și-a revenit treptat, devenind un simbol al eforturilor de conservare a vieții sălbatice. Astăzi, pelicanul brun este o specie protejată, însă rămâne vulnerabil la poluarea apei și la pierderea habitatului din cauza schimbărilor climatice și a dezvoltării costiere.
