Persoanele cu ochi albaştri au un strămoş comun, care a trăit în regiunea Mării Negre, în urmă cu 10 000 – 8 000 de ani i.Hr. – aceasta este concluzia surprinzătoare la care a ajuns, recent, o echipă daneză de cercetători din Copenhaga.
Se estimează că, în prezent, aproximativ 9% din populaţia lumii are ochi albaştri, un procent foarte mic dacă îl raportăm la persoanele cu ochi negri sau căprui. In schimb, in Finlanda, circa 90% dintre locuitori au ochi albaştri (cel mai mare procentaj din lume, din acest punct de vedere).
De altfel, peste 80% din populaţie are ochi albaştri şi în alte ţări din partea de nord a Europei – (Scandinavia, adică, pe lângă Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca, Islanda, la care se adaugă Regatul Unit, Țările Baltice, Rusia de Vest). In ţările mediteraneene, persoanele cu ochi albaştri reprezintă sub 20% din totalul populaţiei.
Culoarea ochilor la om
Există trei tipuri de culori ale ochilor fiinţei umane – negri, albaştri (8 – 10% din totalul populaţiei) şi verzi (doar 2% din populaţia planetei are ochii verzi) – şi variaţii ale acestora – castaniu spre brun, culoarea alunei (maro deschis spre verde), albastru-gri. Culoarea ochilor este ereditară şi este determinată de mai multe gene – două majore şi altele minore, care explică variaţia cromatică, prin urmare culoarea ochilor depinde de genele celor doi părinți.
La naştere, albastrul ochilor este universal, dar temporar. Culoarea finală a ochilor este clară abia după vârsta de trei ani, după ce ochiul se dezvoltă şi produce mai multă melanină în iris.
Părinţii pot să facă supoziţii pe baza geneticii
Până când culoarea ochilor va deveni definitivă, părinţii pot să facă supoziţii pe baza geneticii. Dacă ambii părinţi au ochii căprui, probabilitatea ca ochii copiilor lor să aibă această culoare este de peste 70%. Dacă unul dintre cei doi părinți are ochii căprui/ cafenii, cu două alele „cafenii” (gene de un anumit tip de pe același cromozom), probabilitatea ca ochii copilului lor să fie cafenii este de aproape 100%.
Dacă unul dintre cei doi părinți are ochii căprui, cu o alelă recesivă „albastră” (versiunea unei gene prezentă în moștenirea genetică mai îndepărtată) și dacă celălalt părinte are ochii albaștri, probabilitatea ca ochii copilului să fie cafenii este de 50%; dacă ambii părinți au ochii albaștri, copilul va avea ochii albaștri, iar probabilitatea ca un copil al unor părinți cu ochii albaștri să nu aibă ochii albaștri este de circa 10%. Când niciunul dintre părinți nu are ochi căprui, probabilitatea ca ochii copilului să fie căprui este mai mică de 1%.
Dincolo de aceste constatări statistice, geneticienii știu acum că peste 16 gene diferite influenţează culoarea ochilor – nu doar una sau două gene, așa cum se credea anterior. De asemenea, structura anatomică a irisului poate influența într-o oarecare măsură culoarea ochilor.
Prin urmare, este imposibil să se știe cu certitudine ce culoare vor avea ochii copilului. Chiar dacă ambii părinţi au ochi albaștri, nu există nicio garanție că și ochii copilului vor fi albaștri.
O descoperire uimitoare – persoanele cu ochi albaştri au un strămoş comun
Concluzia la care au ajuns specialiştii de la Universitatea din Copenhaga, în urma unor cercetări minuţioase, este că persoanele cu ochi albaştri au, toate, un strămoş comun, din perioada neoliticului (circa 8 000 – 10 000 de ani i.Hr.) şi care a trăit în regiunea Mării Negre.
În studiu au fost implicate 800 de persoane cu ochi albaştri din întreaga lume, constatându-se că, la 99,5% dintre participanţii la studiu, a existat aceeaşi mutaţie genetică, la nivelul ADN-ului lor, cu impact asupra producției și exprimării melaninei, molecula responsabilă de culoarea irisului.
O astfel de mutaţie genetică s-a produs asupra genei OCA2, descoperită în 1996, ducând la crearea unui “comutator” genetic, care a dezactivat capacitatea de a “produce” ochi căprui. Mai exact, gena OCA2 codifică proteina P, a cărei activitate este responsabilă de producerea melaninei, care dă culoarea ochilor noștri, dar și a părului și pielii.
Culoarea ochilor depinde de cantitatea unui singur tip de pigment (numit melanină) din irisul ochiului. “Comutatorul” genetic, situat în gena vecină cu gena OCA2 – HERC2 – limitează producția de melanină în iris, având ca efect „deschiderea” ochilor căprui spre albastru.
După cum sublinia unul dintre cercetătorii danezi, se poate spune că “toți indivizii cu ochi albaștri sunt înrudiți cu același strămoș, toţi au moștenit același “comutator”, exact în același loc în ADN-ul lor”.
La început, toate ființele umane aveau ochi căprui
Dacă ochii albaștri sunt rezultatul unei mutații genetice la un singur individ, se pune întrebarea cum s-a răspândit trăsătura de la o singură persoană la un procent de 20-40% din populația unor țări europene de astăzi? Potrivit unor teorii, ochii albaștri au fost văzuți imediat ca o trăsătură atractivă, determinând oamenii să-și caute pereche cu ochi albaștri, permițând mutației genetice să se înmulțească.
Nu s-a putut stabili cu certitudine când a avut loc o astfel de mutaţie, dar studiul amplu al ADN-ului a făcut posibilă localizarea existenței acestui strămoș în jurul anului 8000 î.Hr. lângă Marea Neagră. Înainte de apariția acestei mutații, toate ființele umane aveau ochi căprui.
Persoanele cu ochi albaştri nu au pigment albastru
Culoarea ochilor este determinată de melanină – un pigment maro care controlează culoarea pielii, a ochilor și a părului. Aşadar, culoarea ochilor noștri depinde de cantitatea de melanină prezentă în iris. În ochi, există doar pigmenți maro, nu există pigment castaniu sau pigment verde sau pigment albastru. Ochii negri/ căprui au cea mai mare cantitate de melanină în iris, iar pentru persoanele cu ochi albaștri, mecanica este diferită – mutația este aceeași pentru toată lumea și împiedică producerea de pigmenți în iris.
“Comutatorul” HERC2, moştenit de toate persoanele cu ochi albaştri, exact în același loc în ADN-ul lor, nu dezactivează complet gena OCA2, ci, mai degrabă, își limitează acțiunea pentru a reduce producția de melanină în iris. Această “alterare” duce, astfel, la culori diferite ale ochilor, variind de la maro la verde.
Curiozităţi despre ochiul uman
Ochiul uman este un organ excepţional. Deşi este cea mai mică dintre cele cinci structuri anatomice asociate simţurilor (are un diametru de circa 2,5 centimetri), acesta transmite către creier cele mai multe informaţii, cu o foarte mare viteză (în milisecunde) şi mobilizează aproape un sfert din capacităţile noastre mentale.
- Dezvoltarea ochiului uman începe în a 22-a săptămână de sarcină.
- Ochiul traduce undele de lumină în imagini. Structura ochiului face ca imaginile să fie văzute invers, creierul ocupându-se de inversarea imaginii, iar conexiunea dintre ochi şi creier se face prin circa un milion de fibre nervoase.
- Irisul prezintă 256 de caracteristici (în comparaţie cu amprenta digitală, de exemplu, care are numai 40), acesta fiind motivul pentru care se utilizează scanarea oculară pentru a identifica o persoană.
- Clipim de 15- 20 de ori pe minut, ceea ce înseamnă de aproximativ 1200 de ori pe oră şi de 28 000 de ori pe zi, iar o bătaie de pleoapă durează o zecime de secundă.
- 80% din amintirile noastre sunt legate de percepţia vizuală, ceea ce arată importanţa acestui simţ în funcţionarea întregului organism, implicit a memoriei.
- Numai oamenii şi câinii pot “citi” în ochii altcuiva. Câinii sunt capabili să perceapă anumite gesturi și semne umane urmărindu-ne ochii. Acest lucru este similar cu modul în care comunicăm cu bebelușii, deoarece aceștia înțeleg și interpretează gesturile noastre urmărindu-ne și ochii. Despre persoanele care nu pot privi pe altcineva în ochi, se spune că suferă de ommatofobie, iar această deficienţă are legătură cu anxietatea socială.
- Despre persoanele cu ochi albaştri se spune că văd mai bine în întuneric decât cele cu ochi negri sau căprui.
