Pescarusul Kelp este o pasare foarte frumoasa si mare, de litoral, al carei areal este format din zonele de coasta din America de Sud, Africa de Sud, Noua Zeelanda, Australia, Patagonia si Antarctica. Este una din speciile de pescarusi cele mai raspandite la sud de Ecuador. Cu un penaj contrastant alb-negru și o prezență impunătoare, pescărușul Kelp este o pasăre remarcabilă a litoralului.
Caracteristicile fizice ale pescărușului Kelp
Exemplarele adulte au lungimea corpului de 54-65 cm, anvergura aripilor de 128 cm si greutatea de 0,9-1,5 kg. Penajul este asemanator la cele doua sexe, nu exista un dimorfism sexual pronuntat la aceasta specie. Pe partea dorsala a corpului penajul este negru (pe spate, aripi si partea superioara a cozii), iar in rest este alb.
Capul este mare, gatul destul de lung si gros, ambele perfect albe. De o parte si de alta a capului apar cei doi ochi mari si expresivi, ce au irisul de culoare deschisa. Ciocul este impresionant, masiv si de culoare galbena cu un punct rosu la jumatatea partii lui inferioare. Picioarele sunt scurte, robuste, palmate, galbene sau portocalii, iar uneori verzi-maslinii-deschise.
Dieta oportunistă și comportamentul de prădător
Pescarusul Kelp are tendinta de a fi o pasare oportunista, se hraneste cu micile nevertebrate agitate de balene, cu resturi de peste de la alte colonii de pasari de litoral, cu deseuri din apropierea asezarilor umane, cu pasari de apa mai mici pe care le ucide cu ciocul puternic, cu resturi de la pescarii si abatoare, dar si cu furnici. De asemenea prinde mici mamifere, pesti care inoata la suprafata apei si pasari.
In perioada noiembrie-decembrie pescarusul Kelp isi face cuibul din oase, pietre, cochilii de melci, ierburi, nuiele, alge si diferite plante uscate in zonele ridicate de coasta sau in gropile de pe insule. Cuibul este construit de mascul si de femela, iar ulterior rolul masculul este doar de a proteja puii care vor fi crescuti in el.
Reproducerea și creșterea puilor
Dupa imperechere femela depune in cuib o ponta alcatuita din 2-3 oua (ce au coaja de culoare deschisa cu puncte intunecate) care sunt incubate doar de ea timp de o luna.
Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt hraniti de pasarea-mama cu hrana regurgitata. La inceput au corpul acoperit de puf cenusiu si abia la 7 saptamani vor avea penajul ca si al adultilor. Dupa o perioada de 2 luni exemplarele tinere parasesc cuibul si devin independente.
Pescarusul Kelp nu este o specie migratoare si nici in pericol de disparitie, face parte din ordinul Charadriiformes, familia Laridae si are denumirea stiintifica de Larus dominicanus.
Comportamentul social al pescărușului Kelp
Pescărușii Kelp sunt adesea observați în grupuri mari, în special în jurul surselor de hrană, precum coloniile de păsări marine sau porturile de pescuit. Deși sunt în principal solitari în timpul vânătorii, aceștia devin extrem de vocali și competitivi în prezența altor indivizi.
Studiile arată că pescărușii Kelp pot recunoaște comportamentele altor specii și își adaptează strategiile pentru a fura hrana cu un risc minim. În colonii, masculii joacă un rol activ în apărarea teritoriului împotriva intrușilor.
Impactul uman asupra populației de pescăruși Kelp
Deși pescărușul Kelp nu este în pericol de dispariție, activitățile umane au un impact semnificativ asupra populațiilor sale. Poluarea, supraexploatarea resurselor marine și modificarea habitatelor de coastă pot afecta accesul la hrană.
Cu toate acestea, specia s-a adaptat bine la prezența umană, utilizând adesea deșeurile alimentare din porturi și orașele de coastă ca sursă principală de hrană. În unele regiuni, populațiile de pescăruși Kelp au crescut semnificativ datorită acestor resurse antropice.
Video – Pescarusul Kelp (Larus dominicanus):
