Rechinul-vultur (Myliobatis aquila), cunoscut și sub numele de vulturul-de-mare, este un pește cartilaginos din familia Myliobatidae, care populează apele calde și temperate ale Mării Mediterane, estul Oceanului Atlantic și sud-vestul Oceanului Indian.
Familia Myliobatidae cuprinde aproximativ 17 specii de rechini-vultur care traiesc in majoritatea marilor din zonele cu clima calda si temperata, inclusiv si in Marea Nordului. Una dintre aceste specii este rechinul-vultur (Myliobatis aquila) cunoscut si sub numele de vulturul-de-mare. Arealul sau de raspandire este alcatuit din Marea Mediterana, estul Oceanului Atlantic si sud-vestul Oceanului Indian.
Caracteristicile fizice ale rechinului-vultur
Acest peste cartilaginos are corpul in forma de disc, lat de 1-1,5 m, lung de 2,5 m si cu greutatea de 20-30 kg. Corpul sau este turtit, botul este gros, iar gura amplasata pe partea ventrala este de forma unui cioc.
Maxilarele sunt echipate cu sapte randuri de dinti, plati dar cu forta mare de compresie. Inotatoarele pectorale sunt foarte late, putin curbate, iar marginile sale sunt ascutite. La aceasta specie coada este neobisnuit de lunga, dar interesant este ca se finalizeaza cu un spin veninos mare si ascutit.
Rechinul-vultur are pielea neteda, acoperita cu un mucus alunecos, iar culoarea sa variaza de la gri-maroniu la nuante de bronz sau mai intunecate. Are obiceiul sa inoate in ape putin adanci, cautandu-si prada pe fundul marilor, dar asta nu inseamna ca nu se simte perfect si in larg.
Dieta și comportamentul de hrănire
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca se hraneste cu vietuitoare acvatice mici – moluste, crustacee, gasteropode, crabi, pesti, stridii – pe care le gaseste in sedimente, le scoate cu ajutorul celor doua inotatoare, fluturandu-le prin nisipul de pe fundul marii sau sufland jeturi de apa pentru a indeparta primul strat de mal. Cand se simte amenintat, rechinul-vultur poate face si salturi afara la suprafata apei, scapand astfel de pradatori.
Reproducerea și ciclul de viață
In perioada de reproducere femela naste trei pana la sapte pui vii, dupa o perioada de gestatie de 6-8 luni, care au aspectul unor adulti in miniatura.
Rechinul-vultur este inofensiv pentru om, face parte din ordinul Myliobatiformes si nu este o specie in pericol de disparitie. Acest rechin a fost vanat in golfuri la adancimi de 95 m, carnea sa fiind foarte mult apreciata de localnici.
Adaptările unice ale rechinului-vultur pentru supraviețuire
Rechinul-vultur (Myliobatis aquila) este bine adaptat pentru viața în apele adânci și puțin adânci ale mărilor calde. Corpul său lat și turtit, în formă de disc, îi permite să înoate eficient în ape de diferite adâncimi.
Botul gros, asemănător unui cioc, este perfect pentru săparea în sedimente și pentru prinderea prăzii ascunse sub nisip. Una dintre cele mai interesante adaptări ale acestei specii este coada lungă, care se termină cu un spin veninos. Spinul, acoperit cu o teacă subțire de piele, conține o toxină puternică ce poate provoca răni dureroase.
Această caracteristică îi oferă rechinului-vultur un mijloc de apărare eficient împotriva prădătorilor naturali, precum rechinii mai mari și orcile. În plus, pielea sa netedă, acoperită cu mucus, îi permite să înoate rapid și să alunece prin apă cu ușurință, atingând viteze impresionante în timpul salturilor efectuate la suprafață.
Video – Rechinul-vultur (Myliobatis aquila):
