In jurul Cercului Polar Arctic traiesc colonii mari de pinguini care prefera pantele de coasta si stancile abrupte. Una dintre cele mai mici specii de pinguini din acest areal este pinguinul nordic mic care poate fi recunoscut dupa penajul sau deosebit in alb si negru, dar si prin sunetele specifice pe care le scoate.
Acestea pot fi un fel de “huhu-huhu-huhu” (un urlet de avertizare in caz de pericol), sau un strigat care se incheie cu un ras “krii-krii-ak-ak-ak” (ciripitul prin care comunica intre ei). Cele mai mari colonii apar in regiunile din nord-vestul Groenlandei si in Golful Baffin. In Stramtoarea Bering apar colonii izolate, iar in timpul iernii jumatate din exemplarele de pinguni nordici migreaza spre partea de vest a Oceanului Atlantic.
Aceasta pasare are aripile puternice si scurte, poate zbura in linie dreapta, realizand un zbarnait prin bataile rapide din aripi. Cand plonjeaza in apa se foloseste de aripile late ca de niste inotatoare si astfel inoata rapid mai ales pentru a fugari prada. Are lungimea corpului de 19-23 cm, anvergura aripilor de 34-38 cm si greutatea de 150-175 g. Penajul este similar la cele doua sexe insa dimorfismul dintre pasari este evidentiat prin marimea corpului (care difera intre mascul si femela) si lungimea ciocului.
In general, la aceasta specie, femela este mai mica decat masculul, mai delicata si cantareste mai putin. Ciocul la mascul este putin mai lung decat la femela. Forma acestuia este mai mult lata decat alungita, culoarea neagra, iar deschiderea este larga, perfect adaptata sa prinda cu usurinta prada acvatica, de tipul micilor nevertebrate. Hrana lor este in general formata din plancton, zooplancton, mici pesti si crustacee.
Pe partea dorsala a corpului, pe cap, gat si partea superioara a pieptului penajul este complet negru, zona de sub aripi este gri-cenusie, iar cea abdominala este alba. Coada este foarte scurta, neagra deasupra si alba pe partea inferioara. Picioarele sunt scurte si au coloritul gri. Capul este mare, iar ochii sunt pozitionati pe partile sale laterale, au irisul negru.
Pinguinul nordic pitic este o pasare migratoare si un scufundator desavarsit. Poate sta sub apa pana la 24 de secunde, timp in care inoata cca. 25 m. In perioada de reproducere pot fi observate colonii imense de pana la 1000 de exemplare pe coastele stancoase, pe cele mai abrupte si greu accesibile pante. Perechile isi construiesc cuiburile la inaltimi de pana la 400 m si alcatuiesc grupuri numeroase mai mici in cadrul coloniei, un fel de subcolonii de zeci de exemplare.
Cuibul este realizat in crapaturile de stanci, unele pot fi adanci de pana la 1 m si inconjurate de pietricele care de multe ori sunt folosite pentru a impresiona femela de catre mascul si pentru a fi aruncate spre alti pinguini din alte specii nordice care se apropie de pui. In luna iunie femela depune un singur ou (albastrui-verzui cu pete negre) in cuib, pe care il cloceste timp de o luna impreuna cu masculul. Pasarile se schimba intre ele in timpul clocitului, pentru a se putea hrani pe rand.
Dupa eclozarea oului apare puiul care in prima saptamana este alimentat de pasarea-mama cu hrana regurgitata si incalzit de penajul moale de pe abdomenul acesteia. Apoi masculul contribuie si el la hranirea puiului pana in momentul in care acesta reuseste sa-si prinda singur prada. Pinguinii se dezvolta rapid, dupa o luna deja au corpul acoperit de penaj. Cei mai mari dusmani ai lor sunt pasarile de prada, bufnita de zapada, soimul, pescarusul si vulpea polara.
Pinguinul nordic mic are denumirea stiintifica Alle alle, face parte din ordinul Charadriiformes, familia Alcidae si nu este o specie in pericol pe disparitie.
Video – Pinguinul nordic mic (Alle alle):
