In sud-estul Asiei si in Filipine traieste pitonul reticulat – considerat cel mai lung sarpe din lume. Cel mai mare exemplar inregistrat avea 12,34 m, iar greutatea sa poate ajunge la 200 kg. In mod normal aceste vietuitoare sunt mai mici au lungimea cuprinsa intre 6-10 m.
Arealul sau este format din padurile tropicale umede si subtropicale, dar si paduri rare. Apare la altitudini de pana la 1200 m pe versantii muntilor dar si in zone mai joase in apropierea raurilor, lacurilor, chiar si la marginea asezarilor umane. Acest piton stie sa inoate, intra in rauri cu apa dulce dar si in apa marii, si are abilitatea de a se catara cu usurinta in copaci.
Totusi cel mai mult prefera sa-si petreaca timpul pe sol, ziua sta ascuns in adapost, intr-o pestera sau alt loc, iar noaptea iese la vanatoare. Prada sa este formata din mamifere, reptile, pasari, maimute, rozatoare, etc. Pitonii pot manca si animale domestice: capre, gaini, caini, porci si altele.
La aceasta specie nu exista un dimorfism sexual foarte pronuntat din punct de vedere al coloritului corpului. Acesta este galben sau aramiu cu numeroase pete negre si albe. Cea mai mare diferenta insa este data de marimea corpului, femela fiind mai mare si mai masiva decat masculul. De asemenea femela are coada mai scurta, iar la masculi la baza cozii apare o ingrosare specifica in zona anala. Intregul corp este acoperit cu solzi netezi, iar de-a lungul maxilarelor sunt senzori termici proeminenti.
Pitonul reticulat poate fi crescut si in captivitate, insa necesita un terariu care sa fie mai mare cu inca jumatate din lungimea sa, iar inaltimea si latimea sa fie cat un sfert din lungimea sa. De asemenea si temperatura este importanta, ea trebuie sa fie suficient de ridicata, in timpul zilei de 28-30 grade Celsius si in noaptea de 20-22 grade Celsius. Pe fundul terariului se pune gazon artificial.
Intr-o parte a terariului unde temperatura este mai mare se pune un vas mare cu apa, atat de spatios incat sarpele sa se poate scufunda. Nu trebuie sa lipseasca cateva ramuri groase pe care pitonul sa se catere si care sa fie suficient de rezistente incat sa sustina greutatea sa. Dieta consta din mamifere, pasari si rozatoare, mai ales soareci, iepuri, cobai, prepelite, gaini, sobolani. Apa potabila nu trebuie sa lipseasca si este necesar sa fie schimbata in fiecare zi.
Perioada de imperechere are loc in luna martie sau din septembrie pana in noiembrie, iar reproducerea la aceasta specie este ovipara. Copulatia dintre mascul si femela dureaza un timp de 2-10 ore. Dupa o perioada de 2-3 luni de la imperechere femela depune un numar de 25-100 oua (in mod normal 35-60 oua), a caror marime este in functie de lungimea acesteia. Dupa o perioada de incubare de 80-95 de zile (in care femela nu mananca nimic), ouale eclozeaza si apar micii pitoni care au la inceput in jur de 60 cm si ajung la maturitatea sexuala abia la varsta de 2-6 ani.
In conditii de captivitate in perioada de reproducere temperatura in terariu trebuie sa fie de 28-32 grade Celsius, iar umiditatea ridicata, mentinuta prin pulverizarea peretilor cu apa dimineata si seara. Pitonul reticulat (mai ales daca are si o dimensiune mare) poate fi periculos pentru om, exista cateva cazuri in care un astfel de sarpe a fost acuzat de canibalism. Chiar si puii de pitoni sunt agresivi, inca din prima zi de viata ei incerca sa muste insa in timp devin mai calmi.
Pitonul reticulat face parte din ordinul Squamata, familia Pythonidae si nu este o specie in pericol de disparitie. Exista trei subspecii ale genului Python reticulatus si anume: Python reticulatus ssp. reticulatus, Python reticulatus ssp. jampeanus (din Indonezia) si Python reticulatus ssp. saputrai (din Insula Sulawesi de Sud-Vest). Speranta de viata a pitonului reticulat este de aproximativ 30 de ani.
Video – Pitonul reticulat (Python reticulatus):
