Plumbul este unul dintre puținele elemente cunoscute de către popoarele antice. Una dintre cele mai vechi piese din plumb este o mică statuie din Egiptul antic din aproximativ 3400 Î.Hr. Mențiuni ale plumbului pot fi găsite și în vechile scrieri indiene.

De-a lungul istoriei plumbul a fost folosit pentru a face conducte de apă și de canalizare, acoperișuri, ambalaje, vopsele, ca aditiv în benzină și a avut multe alte utilizări. Cu toate acestea începând cu 1960, oamenii de știință au început să se preocupe de efectele plumbului asupra sănătății. Aceștia au descoperit că metalul poate provoca probleme mentale și fizice copiilor iar ca urmare multe produse comune ce conțineau plumb au început să fie eliminate.

Acest metal este folosit de mii de ani motiv pentru care este imposibil de știut cine l-a descoperit. Chiar dacă nu este foarte des întâlnit ca element de sine stătător, sulfura de plumb este destul de comună.

Romanii se otrăveau cu plumb

Pe vremea romanilor plumbul era folosit pentru a crea țevile care alimentau capitala cu apă, pentru crearea unor monede dar și pentru realizarea de oale și tigăi. Fără să știe, romanii se otrăveau singuri prin folosirea acestora deoarece plumbul tinde să se dizolve, să intre în mâncarea gătită și mai apoi odată aceasta mâncată să îi îmbolnăvească și chiar să-i omoare.

Nu se știe cum și-a primit numele dar cuvântul a fost găsit și în manuscrise mai vechi de secolul al XII-lea. Romanii l-au numit „plumbum”, de unde vine și simbolul chimic al elementului „Pb”.

Caracteristicile plumbului

Plumbul este un metal moale, greu și are culoarea gri. Este atât ductil cât și maleabil. La prima tăiere are o suprafață strălucitoare dar încet ruginește pierzându-și strălucirea. Plumbul este un tip de metal care se lucrează ușor, acest lucru însemnând că se îndoaie, taie, fasonează, trage și își schimbă forma.

Punctul de topire al plumbului este de 327,4 grade Celsius iar cel de fierbere se află undeva între 1750 și 1755 de grade Celsius. Plumbul nu permite o trecere bună a curentului elenctric, al sunetului sau a vibrațiilor.

Din punct de vedere chimic plumbul nu este un metal foarte activ, se dizolvă ușor în apă și în majoritatea acizilor reci și reacționează mult mai repede cu acizii fierbinți. Cu toate acestea nu reacționează cu oxigenul din aer și nici nu arde.

Obținerea și procesarea plumbului

În ceea ce privește abundența sa, plumbul este unul dintre metalele suficient de abundente cât să nu intre în categoria celor rare, fiind estimat la 13-20 de părți pe milion. Rare ori apare ca un element pur în pământ iar minereul cel mai comun este sulfura de plumb.

Plumbul se obține printr-un procedeu utilizat pentru mai multe metale. Prima dată minereul este topit pentru ca acesta să fie transformat într-un compus numit oxid de plumb. Mai apoi acest oxid este încălzit cu cărbune, proces în urma căruia cărbunele ia oxigenul și lasă în urmă plumbul. Plumbul lăsat în urmă nu este foarte curat iar purificarea poate avea loc prin folosirea de electroliți. Rafinarea electrolitică implică trecerea curentului electric prin compus. În urma reacției rezultă un plumb foarte pur.

Plumbul mai este colectat și în urma procesului de reciclare. De exemplu din bateriile auto vechi plumbul poate fi extras și utilizat din nou. Din cauza acestui proces, plumbul necesar poate fi obținut nu doar din noi minereuri.

Plumbul nu mai e la modă

Industria plumbului trece printr-o schimbare dramatică. Multe produse ce odată erau realizate cu plumb acum nu-l mai folosesc. Scopul acestor modificări este reducerea cantității de plumb care pătrunde în mediul înconjurător. Exemple de astfel de produse includ muniția, conductele de apă și canalizare, benzina și foile de plumb utilizate în construcții. Aceste schimbări sunt posibile deoarece producătorii au reușit să găsească elemente sigure ce pot fi utilizate în schimb.

Cu toate acestea, plumbul este în continuare folosit pentru crearea unei varietăți de compuși. Câteva astfel de exemple de compuși sunt acetatul de plumb folosit ca insecticid, vopsirea materialelor, în producția de aur și în vopselele de păr.

Antimoniatul de plumb utilizat în colorarea sticlei, porțelanului și a ceramicii, cromatul de plumb a cărui utilizarea este limitată prin lege pentru utilizarea în vopselele industriale iar fosfatul de plumb este folosit pentru a limita trecerea radiațiilor ultraviolete în plastic și vopsele.

Efectele plumbului asupra sănătății

Plumbul are efecte foarte grave asupra sănătății, în special a copiilor mici. În trecut multe vopsele ce erau folosite în interiorul caselor conțineau plumb și astfel erau un pericol pentru copiii mici care puteau inhala vaporii sau chiar mânca vopseaua.

Unele simptome ale intoxicării cu plumb includ greața, voma, oboseala extremă, tensiunea arterială crescută și convulsiile. Pe o perioadă lungă de timp, acești copii pot suferi leziuni ale creierului, astfel pierzându-și capacitatea de a îndeplini funcții mentale normale.

Nu doar copiii sunt afectați, persoanele care lucrează în fabrici unde plumbul este folosit pot inhala vapori de plumb iar în timp, odată cu creșterea cantității acumulate în organism, plumbul poate duce la leziuni ale nervilor și la probleme severe ale sistemului gastrointestinal.

În ultimii zeci de ani se fac eforturi susținute pentru eliminarea plumbului din procesul de fabricație al multor produse. Înțelegea mai bună a efectelor asupra organismului a determinat și o preocupare mai mare asupra efectelor pe care le are acest element asupra mediului.