Pointilismul reprezinta o tehnica introdusa in pictura in secolul al XIX-lea, mai precis in jurul anului 1886. Aceasta noua tehnica a fost conceputa si introdusa de catre artistul neoimpresionist francez Georges Seurat. Tehnica pointilismului porneste de la cuvantul de baza “point” care inseamna punct si presupune realizarea unei picturi prin mici pete (puncte) de diferite culori si tonuri. Vazute de la o anumita distanta, aceste culori fuzioneaza si creeaza noi tonuri si forme, receptionate diferit, oferind impresia de luminozitate si o noua imagine. Poinilismul mai este cunoscut si sub numele de divizionism, deoarece divizionismul presupune separarea culorilor prin puncte.
Tehnica pointilismului
Atunci cand a conceput si aplicat aceasta tehnica, pictorul Georges Seurat s-a bazat pe cercetarile referitoare la vizunea cromatica a fizicianului si medicului de origine germana Hermann von Helmholtz. Asadar, tehnica pointilismului este influentata de abilitatea ochiului si a mintii umane de a amesteca o gama variata de pete de culoare in tonuri diferite. Divizionismul reprezinta o varianta mult mai tehnica a pointilismului, deoarece divizionismul se bazeaza pe teoria culorilor prin care se presupune ca aceasta combinare a petelor de culoare va duce la o imagine mult mai clara, cu un impact mai puternic asupra mintii celui care o percepe. In timp ce divizionismul se refera la partea tehnica, pointilismul reprezinta latura artistica, punand accentul pe tipurile de pensule utilizate pentru a aplica o anumita culoare. Pointilismul mai este cunoscut si sub numele de “tehnica tuselor divizate”.
Pointilismul vine oarecum in contrast cu tehnica picturii traditionale, unde culorile se amesteca pe o paleta si apoi se realizeaza pictura in sine. Pictorul care adopta aceasta tehnica isi descompune practic opera de arta in milioane de fragmente, in mici puncte de culoare, aceste elemente reprezentand punctele de baza care formeaza opera de arta in sine.
Este cunoscut faptul ca o pictura este perceputa in mod diferit de la individ la individ, insa o pictura realizata prin tehnica pointilismului este perceputa in functie de cunostintele perceptorului referitoare la aceasta. Cel care cunoaste deja teoria cromatica de la baza pointilismului va percepe imaginea diferit fata de cel care nu o cunoaste.
La inceput, termenul pointilism a fost folosit intr-un sens ironic, chiar peiorativ, in jurul anului 1880, pentru a desemna aceasta noua tehnica, pe atunci neapreciata si neinteleasa.
Vazuta de aproape, o pictura realizata prin tehnica pointilismului poate fi tulburatoare si mai mult decat atat, perceptorul nu o poate intelege. Este adevarat ca o astfel de lucrare nu poate fi inteleasa daca este privita de la o distanta prea mica deoarece culorile nu pot fuziona, diferentiindu-se doar micile puncte colorate, fara a evidentia forma. Insa daca perceptorul se indeparteaza, atunci va putea intelege formele care compun pictura.
Reprezentanti de seama ai poinitilismului
Tehnica pointilismului a fost introdusa de catre pictorul francez neoimpresionist Georges Seurat; acesta l-a avut alaturi pe discipolul sau Paul Signac. In acea perioda, arta impresionista incepe sa isi piarda din valoare, fapt pentru care Georges Seurat experimenteaza o tehnica noua, in timpul unei vacante de vara petrecuta intr-un port. Acesta incepe sa picteze folosind mici pete de culoare, de diferite dimensiuni. Tabloul acestui pictor “O duminica de vara pe insula Grande Jatte” reprezinta un minunat exemplu al tehnicii pointiliste.
Tabloul a fost prezentat in cadrul unei expozitii de pictura impresionista, iar criticii vremii au fost de-a dreptul uimiti de acest tablou realizat din puncte de diferite culori. Initial criticii au ras de opera lui Georges Seurat, numind-o intr-un mod peiorativ pointilism. Dupa acest eveniment, pictorul si-a prezentat tabloul in cadrul unei alte expozitii, si anume expozitia “Societatii Artistilor Independenti”, dar si in cadrul expozitiei de la Bruxelles din anul 1887. La aceste doua ultime expozitii tabloul a avut un real succes, fiind admirat pentru format (207×308 cm), pentru tema aleasa – prezentarea unui colt din natura, dar in special pentru noua tehnica abordata. Pictorul a fost foarte apreciat pentru faptul ca a introdus aceasta noua si inedita forma artistica.
Un alt tablou foarte apreciat al pictorului Georges Seurat, realizat tot prin tehnica pointilista, este “Circul”, ultima sa opera, realizata intre anii 1890-1891. Criticii de arta sunt de parere ca tehnica pointilismului insufleteste personajele. Intregul tablou este realizat prin aceasta metoda, chiar si chenarul care incadreaza imaginea in sine.
Arta remarcabila a lui Georges Seurat a inspirat numerosi alti pictori, printre care se numara Vincent van Gogh, Paul Gauguin, Toulouse-Lautrec si Matisse.
Paul Signac este ucenicul lui Georges Seurat, oferindu-i recunostinta chiar si dupa moarte prin organizarea unei expozitii postume. Paul Signac este unul dintre cei mai apreciati pictori si teoreticieni ai divizionismului. Pictorul este de parere ca tehnica pe care o foloseste, adica tehnica divizarii culorilor, ofera o mai buna intelegere a operei de arta prin echilibru si armonia culorilor. Printre cele mai importante picturi care apartin lui Paul Signac se numara Palatul papilor din Avignon, Vedere asupra portului din Marseille si Portul La Rochelle.
