Predicţiile unui filosof contemporan, Nick Bostrom, făcute într-o carte publicată recent, în martie 2024 – “Deep Utopia: Life and Meaning in a Solved World” – sunt surprinzătoare şi în contradicţie cu opiniile majoritare, din ultima vreme, referitoare la Inteligenţa Artificială, oferind o perspectivă asupra unei lumi şi asupra unui alt tip de existență, care ar putea deveni realitate într-un viitor apropiat.
Nick Bostrom, suedez de origine, filosof, profesor la Oxford University, fondator, în 2004, al Institutlui “Future of Humanity” (desfiinţat în 2024, din cauza unor “tensiuni administrative cu Facultatea de Filosofie, din Universitatea Oxford, după cum s-a spus destul de evaziv), inclus de două ori (în 2009 şi 2015) în “Top 100 de gânditori” de către revista “Foreign Policy”, este cunoscut pentru lucrările sale în domeniul filozofiei și eticii tehnologiei, dar mai ales pentru contribuțiile în cadrul teoriei riscului existențial și al Inteligenței Artificiale.
În 2014, cartea sa – “Superinteligenţa: căi, pericole, strategii”- care a ajutat la popularizarea termenului de “superinteligență” (“un intelect care este mult mai deștept decât cele mai bune creiere umane în orice domeniu”, în opinia lui Bostrom) a fost declarată bestseller de către prestigioasa publicaţie “New York Times”.
Predicţiile lui Nick Bostrom despre Inteligenţa Artificială şi despre schimbările din viaţa oamenilor
Preocupat de evoluţia societăţii contemporane şi de felul în care va arăta lumea noastră în viitorul apropiat, într-o carte din 2014 – “Superinteligenţa: căi, pericole, strategii”- Nick Bostrom atrage atenția asupra potențialelor riscuri existențiale asociate cu dezvoltarea unei superinteligențe artificiale, cum ar fi pierderea controlului asupra acesteia sau direcționarea sa către scopuri care ar deveni dăunătoare pentru omenire. El propune o serie de strategii și precauții pentru a minimiza aceste riscuri, cum ar fi cercetarea etică și siguranța AI, monitorizarea atentă a progresului în domeniu și dezvoltarea unor mecanisme de control și de reglementare adecvate.
În același timp, Bostrom recunoaște și potențialele beneficii (enorme) ale Inteligenței Artificiale, cum ar fi avansarea cercetării științifice, îmbunătățirea serviciilor și tehnologiilor existente și rezolvarea problemelor complexe în domenii precum medicina și energiile regenerabile.
O schimbare de perspectivă în predicţiile lui Nick Bostrom din 2024 – “Deep Utopia”, o provocare “filosofică şi spirituală”
Dacă, în multe dintre scrierile sale, Nick Bostrom a avut o atitudine ponderată în legătură cu potenţialele efecte ale Inteligenţei Artificiale asupra existenţei umane, în viitor, punând în balanţă avantajele şi dezavantajele, în cea mai recentă carte publicată – “Deep Utopia: Life and Meaning in a Solved World” (“Utopie Profundă: Viață și Sens într-o Lume Rezolvată”) – predicţiile sale se concentrează pe ceea ce s-ar putea întâmpla dacă “lucrurile merg bine”, în privinţa impactului IA asupra vieţii oamenilor.
Să presupunem, spune filosoful în predicţiile sale, că dezvoltăm o “superinteligență” în siguranță, o guvernăm bine și că folosim bine bogăția și puterile aproape magice pe care această tehnologie le poate debloca. Dacă o astfel de tranziție către era inteligenței mașinilor merge bine, munca umană devine învechită.
Am intra astfel într-o condiție de “post-instrumentalitate”/ post-penurie, în care eforturile noastre nu ar mai fi necesare în niciun scop practic. Mai mult, la maturitatea tehnologică, natura umană va devini complet maleabilă, munca nu va mai fi o necesitate, iar timpul liber va fi petrecut cu lucruri pe care nici măcar nu ni le putem imagina astăzi. Va fi vorba, de fapt, de “o provocare filozofică și spirituală”, nu neapărat tehnologică.
O epocă a abundenţei?
În prezent, o mulţime de comportamente umane sunt generate de necesitatea concurenţei. Dar dacă se va elimina sursa concurenţei, dacă apelul la IA în “politicile economice corecte” ar inaugura o epocă a abundenţei? Ce se va întâmpla atunci? Va fi omul mai generos şi mai empatic, în lume vor domni pacea şi armonia? Într-o lume atât de “rezolvată”, ce rost ar avea existența umană? Ce ar mai da sens vieții? Ce vom face toată ziua?
Ne-am obişnuit, am fost învăţaţi că timpul este resursa supremă. O viață umană se măsoară prin cât timp are de oferit și pe ce. Inteligența Artificială, automatizarea și tehnologia, consideră Bostrom, ne-ar putea permite în curând să dedicăm mai mult timp lucrurilor care ne fac fericiți – o fericire care “să ne umple spiritul cu o bucurie caldă, afirmativă și, orice am spune, unei părți esențiale din noi nu poate să nu-i placă acest lucru cu adevărat”.
Este analizat aşadar un viitor (“O utopie profundă”) în care AI ar elimina cea mai mare parte a competiției în materie de resurse și în privinţa conflictelor umane. Iar dacă tehnologia va face ca munca umană să fie inutilă și va “rezolva” multe dintre luptele noastre zilnice, ar putea permite oamenilor să dedice mai mult timp activităților care să le aducă destindere, relaxare, fericire.
Trecutul ne-a făcut ceea ce suntem astăzi, iar una dintre predicţiile filosofului suedez spune că viitorul ne va transforma în ceva nou, care ne-ar putea face mai fericiți.
Predicţiile despre Inteligenţa Artificială – scurt recurs la “utopii” celebre
Un veritabil tsunami tehnologic, Inteligenţa Artificială (AI – Artificial intelligence) pare a fi, în prezent, teritoriul celor mai îndrăzneţe fantezii, dar şi o mare “sperietoare”, mulţi întrebându-se până unde poate ajunge şi dacă IA va reuşi să depăşească inteligenţa umană, adică tocmai pe aceea care a creat-o.
Aldous Huxley, în celebrul său roman “Minunata lume nouă”, considerat una dintre cele 100 cele mai importante cărţi din toate timpurile, publicat în 1932, imagina o lume în care omul ar ajunge în situaţia de a nu-şi mai dori ceva – o societate aparent “perfectă”, în care misiunea ştiinţei s-a încheiat, în care toţi vor obţine ceea ce-şi doresc, iar dacă nu se întâmplă aşa, există drogul “soma”, administrat sub forma unei pastile, distribuite la sfârşitul zilei. Ar fi, sub aparenţa coeziunii, echilibrului si “democratiei perfecte”, un fel de final de istorie.
În 1993, un matematician, informatician şi autor de science-fiction, Vernor Steffen Vinge, foarte cunoscut pentru romanul său, “Un foc pe abis”, a abordat problema “Singularităţii tehnologice”, un concept tot mai vehiculat în ştiinţa actuală, într-un eseu în care susţine că evoluția exponențială a tehnologiei informatice va ajunge, în curând, la un punct dincolo de care nu o vom mai putea înțelege.
Pe aceeaşi temă, în 2005, un om de ştiinţă şi inventator american, Raymond Kurzweil, unul dintre cei mai importanți experți în domeniul Inteligenței Artificiale, “un geniu fără repaus”, cum este numit în presa americană, a publicat o carte cu titlul: “Singularity Is Near: When Humans Transcend Biology” (“Singularitatea este aproape: când oamenii depășesc biologia”).
Predicţiile lui Raymond Kurzweil spun că “Singularitatea” înseamnă că oamenii vor ajunge la un punct în care vor putea să-și îmbunătățească mintea și corpul într-un mod excepţional, dar inteligența computerelor va fi infinit mai puternică decât toată inteligența umană combinată.
Ne îndreptăm spre “o lume plină de speranţă”?
Să fie aceste lumi – unele construite cu ajutorul ficţiunii, altele prin analiza tendinţelor din ştiinţa şi tehnologia actuală, precum cele din predicţiile lui Nick Bostrom, din “Deep Utopia” – Punctul Omega, definit ca un obiectiv pe care oamenii nu pot să-l înţeleagă acum, nu-i pot pricepe nici premisele, nici semnalele de avertizare, chiar dacă, inconştient, lumea se îndreaptă într-o astfel de direcţie?
Predicţiile lui Nick Bostrom vorbesc despre “pace si armonie” în lume, de “o epocă a abundenţei”, “o lume plină de speranţă”, în care toate muncile dificile vor fi preluate de Inteligenţa Artificială, de dispariţia conflictelor şi de o transfiormare fundamentală a vieţii cotidiene, a mentalităţilor, constiinţei etc.
Întrebat dacă mintea umană este “pregătită” pentru un astfel de viitor, Bostrom a spus că: “Oamenii reprezintă o specie care se poate adapta. În vremuri de flux și schimbări epocale, există adesea o tulpină particulară a legii naturale. Această tulpină era acolo când am dezvoltat imunizarea, transplanturile de organe, contracepția și anestezicele. Este acolo acum cu AI […] Dintre toate modurile posibile de a fi și toți oamenii diferiți, cu valori diferite, care am putea deveni, ar fi cu adevărat surprinzător dacă am rămâne exact așa cum suntem acum”.
Unii numesc epoca pe o parcurgem o “eră a dezordinii”, alţii consideră că suntem în plin proces de consolidare a unui “capitalism de supraveghere”, iar viaţa oamenilor, în pofida pregresului tehnologic excepţional, nu pare a fi mai fericită.
O mulţime de incertitudini, de întrebări la care umanitatea nu pare a avea un răspuns (inclusiv întrebarea dacă ne-am dori să devenim nişte “roboţi” senini şi “mulţumiţi”, fără nelinişti, fără căutări, dorinţe, bucurii, sentimente etc.), dar la care ar trebui să medităm, să încercăm să conştientizăm marile derapaje ale lumii moderne, să aflăm cine şi cum suntem, ce ne dorim cu adevărat.
