Deriva continentelor în era dinozaurilor
Era dinozaurilor, cuprinzând perioada mezozoică, a fost o etapă fascinantă din istoria Pământului, marcată de schimbări geologice și climatice majore. Deriva continentelor, separarea supercontinentului Pangea și tranzițiile climatice au modelat peisajele și au influențat ecosistemele preistorice. Aceste transformări au permis dezvoltarea unei varietăți impresionante de plante și animale, printre care și dinozaurii, care au dominat planeta timp de peste 150 de milioane de ani.
Odata cu presupunerea, de la inceputul secolului al XVIII-lea, a faptului ca planeta noastra are o istorie, s-au descoperit foarte multe lucruri despre trecutul acesteia, fiind posibila o cunoastere a modului cum arata Pamantul in era dinozaurilor. Datorita faptului ca in straturile de roca se aflau si straturi cu fosile, care se gaseau sub cele noi, oamenii de stiinta au constat ca acestea se puteau observa si ca pot fi gasite in numeroase locuri de pe mai multe continente.
De asemenea, au constatat ca schimbarea straturilor de roca nu afecteaza urmele fosilelor, explicandu-se si faptul ca oasele fosile care se gaseau intr-un anumit strat nu faceau parte din acel loc si nu datau din acea perioada, deoarece se puteau separa de stratul vechi, pentru a face parte dintr-un strat nou.
Pentru a intelege mai bine cum era Pamantul in era dinozaurilor, in jurul anilor 1850, acesta a fost impartit in trei perioade:
- era primara – paleozoic
- era mijlocie – mezozoic
- era noua – neozoic.
Geologul Alfred Wegener vorbeste in lucrarea sa „Formarea continentelor si a oceanelor”, despre deriva continentelor, un important fenomen geologic, care a determinat formatiunea continentelor pe care o cunoastem astazi. Conform teoriei lui Weneger, exista un singur continent, pe care acesta l-a numit Pangea (Pamantul intreg), fapt demonstrat de cele doua margini ale Oceanului Atlantic, care seamana foarte bine. Aceasta teorie este demonstrata si de paleontologie, deoarece fosile ale animalelor preistorice au fost descoperite pe continente diferite in aceleasi straturi geologice.
Pamantul in era dinozaurilor incepea sa treaca prin fenomenul de deriva a continentelor in jurasic, a doua perioada a mezozoicului. Odata cu aceasta constatare, oamenii de stiinta au putut sa desluseasca multe mistere ale formarii continentelor si oceanelor.
Astfel, au descoperit ca Africa de Sud si partea tropicala a Americii de Sud au fost inainte acoperite de gheata, iar in tinuturile inghetate de astazi ale Groenlandei s-a gasit fosile de plante tropicale, demonstrand ca pozitia pe care au continentele astazi nu este cea pe care o aveau in trecut. Pentru oamenii de stiinta este cert ca in trecut continentele se miscau dintr-o parte in alta, acest proces fiind numit tectonica a placilor.
Schimbările climatice majore ale mezozoicului
Pamantul in era dinozaurilor era caracterizat de modificari ale climei, care devenise mai calda si mai umeda, avand ca urmare inceperea topirii ghetii. De asemenea, prin indepartarea muntilor, se formase o campie foarte intinsa, iar vaile erau strabatute de rauri mari. In prima parte a mezozoicului, numit triasic a fost intalnita era calcarului, numita asa de la depunerile calcarului de scoica, cauzate de extinderea marii. Catre sfarsitul triascului, marea s-a retras, iar clima a devenit uscata.
In urmatoarea perioada a mezozicului, jurasic, au avut loc cele mai mari inundatii de pe pamant, mari suprafete de uscat fiind acoperite de apa, fiind momentul in care a avut loc impartirea in doua a continentului Pangea. Aceastea au adus cu sine si modificari ale climei, care devenise calda si umeda pe intreaga suprafata a planetei.
Pamantul in era dinozaurilor a cunoscut astfel o perioada in care s-au dezvoltat o gama variata de plante, insa, dupa retragerea marii, multe din suprafetele pline de apa s-au transformat in uscat. In cetracic, ultima parte a mezozoicului, clima a inceput sa se schimbe, existand atat perioade calde, cat si reci. Spre sfarsitul cetracicului, perioada in care au disparut dinozaurii, clima a inceput sa se raceasca si mai tare.
Alaturi de aceste nimale preistorice, traiau animale marine precum moluste cu 8 sau zece brate, numite amoniti nevertebrati sau cornul lui Amon, cat si creaturi in forma de trabuc, cu carapace, numite belemniti. De asemenea, era nelipsite artoprodele, precum paianjeni, scorpioni sau miriapode, si insectele pe care le intalnim si astazi, cum sunt gandaci, lacuste, fluturi sau tantari.
Flora și fauna Pământului în era dinozaurilor
Cele mai cunoscute plante de pe Pamant in era dinozaurilor erau gimniospermele, sau plantele cu samanta lipsita de invelis, cum sunt astazi pinii, brazii sau molizii. Cea mai importnata sursa de hrana pentru aceste animale preisotrice o reprezenta un arbore numit araucaria, care astazi se afla doar in Australia.
De asemenea, se hraneau cu arbori ginko, care astazi se mai afla in Japonia si China, sau cu arborii din specia sequoia. Plantele cu flori au aparut abia in era cetracicului, la sfarsitul acestei perioade, plantele specifice padurilor tropicale si temperate din zilele noastre au fost cele dominante.
In aceste conditii de mediu, ale Pamantului in era dinozaurilor, aceste animale preistorice au fost dominante si au trait peste 150 de milioane de ani, disparand la sfarsitul cetracicului.
Ecosistemele Pământului în perioada mezozoică
Ecosistemele din era dinozaurilor erau extrem de diverse, fiind influențate de fragmentarea Pangeei și de schimbările climatice. Triasicul, prima perioadă a mezozoicului, era dominat de păduri de gimnosperme, precum pini și molizi, iar clima era caldă și uscată. În perioada jurasicului, datorită încălzirii globale și creșterii nivelului mării, au apărut noi ecosisteme, inclusiv păduri tropicale luxuriante și mlaștini care acopereau mari părți din uscat. Aceasta a permis diversificarea dinozaurilor erbivori și carnivori.
Cretacicul, ultima parte a mezozoicului, a adus și mai multe schimbări. Clima a devenit variabilă, cu perioade de încălzire și răcire, iar flora a început să fie dominată de angiosperme, plante cu flori, care au oferit noi surse de hrană pentru dinozaurii erbivori. Apariția plantelor cu flori a jucat un rol crucial în evoluția dinozaurilor, influențând dieta și comportamentul acestora.
